Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 2797 din 10 noiembrie 2010
Prin Sentinţa comercială nr. 175/CA din 01.06.2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a respins ca nefondată excepţia tardivităţii contestaţiei şi s-a admis în parte acţiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul L.S. în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE Bistriţa-Năsăud şi în consecinţă a fost anulată decizia nr. 42/l4.05.2008 a DGFP Bistriţa-Năsăud.
S-a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi organ cu activitate jurisdicţională DGFP Bistriţa-Năsăud.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin actul constatator nr. 37/7.04.2008 emis de Dir.Regională Vamală Oradea -Bir.Vamal Borş şi prin decizia nr. l7625Z3.l2.2007 emisă de Dir.Regională pentru Accize şi Operaţiuni vamale Cluj-Direcţia Judeţeană şi Operaţiuni Vamale Bihor pârâtul a fost obligat să achite bugetului de stat suma totală de l8.539 lei reprezentând taxe vamale, accize şi TVA pentru introducerea în ţară a unui autoturism Ford în data de l0 iunie 2000.
Împotriva celor două acte administrative fiscale reclamantul a depus două contestaţii la organul vamal emitent.
Organul administrativ de soluţionare competent şi anume DGFP BN – Biroul de soluţionare a contestaţiilor a conexat cele două contestaţii şi a soluţionat cauza prin decizia nr.42/14.05.2008 , prin care a desfiinţat integral decizia de impunere nr.l7625/3.l2.2007 privind obligaţiile de plată accesorii în sumă de l3.462 lei urmând ca în termen legal organul vamal să încheie un nou act administrativ fiscal şi a respins contestaţia formulată împotriva actului constatator nr. 37/7.04.2004 încheiat de Biroul vamal Borş, deoarece a fost depusă cu întârziere, motiv pentru care reclamantul a introdus prezenta acţiune în instanţă.
In vederea soluţionării cauzei, în principal a excepţiei de tardivitate s-a dispus efectuarea unei expertize grafice, prin care să se stabilească dacă semnăturile din declaraţia vamală P.T. Borş înreg.cu nr.7899/10.06.2000 şi la poziţiile „Confirm primirea „de pe confirmările de primire a recomandărilor nr. 5829/l6.08.20004 şi nr.85,082/l6.04.2004 au fost executate de reclamant.
Expertiza a concluzionat fără dubii că semnăturile de pe declaraţia vamală şi de pe confirmările de primire a recomandatelor menţionate nu au fost executate de reclamant.
Pârâtele nu au formulat obiecţiuni la expertiză şi nici nu au solicitat efectuarea unei alte expertize de un nr.de trei experţi.
Având în vedere că semnăturile de pe confirmările a recomandatelor nu au fost executate de reclamant, instanţa a constatat că pârâtele nu au făcut dovada comunicării legale a actelor atacate cu reclamantul, motiv pentru care excepţia tardivităţii contestaţiei a fost respinsă ca nefondată.
In consecinţă s-a constatat că pârâta de rândul 1 respingând contestaţia împotriva actului constatator nr.37/7.04.2004 ca fiind tardivă, nu a analizat pe fond temeinicia sumelor stabilite în sarcina reclamantului prin acest act.
Or, având în vedere concluziile expertizei, în cauză se impune soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate şi împotriva actului de impunere menţionat.
In această ordine de idei, instanţa considerat că procedura administrativ-jurisdicţională reglementată prin dispoziţii imperative ale art.205 şi urm.din OG nr.92/2003, are în vedere soluţionarea pe fond a contestaţiei de către organul administrativ competent în contextul în care se dovedeşte că cererea a fost soluţionată fără a se intra în cercetarea fondului în baza unei excepţii care se dovedeşte a fi nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud, solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacata in sensul respingerii in intregime a actiunii si in consecinta mentinerea Deciziei nr. 42/14,05,2008 emisa de D.G,F.P, Bistrita-Nasaud.
În motivare s-a arătat că solutia primei instante este neintemeiata, hotararea pronuntata fiind lipsita de temei legal şi dată cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii. De asemenea, se invoca si dispozitiile art. 304 ind. 1 din Codul de procedura civila, susţinând, în esenţă, tardivitatea contestaţiei, întrucât exista posibilitatea ca scrisoarea recomandata sa fi fost primita de o alta persoana, dintre cele prevazute la art. 92, alin. 3 din Codul de proc civ.
Reclamantul intimat L.S. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, făra cheltuieli de judecată.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reţine următoarele:
Prin Actul constatator nr. 37/07.04.2004 s-a stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale de plata in cuantum de 5068 lei, reprezentand drepturi de import.
In baza actului constatator, prin Procesele-verbale privind calculul accesoriilor nr. 97/07.04,2004, nr. 98/07,04.2004 si nr. 99/07.04.2004, organul vamal a calculat si stabilit in sarcina reclamantului accesorii in suma de 7,618 lei.
Prin Decizia nr. 17.625/03.12.2007 emisa de organul vamal s-au stabilit in sarcina reclamantului accesorii aferente debitului principal in cuantum de 13.462 lei.
Impotriva celor doua acte administrative reclamantul a formulat doua contestatii fiind inregistrate la organul vamal emitent.
Organul administrativ de solutionare competent, respectiv Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud – Biroul solutionare contestatii, prin Decizia nr. 42/14.05.2008. a conexat cele doua contestatii si solutionand a respins contestatia reclamantului pentru suma totala de 5.068 lei si a desfiintat integral Decizia de impunere nr. 17.625/03.12.2007 privind obligatiile de plata accesorii in suma de 13.462 lei, urmand ca in termenul legal organul vamal sa incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
Impotriva solutiei organului administrativ reclamantul a formulat o actiune in instanta solicitand anularea deciziei emise in procedura prealabila, precum si anularea Actului constatator nr. 37/07.04.2004 si a Deciziei nr. 17.625/03.12.2007 emise de organul vamal.
Pârâta recurentă DGFP BISTRIŢA-NĂSĂUD a invocat tardivitatea formulării contestaţiei, susţinând că actul constatator nr. 37/7.04.2004 a fost comunicat reclamantului intimat cu confirmare de primire, la data de 16.04.2004 iar contestaţia a fost introdusă la 18.01.2008, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 207 alin 1 Cod proced. fiscală.
Conform conţinutului confirmării de primire, datată, aceasta a fost primită de “Destinatar” la data de 18.01.2008.
Expertiza grafică efectuată în cauză a statuat faptul că nu reclamantul este cel care a semnat dovada de primire, astfel încât, sub acest aspect, apărările recurentei sunt nefondare.
Nu se poate reţine apărarea recurentei în sensul că există posibilitatea semnării dovezii de comunicare de către un membru de familie deoarece agentul poştal ar fi trebuit să indice, în acest caz, în mod expres, numele acelei persoane şi să-i decline identitatea.
Întrucât scrisoarea recomandată a fost comunicată în mod pretins destinatarului iar conform raportului de expertiză grafologică întocmit în cauza, necontestat, s-a stabilit că semnătura nu a fost executată de reclamant, instanţa de fond el stabilit în mod temeinic şi legal faptul că respectivul act constatator nu a fost legal comunicat.
În mod corect susţine intimatul că nepronunţarea pârâtei pe fondul contestaţiei a dus instanţa de fond la concluzia că nu mai este necesară analizarea raporturilor de drept fiscal incidente pe fondul cauzei justificându-se instanţei de fond fiind legală.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta DGFP Bistriţa Năsăud împotriva sentinţei civile nr.175/CA din
1.06.2010, a Tribunalului Bistriţa Năsăud pe care o va menţine în întregime. (Judecător Maria Hrudei)
