la asigurările sociale de sănătate.
Art.46 şi 78 alin.1 lit.e din Codul fiscal,
Art.208 alin.3, art.211 alin.1, art. 213 alin.1, art.257 alin.1 din Legea
nr.95/2006
Potrivit art.78 alin.1 lit.e din Codul fiscal, prin venituri din alte surse se
înţeleg acele venituri realizate de persoane fizice din activităţi desfăşurate pe
baza convenţiilor/contracte civile, altele decât cele care sunt impozitate
conform capitolului II şi opţiunii exercitate de către contribuabil, iar potrivit
art.46 din Codul fiscal, veniturile din activităţi independente sunt acelea
provenind din activităţi comerciale, profesii liberale, dreptul de proprietate
intelectuală.
Indiferent care ar fi statutul veniturilor respective, sunt datorate
contribuţii la asigurările sociale de sănătate, în baza art.208 alin.3 şi art.211
alin.1 din Legea nr.95/2006, care prevăd că asigurările sociale de sănătate
sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară şi art.257
alin.1, care statuează obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de
sănătate de către toate categoriile de persoane asigurate, cu excepţiile
prevăzute de art.213 alin.1 din Legea nr.95/2006, între care nu se regăseşte
situaţia reclamantei.
(Decizia nr. 1037 din 27 octombrie 2009)
Prin sentinţa nr. 462/CAF/24 martie 2009, Tribunalul Vâlcea – secţia
comercială şi de administrativ fiscal a admis acţiunea formulată de
reclamanta N.S.C. şi a dispus anularea dispoziţiei nr.10790/16 octombrie 2009, a
raportului de control nr.14315/15 august 2009 şi a deciziei de impunere cu acelaşi
număr.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că în
perioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2006, reclamanta a încasat venituri din
salarii şi activităţi independente, pe baza unui contract/mandat încheiat cu S.C. A.
S.A. şi S.C. Z.C. S.R.L. care se încadrează în categoria veniturilor din alte surse,
prevăzute de art.78 alin.1 lit.e din Codul fiscal şi nu în categoria veniturilor din
activităţi independente, aşa cum sunt definite de art.46 din Codul fiscal, astfel că
greşit a fost obligată la restituirea sumelor din conţinutul actelor analizate, a căror
anulare se impune.
Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Vâlcea a declarat
recurs împotriva sentinţei de mai sus, susţinând că respectivele venituri au fost
încadrate în mod corect în categoria veniturilor din activităţi independente, potrivit
art.46 din Codul fiscal, aprecierea instanţei de fond că acestea fac parte din
categoria venituri din alte surse conform art.78 din Codul fiscal, constituind o
încălcare a dispoziţiilor legale menţionate.
S-a mai susţinut că, potrivit art.208 alin.3 şi art.211 alin.1 din Legea
nr.95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii, cu
excepţiile prevăzute de lege, în care reclamanta nu se încadrează potrivit art.213
alin.1.
Recursul a fost admis, cu motivarea că potrivit art.78 alin.1 lit.e din
Codul fiscal, prin venituri din alte surse se înţeleg acele venituri realizate de
persoane fizice din activităţi desfăşurate pe baza convenţiilor/contracte civile, altele
decât cele care sunt impozitate conform capitolului II şi conform opţiunii exercitate
de către contribuabil, iar potrivit art.46 din Codul fiscal, veniturile din activităţi
independente sunt acelea provenind din activităţi comerciale, profesii liberale,
dreptul de proprietate intelectuală.
În cauză, reclamanta a obţinut în perioada 1 ianuarie 2003-31
decembrie 2006 venituri din contracte încheiate cu S.C. A. S.A. şi S.C. Z.C. S.R.L.,
apreciate greşit de pârâtă ca fiind venituri din activităţi independente, deşi acestea
sunt venituri din alte surse.
Însă, indiferent care ar fi statutul veniturilor respective, reclamanta
datorează contribuţii la asigurările sociale de sănătate şi indiscutabil pe perioada în
litigiu nu le-a plătit, aşa că impunerea sumelor cu acest titlu este justă.
În acest context art.208 alin.3 şi art.211 alin.1 din Legea nr.95/2006,
prevăd că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii români
cu domiciliul în ţară, iar art.257 alin.1 statuează obligaţia plăţii contribuţiei pentru
asigurări sociale de sănătate de către toate categoriile de persoane asigurate, cu
excepţiile prevăzute de art.213 alin.1 din Legea nr.95/2006, între care nu se
regăseşte situaţia reclamantei.
În concluzie, Curtea a admis recursul în baza art.312 Cod procedură civilă, a
modifica sentinţa, iar pe fond a respins acţiunea.