Contencios fiscal. Venituri din alte surse. Obligativitatea plăţii contribuţiei la asigurările sociale de sănătate. Plăţi


la asigurările sociale de sănătate.

Art.46 şi 78 alin.1 lit.e din Codul fiscal,

Art.208 alin.3, art.211 alin.1, art. 213 alin.1, art.257 alin.1 din Legea

nr.95/2006

Potrivit art.78 alin.1 lit.e din Codul fiscal, prin venituri din alte surse se

înţeleg acele venituri realizate de persoane fizice din activităţi desfăşurate pe

baza convenţiilor/contracte civile, altele decât cele care sunt impozitate

conform capitolului II şi opţiunii exercitate de către contribuabil, iar potrivit

art.46 din Codul fiscal, veniturile din activităţi independente sunt acelea

provenind din activităţi comerciale, profesii liberale, dreptul de proprietate

intelectuală.

Indiferent care ar fi statutul veniturilor respective, sunt datorate

contribuţii la asigurările sociale de sănătate, în baza art.208 alin.3 şi art.211

alin.1 din Legea nr.95/2006, care prevăd că asigurările sociale de sănătate

sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară şi art.257

alin.1, care statuează obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de

sănătate de către toate categoriile de persoane asigurate, cu excepţiile

prevăzute de art.213 alin.1 din Legea nr.95/2006, între care nu se regăseşte

situaţia reclamantei.

(Decizia nr. 1037 din 27 octombrie 2009)

Prin sentinţa nr. 462/CAF/24 martie 2009, Tribunalul Vâlcea – secţia

comercială şi de administrativ fiscal a admis acţiunea formulată de

reclamanta N.S.C. şi a dispus anularea dispoziţiei nr.10790/16 octombrie 2009, a

raportului de control nr.14315/15 august 2009 şi a deciziei de impunere cu acelaşi

număr.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că în

perioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2006, reclamanta a încasat venituri din

salarii şi activităţi independente, pe baza unui contract/mandat încheiat cu S.C. A.

S.A. şi S.C. Z.C. S.R.L. care se încadrează în categoria veniturilor din alte surse,

prevăzute de art.78 alin.1 lit.e din Codul fiscal şi nu în categoria veniturilor din

activităţi independente, aşa cum sunt definite de art.46 din Codul fiscal, astfel că

greşit a fost obligată la restituirea sumelor din conţinutul actelor analizate, a căror

anulare se impune.

Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Vâlcea a declarat

recurs împotriva sentinţei de mai sus, susţinând că respectivele venituri au fost

încadrate în mod corect în categoria veniturilor din activităţi independente, potrivit

art.46 din Codul fiscal, aprecierea instanţei de fond că acestea fac parte din

categoria venituri din alte surse conform art.78 din Codul fiscal, constituind o

încălcare a dispoziţiilor legale menţionate.

S-a mai susţinut că, potrivit art.208 alin.3 şi art.211 alin.1 din Legea

nr.95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii, cu

excepţiile prevăzute de lege, în care reclamanta nu se încadrează potrivit art.213

alin.1.

Recursul a fost admis, cu motivarea că potrivit art.78 alin.1 lit.e din

Codul fiscal, prin venituri din alte surse se înţeleg acele venituri realizate de

persoane fizice din activităţi desfăşurate pe baza convenţiilor/contracte civile, altele

decât cele care sunt impozitate conform capitolului II şi conform opţiunii exercitate

de către contribuabil, iar potrivit art.46 din Codul fiscal, veniturile din activităţi

independente sunt acelea provenind din activităţi comerciale, profesii liberale,

dreptul de proprietate intelectuală.

În cauză, reclamanta a obţinut în perioada 1 ianuarie 2003-31

decembrie 2006 venituri din contracte încheiate cu S.C. A. S.A. şi S.C. Z.C. S.R.L.,

apreciate greşit de pârâtă ca fiind venituri din activităţi independente, deşi acestea

sunt venituri din alte surse.

Însă, indiferent care ar fi statutul veniturilor respective, reclamanta

datorează contribuţii la asigurările sociale de sănătate şi indiscutabil pe perioada în

litigiu nu le-a plătit, aşa că impunerea sumelor cu acest titlu este justă.

În acest context art.208 alin.3 şi art.211 alin.1 din Legea nr.95/2006,

prevăd că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii români

cu domiciliul în ţară, iar art.257 alin.1 statuează obligaţia plăţii contribuţiei pentru

asigurări sociale de sănătate de către toate categoriile de persoane asigurate, cu

excepţiile prevăzute de art.213 alin.1 din Legea nr.95/2006, între care nu se

regăseşte situaţia reclamantei.

În concluzie, Curtea a admis recursul în baza art.312 Cod procedură civilă, a

modifica sentinţa, iar pe fond a respins acţiunea.