Contestarea reciprocă a îndeplinirii obligaţiilor contractuale


O.G. nr. 5/2001, art. 1 C. proc. civ., art. 379

Simpla verificare a înscrisurilor depuse de părţi trebuie să fie suficientă pentru a constata evidenţa unei creanţe certe şi a aplica astfel procedura specială a somaţiei de plată. Or, faţă de contestarea reciprocă a îndeplinirii obligaţiilor contractuale, această verificare nu este lămuritoare.

Jud. Sectorului 2 Bucureşti, s. civ., sent. nr.4594

din 5 aprilie 2011, nepublicată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului l Bucureşti la data de 11.11.2009 şi pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 prin declinare, la data de 12.07.2010, creditoarea SC A.M.P. SRL a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei SC E.H. SRL, pentru suma de 4570,88 euro, reprezentând penalităţi de întârziere.

In motivarea ccrcrii, crcditoarca arată că a debitoarea nu a respectat termenul contractual dc predare a imobilului cumpărat, fiind îndreptăţită la penalităţile dc întârziere prevăzute în clauza 6 pct. 6.1. din contract. Argumentează deţinerea unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Debitoarea a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale raportat la sediul său şi excepţia inadmi-sibilităţii cererii de chemare în judecată faţă de faptul că reclamanta creditoare a optat pentru sancţionarea sa pentru neexecutarea contractului şi nu pentru executarea contractului, respectiv a clauzei penale. Pe fond, a arătat că apartamentul nu a fost achitat integral pentru a putea fi predat şi astfel să devină operaţională această clauză. Arată că reclamanta nu justifică o creanţă certă, lichidă sau exigibilă.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat dovada cu înscrisuri, din a căror analiză a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) al O.G. nr. 5/2001, „procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate printr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii’’.

Verificând înscrisurile depuse la dosar, instanţa a constatat că părţile sunt legate printr-un contract sinalagmatic şi oneros, în conţinutul căruia intră drepturi şi obligaţii reciproce. Obligaţiile uneia dintre părţi reprezintă cauza obligaţiilor celeilalte părţi. Constatând că părţile îşi contestă reciproc executarca obligaţiilor contractuale, instanţa a apre

ciat că reclamanta nu justifică o creanţă certă, astfel cum are în vedere procedura somaţiei.

Aşa cum s-a arătat mai sus, simpla verificare a înscrisurilor depuse de părţi trebuie să fie suficientă pentru a constata evidenţa unei creanţe certe şi a aplica astfel procedura specială a somaţiei de plată. Or, în speţă, această verificare nu este lămuritoare.

Astfel, instanţa constată că prin clauza stipulată la pct. 3.2.2, părţile au stabilit ca preţul integral al proprietăţii să fie plătit până la predarea acesteia, iar conform pct. 4.2, finalizarea lucrărilor a fost condiţionată de plata integrală şi la timp a preţului proprietăţii. Fiind contestată executarea acestei din urmă obligaţii, se impune verificarea pretenţiilor şi apărărilor printr-un probatoriu extins, specific dreptului comun.

Prin urmare, în temeiul art. 6 din O.G. nr. 5/2001, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei.