Printr-o asemenea soluţie organul de soluţionare a contestaţiei a dat dovadă de un formalism excesiv, deoarece din conţinutul contestaţiei şi precizările ulterior făcute la solicitarea organului de soluţionare a contestaţiei, rezultă intenţia de a contesta ambele acte administrative întrucât la baza emiterii Decizie de impunere a stat Raportul de inspecţie fiscală şi soluţionarea contestaţiei nu se poate face fără analiza ambelor acte.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2011
Prin sentința nr. 355/29.03.2010, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția inadmisibilității și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S.I. SA Târgu-Mureș în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș.
Instanța de fond a reținut că în urma unui control desfășurat la sediul reclamantei s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 847/10.07.2009 prin care s-a stabilit în sarcina acesteia obligații suplimentare în sumă totală de 286.731 lei, fiind emisă decizia de impunere nr. 504/17.07.2009.
Reclamanta a formulat contestația care i-a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 265/24.09.2009 iar instanța a apreciat că soluția dată de D.G.F.P. Mureș în soluționarea contestației este legală deoarece este evident că reclamanta a dorit să atace raportul de inspecție fiscală care, potrivit art. 109 C.proc.fisc. are doar scopul de a consemna rezultatul inspecției fiscale iar titlul de creanță care produce efecte juridice este decizia emisă de organul fiscal la baza căreia stă raportul de inspecție fiscală.
Instanța de fond a avut în vedere cererea expresă a D.G.F.P. Mureș de la fila 81 dosar și răspunsul reclamantei în sensul că actul la care se referă contestația este raportul de inspecție fiscală nr. 847/10.07.2009.
Reclamanta SC S.I. SA Târgu-Mureș a formulat recurs împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, solicitând casarea, admiterea acțiunii în contencios administrativ, anularea deciziei nr. 265/24.09.2009, trimiterea cauzei la organul cu atribuții jurisdicțional pentru soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 504/2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 847/2009.
în motivarea recursului s-a învederat că a formulat contestație atât împotriva raportului de inspecție fiscală cât și a deciziei de impunere, precizându-se că prin prisma prevederilor art. 41 din O.G. nr. 92/2003 raportul de inspecție fiscală este act administrativ fiscal și că prin contestația înregistrată la 20 august 2009 a precizat că atacă decizia de impunere, doar că s-a menționat eronat numărul acesteia.
Recurenta a precizat că prin adresa nr. 14/07.11.2009 înregistrată la D.G.F.P. Mureș a reiterat că atacă ambele acte administrative întocmite cu ocazia controlului.
Intimata pârâtă D.G.F.P. Mureș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, motivând că sentința este temeinică și legală și că precizările reclamantei din adresa nr. 27893/07.11.2009 sunt clare în sensul că actul contestat este Raportul de inspecție fiscală nr. 847/10.07.2009.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041 C.proc.civ., instanța constată că recursul este fondat,
Prima instanță din eroare a reținut că reclamanta a formulat contestație administrativă doar împotriva Raportului de inspecție fiscală, apreciind astfel că Decizia nr. 265/2009 de respingere ca inadmisibilă a contestației este justificată.
Potrivit actului de la fila 77 dosar fond, reclamanta a formulat contestație în temeiul art. 205 și 207 din O.G. nr. 92/2003, contestație în care deși a făcut trimitere la Decizia de impunere, a indicat numărul Raportului de inspecție fiscală.
Prin adresa aflată la fila 81 dosar fond, D.G.F.P. Mureș – Biroul Soluționare Contestații îi solicită reclamantei contestatoare să precizeze care este actul administrativ fiscal contestat și să prezinte motivele de fapt și de drept, precum și cuantumul sumei contestate. Răspunzând acestei adrese, contestatoarea precizează că „actul la care se referă contestația” este „Raportul de inspecție fiscală nr. 847/10.07.2009 în baza căruia s-a întocmit Decizia de impunere nr. 504/17.07.2009”, fiind indicate și sumele contestate.
Organul de soluționare a contestației nu avea motive să respingă ca inadmisibilă contestația pe considerentul că s-a formulat contestație doar împotriva unui act premergător care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 504/17.07.2009, fie și pentru faptul că în contestația sa, reclamanta s-a referit în mod expres la Decizia de impunere iar împrejurarea că a indicat greșit numărul acesteia, față de conținutul contestației nu justifică nesoluționarea pe fond a acesteia. Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunzând adresei D.G.F.P. Mureș, contestatoarea a precizat obiectul contestației în sensul că actul la care se referă contestația este Raportul de inspecție fiscală nr. 847/2009 în baza căruia s-a întocmit Decizia de impunere nr. 504/2009.
Este justificată critica reclamantei la adresa organului de soluționare a contestației și anume aceea că s-a dat dovadă de un formalism excesiv în analizarea contestației. Soluționarea contestației formulate împotriva Raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere presupune analizarea ambelor acte, deoarece actul care a stat la baza emiterii deciziei de impunere este raportul de inspecție fiscală, iar organul de soluționare a contestației a făcut o greșită aplicare a normelor legale care reglementează procedura de soluționare a contestației.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. (5) C.proc.civ., constatând că în mod greșit s-a soluționat contestația fără a se cerceta fondul acesteia, iar instanța a făcut, de asemenea o greșită interpretare în aplicarea normelor legale incidente, va admite recursul, va modifica sentința și va dispune anularea Deciziei nr. 265/2009, dispunând trimiterea cauzei organului de soluționare a contestației pentru a da o soluție pe fondul acesteia, potrivit O.G. nr. 92/2003 republicată.
