Stabilirea unei taxe de timbru de către instanţa de recurs fără luarea în considerare a unor dispoziţii legale care, în opinia contestatorului, atrăgeau scutirea recurentului de la plata taxei de timbru, nu constituie o eroare materială care să poată fi îndreptată pe calea contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 teza I C.proc.civ.
Secţia de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2458 din 7 mai 2012
Prin cererea formulată la data de 1.03.2010 și înregistrată sub nr. 1736/121/2010 la Tribunalul Galați, reclamantul S în numele membrilor de sindicat a solicitat în contradictoriu cu PCJG, anularea Dispoziției nr.506/2009 iar în subsidiar, acordarea drepturilor salariale prevăzute de Acordul colectiv de muncă și Contractul colectiv de muncă, începând cu data suspendării aplicării acestora până în prezent și în continuare, angajaților DGASPC G.
în motivarea contestației se învederează că reclamanții …. sunt salariații D G, instituție subordonată CJG și au calitatea de funcționari publici.
Prin Dispoziția nr. 506/14.12.2009 privind reglementarea unor măsuri cu caracter financiar, emisă de PCJG s-a dispus la art. 1 suspendarea acordării indemnizațiilor, sporurilor, ajutoarelor și a altor drepturi salariale prevăzute de Acordul colectiv de muncă al funcționarilor publici și de Contractul colectiv de muncă al personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al CJG, iar prin art.2 s-a dispus suspendarea acordării indemnizațiilor, sporurilor, ajutoarelor și a altor drepturi salariale, altele decât cele specifice activității desfășurate, prevăzute în acordurile/contractele colective de muncă ale funcționarilor publici și personalului contractual, încheiate la nivelul instituțiilor subordonate CJG.
Aceste drepturi salariale suspendate au fost trecute și în Acordul Colectiv de Muncă și Contractul Colectiv de Muncă.
în dovedirea acțiunii reprezentantul reclamanților a solicitat proba cu înscrisuri depunând copii după: organigrama și statul de funcții al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județului Galați, organigrama și statul de funcții al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul D. Galați, organigrama și statul de funcții al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul DJEP G, organigrama și statul de funcții al funcționarilor publici al personalului contractual din cadrul CC „DJ” G, organigrama și statul de funcții al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul MI G, organigrama și statul de funcții al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul MAV G, organigrama și statul de funcții al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul CMȘN G, organigrama și statul de funcții al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul B „V.A.U” G și organigrama și statul de funcții al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul SPJADPP G.
în drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, H.G. nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, Legii nr. 18/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Codul Muncii și Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin întâmpinare – fila 29 pârâta CJ G reprezentat de P a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată pentru considerentele ce se succed:
în urma auditului financiar efectuat la CJ G în perioada 21.08.2009-16.10.2009, CC G emite Decizia nr. 31/04.12.2009, în baza Procesului Verbal de Constatare nr. 7978 din 16.10.2009, se constată ca nelegală și netemeinică acordarea anumitor sporuri prin acordurile/contractele colective de muncă și dispune recuperarea acestor sume prin care a fost prejudiciat statul.
în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (10 lit. a) și art. 106 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile punctului 89 din Regulamentul din 4 februarie 2009 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice CC, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, care prevede că „în decizie se înscriu concret măsurile pe care entitatea verificată sau alte entități implicate trebuie să le aducă la îndeplinire în vederea înlăturării abaterilor constatate, precum și pentru stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia”, CJ G a procedat corect și legal la emiterea Dispoziției 506/14.12.2009 prin care s-au sistat sporurile constatate a fi nelegale de către organul de control financiar.
în drept și-au întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile art.115 și următoarele din C.proc.civ., Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, H.G. nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
în dovedirea susținerilor s-au anexat următoarele înscrisuri: copie certificată după filele 1, 2 și 36 din Procesul Verbal de Constatare nr. 7978/14.10.2009, copie certificată după Decizia nr. 31/04.12.2009 emisă de CC a jud. G, copie certificată după filele 141-142 din cadrul situațiilor privind inventarierea drepturilor acordate conform contractului colectiv de muncă în anul 2008 salariaților CJ G și a unităților din subordine, copie certificată după Certificatul de Grefă eliberat de Tribunalul Galați – Secția Comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ prin care se atestă stagiul procesual al dosarului 1866/121/2010.
La data de 1.04.2010 a formulat cerere de intervenție, admisă în principiu, numita CKA având același obiect și cauză ca și contestația principală.
Prin sentința civilă nr. 2023/2011 a fost respinsă contestația și cererea de intervenție ca nefondate
în fapt, s-a reținut că în urma auditului financiar efectuat la CJ G în perioada 21.08.2009-16.10.2009, CC G a emis Decizia nr. 31/04.12.2009, în baza Procesului Verbal de Constatare nr. 7978 din 16.10.2009, prin s-a constatat ca nelegală și netemeinică acordarea anumitor sporuri prin acordurile/contractele colective de muncă și s-a dispus recuperarea acestor sume prin care a fost prejudiciat statul.
în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (1) lit. a) și art. 106 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile punctului 89 din Regulamentul din 4 februarie 2009 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice CC, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, care prevede că „în decizie se înscriu concret măsurile pe care entitatea verificată sau alte entități implicate trebuie să le aducă la îndeplinire în vederea înlăturării abaterilor constatate, precum și pentru stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia”, CJ G a procedat corect și legal la emiterea Dispoziției 506/14.12.2009 prin care s-au sistat sporurile constatate a fi nelegale de către organul de control financiar.
în procesul verbal de constatare nr. 7978/16.10.2009, întocmit de CC G, la pagina 3 se face referire expresă și la instituțiile din subordinea CJ G „Din situațiile privind inventarierea drepturilor acordate conform contractului colectiv de muncă în anul 2008 salariaților CJ G și a unităților din subordine, anexate la filele nr.141-142, rezultă că s-au efectuat plăți de la titlul Cheltuieli de personal, reprezentând sporuri și alte drepturi acordate salariaților (funcționari publici și personal contractual)…”
în temeiul art. 25 din H.G. nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective coroborat cu art. 8 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, Camera de Conturi Galați considerând că au fost depășite prevederile legale privind acordarea unor sporuri, a procedat la emiterea unei decizii de imputare. Urmare a acestei decizii, entitatea controlată este obligată să ia toate măsurile de îndreptare a ilegalităților constatate deci inclusiv emiterea unei dispoziții de sistare a sporurilor încasate ilegal.
împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamantul SNFP B, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat și recurenta intervenient C- KA.
Prin decizia nr. 6231/2011 a Curții de Apel Galați a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul SNFP B – reprezentant legal al reclamanților împotriva sentinței civile nr. 2023/11.05.2011 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1736/121/2010.
A fost admis recursul intervenientei X, s-a modificat în parte sentința civilă nr. 2023/2011 in sensul că s-a luat act de cererea de renunțare la judecarea cererii de intervenție, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că recurentul SNFP B a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru in sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, stabilită conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Recurentul S B nu s-a conform obligatei stabilite de instanța de judecată și, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Cu privire la recursul formulat de recurenta intervenient X a constatat că aceasta a depus cerere prin care a solicitat să se ia act de renunțare la judecarea cererii de intervenție accesorie.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare S B, arătând că soluția instanței este viciată de o eroare materială, întrucât hotărârea instanței de recurs a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 54 din Legea nr. 54/2003.
în aceste condiții, reclamanții membri de sindicat sunt prejudiciați, întrucât anulându-se recursul pentru netimbrate, s-a omis cercetarea motivului de recurs referitor la legalitatea acordării drepturilor salariale .
în drept au fost invocate prevederile art. 317-318 C.proc.civ.
Legal citat, intimatul PCJ G a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare.
Analizând contestația în anulare formulată, se constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile enumerate limitativ de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Contestatorul a promovat prezenta cale de retractare indicând la modul general dispozițiile art. 317 și art. 318 C.proc.civ., dar din motivarea contestației rezultă că are în vedere doar motivele prevăzute la art. 318 C.proc.civ.
Cu toate acestea, față de temeiul de drept invocat, instanța va analiza și incidența dispozițiilor art. 317 C.proc.civ.
Astfel retractarea hotărârii în temeiul art. 317 C.proc.civ se justifică în cazul în care procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului 991/44/2011 rezultă că față de contestator nu s-a săvârșit nicio neregularitate procedurală vizată de art. 317 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. De asemenea, în cauză au fost respectate normele de ordine publică privitoare la competență.
Totodată retractarea hotărârii în temeiul art. 318 C.proc.civ se justifică atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
Aceste prevederi se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Greșelile la care se referă art. 318 C.proc.civ trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului că la dosar există chitanța privind plata taxei de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin poștă și înăuntrul termenului legal.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori interpretare a dispozițiilor legale.
Stabilirea unei taxe de timbru de către instanța de recurs fără luarea în considerare a unor dispoziții legale care, în opinia contestatorului, atrăgeau scutirea recurentului de la plata taxei de timbru, nu constituie o eroare materială care să poată fi îndreptată pe calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 teza I C.proc.civ.
Chiar întemeiate de ar fi susținerile contestatorului cu privire la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, instanța constată că în mod corect a fost stabilită obligația de plată a taxei de timbru în sarcina recurentului S B, care nu a acționat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat. Desigur că activitatea principală a unui sindicat este reprezentată de apărarea drepturilor membrilor, dar aceasta nu exclude posibilitatea sindicatului de a acționa (inclusiv în justiție) și în nume propriu, în calitate de persoană juridică cu drepturi și obligații proprii, aceasta fiind ipoteza scutirii de la plata taxei de timbru prevăzută de art. 54 din Legea nr. 54/2003.
în speță nu sunt incidente prevederile acestui text de lege, deoarece sindicatul a formulat cererea de chemare ca reprezentant al membrilor săi și nu în nume propriu.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele privind soluționarea conflictelor colective de muncă, precum și executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii.
Reclamanții, prin reprezentant SB, au solicitat anularea unui act administrativ și recunoașterea dreptului pretins, astfel că nu ne aflăm în soluționarea unei cereri ce decurge din raporturi de muncă, ci într-o cerere introdusă de partea vătămată în drepturile ei printr-un act administrativ, în cauză fiind aplicate dispozițiile art. 3 lit. m din Legea 146/1997 în referire la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
în consecință, nu se poate reține săvârșirea unei greșeli materiale în sensul art. 318 teza I C.proc.civ.
în ceea ce privește invocarea art. 318 teza a 2-a C.proc.civ, se constată că, față de soluția de anulare a recursului ca netimbrat, nu se poate susține că instanța de recurs ar fi omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
Pentru toate aceste considerente, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
