În condiţiile în care reclamantul are calitatea de funcţionar public, iar ordinul contestat de către acesta vizează raportul său de serviciu – delegarea fiind un caz de modificare a raportului de serviciu al funcţionarului public – competenţa soluţionării cererii de anulare a ordinului revine Tribunalului Buzău, Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, întrucât aceasta este instanţa de contencios administrativ competentă material, în circumscripţia căreia îşi are sediul reclamantul, iar rangul instituţiei publice emitente este irelevant, faţă de modificarea legislativă, introdusă prin dispoziţiile art. IV din Legea nr. 2/2013.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 217 din 4 octombrie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 551/42/2013, reclamantul I.L.C. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună anularea Ordinului nr. 625/31.05.2013, prin care s-a dispus în mod nelegal detaşarea sa pe o perioadă de maxim 6 luni la D.G.F.P. Neamţ pe funcţia publică de conducere teritorială vacantă de director executiv gradul II, de pe aceeaşi funcţie ocupată în cadrul D.G.F.P. Buzău.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 625/31.05.2013 a fost detaşat pe o perioadă de maxim 6 luni, de pe funcţia de director executiv gradul II clasa 80 de salarizare ocupată la D.G.F.P. Buzău, pe aceeaşi funcţie în cadrul D.G.F.P. Neamţ, însă a refuzat în mod expres această detaşare, întrucât se încadrează în dispoziţiile art. 89 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, motivat de starea sănătăţii sale, dovedită cu certificat medical. A precizat reclamantul că şi-a exprimat în mod expres refuzul detaşării, în sensul că a consemnat acest punct de vedere pe comunicarea din data de 4.06.2013, prin care i s-a adus la cunoştinţă ordinul emis şi a comunicat pârâtei şi înscrisurile care atestă starea de boală, respectiv referatul medical nr. 713/03.06.2013 emis de IC Fundeni, Centrul de Medicină Internă şi Nefrologie, scrisoarea medicală nr. 2874/9135/01.01.2013 emisă de Cabinet Medical Ambulatoriu din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţe Buzău şi scrisoarea medicală nr. 2874/9134/03.06.2013 a Spitalului Judeţean de Urgenţe Buzău. Reclamantul a mai menţionat că în intervalul de timp ce s-a scurs după comunicarea refuzului detaşării, pârâta nu a răspuns solicitărilor sale, situaţie în care a înaintat acesteia la data de 18.06.2013 o cerere prin care a solicitat să se ia act de faptul că stăruie în refuzul detaşării, potrivit dispoziţiilor art. 89 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999, însă nu a primit răspuns. S-a mai arătat că, potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, mobilitatea în cadrul corpului se realizează prin modificarea raportului de serviciu, fie prin eficientizarea activităţii instituţiilor sau autorităţilor publice, fie în interesul funcţionarului, iar una dintre modalităţile de modificare a raportului de serviciu o constituie detaşarea şi modul, condiţiile şi perioadele în care se efectuează detaşarea sunt reglementate în cuprinsul art. 89 din Legea nr. 188/1999. Dispoziţiile art. 89 alin. (3) din această lege prevăd însă şi dreptul funcţionarului public de a refuza detaşarea dacă se află într-una din situaţiile enumerate în textul legal, iar refuzul său este justificat şi se încadrează în prevederile textului citat, întrucât starea sănătăţii dovedită cu certificat medical face contraindicată detaşarea. În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar ordinul contestat, adresa nr. 8836/2013, referatul medical nr. 713/2013 şi scrisoare medicală nr. 2879/9135/2013.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, motivat în esenţă de faptul că măsura detaşării acestuia a fost dispusă cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, în interesul serviciului.
La termenul de judecată din data de 4.10.2013, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) NCPC, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, faţă de care a rămas apoi în pronunţare.
Examinând excepţia precizată, Curtea constată următoarele:
Obiectul cererii introductive vizează anularea ordinului nr. 625/2013, emis de către pârâtă, prin care s-a dispus detaşarea reclamantului, în calitate de funcţionar public, la D.G.F.P. Neamţ. Potrivit dispoziţiilor art. IV din Legea nr. 2/2013, „art. 109M din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: «cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe»”. Or, în condiţiile în care reclamantul are calitatea de funcţionar public, iar ordinul contestat de către acesta vizează raportul său de serviciu – delegarea fiind un caz de modificare a raportului de serviciu al funcţionarului public – Curtea consideră că este competent să soluţioneze prezenta cauză Tribunalul Buzău, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât aceasta este instanţa de contencios administrativ în circumscripţia căreia îşi are sediul reclamantul, iar rangul instituţiei publice emitente este irelevant, faţă de modificarea legislativă anterior citată.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C.proc.civ., Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa judecăţii cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
(Judecător Ionel Stănescu)
