Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1775/din 25 iunie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 3278/13.11.2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepţia lipsei plângerii prealabile şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul B.B.R., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Cluj.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut asupra excepţiei următoarele:
Potrivit art. 205 C. proc. fiscală, actele administrativ fiscale de impunere trebuie contestate în termen de 30 de zile de la comunicarea lor. În urma soluţionării contestaţiei administrativ-fiscale se emite o decizie care trebuie să facă obiectul acţiunii în contencios fiscal conform art. 218 C. proc. fiscală.
Această situaţie este prevăzută şi de Legea nr. 554/2004, care prevede obligativitatea plângerii prealabile în art. 7 şi condiţionează admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ de formularea acestei plângeri în art. 8.
Contestaţia administrativ fiscală se asimilează plângerii prealabile care, în cazul de faţă, nefiind formulată de către reclamantul B.B.R., instanţa de fond a admis excepţia lipsei plângerii prealabile, respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.B.R., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii contestaţiei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, sentinţa primei instanţe este criticată sub aspectul nelegalităţii şi al netemeinicie. Se arată că instanţa s-a pronunţat pe excepţie, fără a cerceta fondul cauzei, deşi era obligată să afle „realitatea faptelor”.
Recurentul menţionează că nu i-au fost comunicate actele contestate la adresa indicată, aflându-se astfel în imposibilitatea efectuării unei plângeri prealabile.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor Bucuresti, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că petentul avea obligaţia formulării contestaţiei în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Asupra recursului formulat, Curtea reţine următoarele:
Lipsa comunicării către cel căruia i se adresează determină lipsa de efecte a unui act administrativ, indiferent de tipul acestuia.
Lipsa efectelor actului este un aspect ce ţine de executarea acestuia, nu de îndeplinirea condiţiilor de legalitate la momentul emiterii lui.
Contenciosul fiscal este condiţionat de urmarea procedurii prevăzute de art. 205 şi următoarele C.proc.fiscală, dispoziţii legale în acord cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, referitoare la plângerea prealabilă.
Cererea de anulare a actelor administrativ-fiscale, cerere în care se invocă elemente de nelegalitate în determinarea sumei ce se execută, a fost disjunsă din dosarul privind contestaţia la executare. Această cerere (petit) are o existenţă de sine-stătătoare, iar motivele de nelegalitate invocate de către reclamant trebuie analizate în raport cu acest petit.
Formulând contestaţia la se poate prezuma că reclamantul cunoaşte conţinutul actelor administrativ-fiscale ce se execută.
Procedura fiscală presupune două etape, una în faţa organului fiscal, iar cea de-a doua, în faţa instanţei.
Cunoscând deci, conţinutul actelor fiscale, pe care le contestă în etapa de executare, reclamantul avea obligaţia de a urma procedura fiscală obligatorie prevăzută de Codul de procedură fiscală, sau de a formula plângere prealabilă la organul fiscal, aşa cum prevede art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Aşa cum s-a arătat anterior, aflând, în orice modalitate de existenţa şi conţinutul actelor fiscale, pentru a provoca o discuţie asupra legalităţii lor, reclamantul avea obligaţia de a urma procedura prealabilă.
De remarcat că instanţa de fond nu a reţinut o excepţie de tardivitate, reclamantul arătând că nu a fost în ţară de o lungă perioadă de timp, astfel încât nu i-au fost comunicate actele fiscale.
Plângerea prealabilă este specifică oricărui contencios administrativ şi cu atât mai mult celui fiscal, unde legea specială, respectiv codul de procedură fiscală prevede o anumită procedură.
În consecinţă, faţă de cele menţionate anterior se va respinge recursul declarat de reclamantul B.B.R. împotriva sentinţei civile nr. 3278 din 13 noiembrie 2009, a Tribunalului Cluj, pe care o menţine în întregime. (Judecător Delia Marusciac)
