Adresa nr. 132 din 1 octombrie 2004 a Ministerului Sănătăţii – Direcţia de relaţii cu Parlamentul, legislaţie şi către Consiliul judeţean Bihor nu reprezintă un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (I) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contcn-ciosului administrativ, pentru că prin ea însăşi nu poate să producă efecte juridice, nefiind emisă de autoritatea administrativă abilitată legal, respectiv de către ministrul sănătăţii.
Conform prevederilor art. 11 alin. (2) din H.G. nr. 884/2004, numai ministrul sănătăţii este abilitat să stabilească prin ordin modul de aplicare a acestei hotărâri, care astfel are calitatea de act administrativ producător de efecte juridice.
Actul în discuţie este numai un punct de vedere al unui din cadrul Ministerului Sănătăţii, exprimat la solicitarea Consiliului judeţean Bihor, care. chiar dacă a fost avut în vedere de solicitant, nu poate fi considerat totuşi ca un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, ci ca o simplă corespondenţă care reflectă părerea consilierului juridic din minister.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 5977 din 15 decembrie 2005, în Jurisprudenţă s. cont. adm. şi fisc. 2005, p. 56
Notă: Fiind de acord cu această soluţie, vom observa deci că se confirmă ceea ce arătam la speţa anterioară: unul dintre indiciile (aparente) de distincţie între un act administrativ şi o operaţiune administrativă o constituie şi provenienţa sa: un înscris purtând antetul unui minister are toate şansele să fie act administrativ dacă este emis (şi deci semnat) de ministru şi aproape niciuna dacă provine de la Direcţia de relaţii cu Parlamentul, legislaţie şi contencios.
Actul atacat de reclamantă este adresa nr. 556972 din 6 ianuarie 2005. emisă de pârâtă şi comunicată organelor sale teritoriale. Acest act cuprinde un punct de vedere, o recomandare, după cum rezultă textual din cuprinsul său: Jn cazul debitorilor aflaţi in procedura de reorganizare judiciara şi faliment, vă recomandăm următoarele: (…)”.
Prin urmare, acest act. deşi formal arc aparenţa unui act administrativ şi este emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii, nu dă naştere şi nu modifică ori stinge raporturi juridice, astfel că nu poate fi socotit act administrativ în accepţiunea Legii nr. 554/2004.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a de cont. adm. şi Usc., s. civ. nr. 1814 din 8 noiembrie 2005, in C.P.J. cont. adm. şi fisc. 2005, p. 54
Recurenta-reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate privind adresa nr. 533/2005 emisă de Cabinetul Secretariatului de Stat al C.N.P.A.S.. care ar fi încălcat prevederile
O.G. nr. 4/2005. ale Legii nr. 78/2005. susţinând, în esenţă, că actul atacat este un act administrativ individual, şi nu unul normativ.
Adresa în litigiu nu poate fi socotită act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004. întrucât, conform art. 2 din această lege. prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea organizării sau executării legii, dând naştere, modificând ori stingând raporturile juridice.
Prin urmare, adresa nr. 533/2005. a cărei nelegalitate a fost invocată de recurentă, nu întruneşte condiţiile cerute de lege pentru actul administrativ, ea nefiind emisă în scopul executării legii şi neproducând raporturi juridice care să fie modificate ori stinse, autoritatea administrativă în speţă neavând nici măcar o putere publică.
I.C.C.J., s. cont. adm. fisc., decizia nr. 3604 din 27 septembrie 2007, în Excepţia de nelegalitate 2007-2008, p. 267
Notă: Deşi, în principiu suntem de acord cu soluţia instanţelor, nu putem să nu ne exprimăm regretul că acestea nu au reprodus în hotărârile lor măcar esenţa conţinutului adresei în cauză. Astfel, este adevărat că, în principiu, o adresă de comunicare nu reprezintă, în sine, un act administrativ, întrucât nu produce efecte juridice. însă acesta nu este un adevăr absolut. Este foarte posibil ca, sub masca unei denumiri inofensive (adresă) să se ascundă o veritabilă decizie administrativă. Tocmai de aceea achiesarea noastră la soluţia de mai sus este sub rezerva ca din conţinutul adresei în cauză să nu rezulte consecinţe juridice pentru particularul reclamant.
De semnalat însă şi una dintre consecinţele calificării unui înscris ca fiind operaţiune administrativă: inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate cu privire la aceasta. Interesantă este această calificare şi pentru instanţa învestită cu litigiul de fond (pe care l-a suspendat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate. Astfel, calificarea dată de instanţa de contencios administrativ este obligatorie pentru instanţa fondului, astfel încât aceasta din urmă, în soluţia pe care o va da, nu va ţine cont de înscrisul cu privire la care s-a ridicat excepţia, dar nu pentru că acesta ar fi ilegal (ca în situaţia clasică) ci pentru că, nefiind act administrativ, el nu poate avea nicio putere obligatorie.
