Dat fiind caracterul contestatiei în anulare, de cale de atac de retractare, în ipoteza în care în fata instantei a carei hotarâre se ataca s-a invocat si s-a respins exceptia de necompetenta, partea nu mai are deschisa calea contestatiei în anulare pentru acest motiv deoarece caracterul acestei cai de atac de retractare nu permite a se cere aceleiasi instante sa revina asupra propriei hotarâri intrata în puterea lucrului judecat.
Decizia civila nr.1071/2008-R a Curtii de Apel Oradea
Prin decizia civila nr. 1340/R/2007 din 28 noiembrie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 5997/111/2006, a fost respins ca nefondat recursul declarat de intimata P.C. L., fiind mentinuta în întregime sentinta civila nr. 527/LM din 15 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor.
Pentru a hotarî astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Instanta de fond a apreciat ca suntem în prezenta unui litigiu de munca, contestatorul fiind numit în functie de sef al ocolului S. P. L. cu contract individual de cu timp partial pâna la organizarea concursului de ocupare a acestui post. Însasi faptul ca a pronuntat aceasta hotarâre în complet de litigii de munca, denota faptul ca a fost apreciat ca atare ca un litigiu de munca, sens în care se impune respingerea exceptiei. În acest context se impune asadar si respingerea exceptiei de necompetenta materiala, recurenta nefacând dovada calitatii de functionar public, contestatorul fiind angajat de recurent cu contract individual de munca prin dispozitia 79/06.06.2006 – caracteristic codului muncii. Nici exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei intimate nu este întemeiata în conditiile în care astfel cum a retinut instanta de fond, contestatorul a avut raporturi de munca cu P. C. L. reprezentata prin primar, dispozitia nr. 110/6.09.2006 de desfacere a contractului de munca fiind emisa tot de recurenta reprezentata prin Institutia Primarului, aceasta din urma neavând raporturi de munca, cu contestatorul.
Pe fondul cauzei, astfel cum a retinut si instanta de fond, nu sunt întrunite prevederile art. 55 lit c din Legea 53/2003 cererea depusa de contestator nu întruneste conditiile în acest sens respectiv nu poate fi privita ca exprimarea vointei unilaterale a acestuia de a înceta raporturile de munca, cu institutia. Recurenta însasi, sustine ca cererea a fost ambigua, ori în atare situatie, trebuia sa lamureasca acest aspect si nu sa dispuna o masura ca cea de fata, care poate fi privita ca daunatoare pentru contestator, în conditiile în care acesta nu a solicitat acest lucru. Cât priveste motivul de netemeinicie cu desfasurarea activitatii în doua ocoale silvice respectiv blocarea activitatii ocolului pentru nefolosirea ciocanului de marcat, aceasta nu mai are relevanta în conditiile în care era vorba despre demisie cum sustine recurenta si nu desfacere din culpa si oricum este o aparare noua formulata direct în recurs, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva acestei decizii a introdus contestatie în anulare P.C.L., solicitând admiterea contestatiei, anularea deciziei si, în consecinta, admiterea recursului si pastrarea dispozitiei nr. 110 din 06.09.2006 privind încetarea activitatii intimatului M. T..
În motivarea contestatiei, sunt invocate urmatoarele:
– intimatul a îndeplinit functia de sef de ocol la O. S. P. L. si, atât numirea cât si eliberarea acestuia din functie, s-au facut prin dispozitia primarului, dispozitie care a fost anulata de instanta, plângerea intimatului reclamant judecându-se ca un litigiu de munca, desi nu s-a încheiat nici un contract de munca cu intimatul, iar potrivit Legii nr. 215/2001 dispozitiile primarului sunt considerate acte administrative si ca urmare acestea sunt supuse jurisdictiei Legii nr. 554/2004;
– plângerea formulata de o alta persoana, aflata într-o situatie similara cu a intimatului, a fost judecata de Tribunalul Bihor pe baza Legii nr. 554/2004, dispozitia primarului fiind considerata act administrativ.
– fiind acte administrative, plângerea împotriva dispozitiilor primarului trebuie sa fie solutionata potrivit Legii nr. 554/2004 si nu dupa dispozitiile Codului Muncii, sens în care contestatorul face trimitere la dispozitiile art. 28 din Legea 554/2004, invocând exceptia de necompetenta de ordine publica prevazuta de art. 159 Cod de procedura civila.
În drept sunt invocate prevederile articolului 159 si articolului 317 aliniatul 1 punctul 2 Cod de Procedura Civila.
Prin întâmpinare, intimatul M. T. a solicitat respingerea contestatiei, cu motivarea ca hotarârea nu poate fi atacata în baza prevederilor articolului 317 Cod de Procedura Civila, acestea nefiind îndeplinite, actiunea neîncadrându-se nici în prevederile art. 159 Cod de Procedura Civila.
La data de 04.03.2008 a fost înregistrata la instanta cererea de interventie formulata de P. c. L., aceasta solicitând admiterea contestatiei în anulare introdusa de Primarul comunei Lunca, în motivare aratându-se ca, potrivit Legii nr. 215/2001, dispozitiile primarului sunt considerate acte administrative supuse jurisdictional Legii nr. 554/2004, iar pe de alta parte într-o situatie identica, privind pe un alt sef de ocol, actiunea a fost judecata ca o actiune în administrativ, situatie în care se ridica problema instantei competente sa solutioneze actiunea. Se mai sustine si exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive a P. L., dispozitia Primarului nefiind supusa controlului primariei, astfel, potrivit dispozitiilor Legii nr. 215/2001, activitatea si atributiile primariei sunt diferite de cele ale primarului sau Consiliului Local.
În drept sunt invocate prevederile articolului 317 aliniatul 1 punctul 2 raportat la articolul 159 punctul 3 Cod de procedura civila, articolele 91, 61 si urmatoarele precum si articolul 380 si urmatoarele din Legea 215/2001.
Examinând decizia sub aspectul motivelor invocate, instanta retine urmatoarele:
În primul rând, se impune a se sublinia faptul ca, în speta, partea contestatoare reitereaza exceptia de necompetenta, exceptie invocata si în fazele procesuale anterioare, motivata prin aceea ca dispozitia primarului trebuie privita ca un act administrativ unilateral si nu ca un contract de munca, prin urmare competenta solutionarii litigiului ar apartine instantei de contencios administrativ.
Dat fiind caracterul contestatiei în anulare, de cale de atac de retractare, în ipoteza în care în fata instantei a carei hotarâre se ataca s-a invocat si s-a respins exceptia de necompetenta, partea nu mai are deschisa calea contestatiei în anulare pentru acest motiv, deoarece caracterul acestei cai de atac de retractare nu permite a se cere aceleiasi instante sa revina asupra propriei hotarâri intrata în puterea lucrului judecat. Prin hotarârea pronuntata, instanta de recurs a apreciat ca fiind nefondata exceptia de necompetenta, în considerentele deciziei contestate fiind detaliate motivele unei atari concluzii.
De altminteri, si în ipoteza în care exceptia aflata în discutie nu ar fi fost pâna în prezent analizata, sustinerile contestatorului nu ar putea fi primite deoarece prin emiterea deciziei contestate în instanta, atributiile emitentului au fost exercitate în calitatea sa de angajator, iar fundamentul deciziei l-au constituit tocmai dispozitiile Legii 53/2003 care reglementeaza raporturile juridice de munca, mai mult, în cursul desfasurarii litigiului de fata nu au fost produse dovezi prin intermediul carora sa se fi probat ca intimatul contestator ar avea calitatea de functionar public.
Tot în actuala etapa procesuala este reiterata si exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive, exceptie analizata si respinsa prin hotarârea primei instante, pastrata în totul de catre instanta de recurs, controlul modului de solutionare a acestei exceptii putând face obiectul unei cai de atac de reformare si nu de retractare.
Fata de considerentele ce preced, instanta în baza prevederilor articolelor 317 si 320 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondata contestatia în anulare, în considerarea acelorasi motive a respins si cererea de interventie în interesul partii contestatoare ca neîntemeiata .
