Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 653 din 8 octombrie 2012
Prin sentinţa civilă nr.616 din 8 mai 2012 a Judecătoriei Gherla s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Gherla invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de contestatoarea H.A., în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 205, C. proc. fisc. „(1) împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.(2) Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.(3) Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.(4) Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidate ”.
Decizia luată în soluţionarea contestaţiei se poate ataca, potrivit dispoziţiilor art. 218, alin. 2, din acelaşi act normativ la instanţa de contencios administrativ competentă.
Din aceste considerente, instanţa a apreciat că Tribunalul Cluj are competenţa de a soluţiona cererea de anulare a deciziilor de impunere nr. 376532/1.03.2012 şi 376532/2/1.03.2012.
Instanţa a apreciat că dispoziţiile art. art. 172, alin. 3 nu sunt aplicabile în speţă, întrucât, legea prevede o procedură distinctă pentru atacarea deciziilor de impunere. Iar art. 172, alin. 3 exclude posibilitatea admisibilităţii unei cereri de anularea a unui titlu executoriu dacă pentru contestarea lui există o altă cale prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Gherla, invocată din oficiu şi, în temeiul art. 158 alin. 1 Cod proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Tribunalul Cluj prin sentinţa civilă nr.8388 din 27 august 2012 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, invocată de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului Cluj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea H.A. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului Cluj, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea JUDECĂTORIEI GHERLA.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi înaintează dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla, contestatoarea H.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului Cluj să se dispună anularea titlurilor executorii nr. 376532/01.03.2012 şi nr. 376532/2/01.03.2012 ca nelegale, precum şi a tuturor actelor de îndeplinite în dosarele execuţionale.
În motivarea cererii, contestatoarea a susţinut excepţia lipsei de interes a intimatei în ceea ce priveşte demararea executării silite, afirmând că executarea a fost demarată cu nerespectarea dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003, că o parte din sumele înscrise în titlul executoriu sunt prescrise iar titlurile executorii sunt lipsite de temei legal.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 399 şi urm. Cod de procedură civilă, art. 108, art. 137, art. 175 din O.G. nr. 92/2003, art. 208, art. 217, art. 218, art. 219 din Legea nr. 95/2006, art. 274 Cod de procedură civilă.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj invocată de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului Cluj şi care se impune a fi analizată
cu prioritate conform dispoziţiilor art.137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa a admis-o pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă contestaţia la titlu şi contestaţia la executarea silită însăşi în ceea ce priveşte sumele datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011, contestatoarea indicând în mod neechivoc atât obiectul cererii cât şi temeiul juridic al acesteia.
În aprecierea necompetenţei materiale a judecătoriei, s-a făcut referire la competenţa instanţelor de contencios administrativ de soluţionare a cererilor de anulare a actelor administrative fiscale. Or, în condiţiile în care cadrul procesual era suficient de clar determinat nu se putea interveni şi recalifica acţiunea reclamantei. Chiar dacă unele argumente vizează de fapt legalitatea deciziilor de impunere, nu se poate face abstracţie de voinţa juridică exprimată şi sustrage cererea de la cadrul legal în care reclamanta a înţeles să se judece.
Acest aspect este cu atât mai evident prin prisma faptului că reclamanta H.A. a contestat şi deciziile de impunere, această acţiune făcând obiectul unui alt dosar al Tribunalului Cluj.
De asemenea, art. 172 din Codul de procedură fiscală permite atât formularea contestaţiei la executare cât şi a contestaţiei la titlu în anumite condiţii, iar neîndeplinirea acestora ar putea atrage o eventuală inadmisibilitate a cererii şi nicidecum recalificarea acesteia de către instanţă, care este ţinută a se pronunţa strict asupra obiectului cererii (art.129 alin. 6 din Cod).
Pe de altă parte, tribunalul notează că, potrivit art. 400 raportat la art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă, contestaţia la executare se soluţionează de instanţa de executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se realizează executarea, iar potrivit H.G. nr.337/1993, în speţă este vorba despre Judecătoria Gherla.
Reţinând şi că, în conformitate cu dispoziţiile art. 159 pct. 2 din Codul de procedură civilă, necompetenţa materială este una absolută, neputând fi deci înlăturată, în temeiul art.158 din Codul de procedură civilă, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Gherla.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Curtea reţine următoarele:
Demersul judiciar al contestatoarei vizează anularea titlurilor executorii nr.376532/1/2012, 376532/2/2012 apreciate ca fiind nelegale precum şi actele de executare îndeplinite în dosarele de executare nr.376532/2012, 376532/2/2012 în temeiul cărora a fost somată să plătească o sumă de bani.
La o dată anterioară, reclamanta H.A. a înţeles să conteste titlurile executorii respectiv deciziile de impunere, această acţiune făcând obiectul dosarului xxx/117/2012 al Tribunalului Cluj.
Asupra competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a contestaţiei la executarea silită şi a contestaţiei împotriva unui titlu executoriu fiscal, cum este cazul în prezenta speţă, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunţată în recursul în interesul legii, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civ., în sensul că judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, (…), cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă
judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În motivarea acestei decizii, instanţa supremă a subliniat distincţia care trebuie făcută între „titlu executoriu fiscal”, „titlu de creanţă fiscală” şi „act administrativ fiscal”, concluzionând în sensul că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Judecătoria Gherla a făcut trimitere la procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale prevăzută de art. 209-218 Cod procedură fiscală, însă această procedură presupune soluţionarea recursului administrativ prin emiterea deciziei de către Biroul de soluţionare a contestaţiilor din cadrul autorităţii administrativ-fiscale, contestarea acestei decizii declanşând controlul jurisdicţional dat în competenţa instanţelor specializate reprezentate de secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor, potrivit art. 218 Cod procedură fiscală, cu raportare la art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, dezbaterea asupra admisibilităţii contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare nu transferă competenţa de a se pronunţa asupra acestei chestiuni tribunalului de contencios administrativ, acesta putând fi investit în materia administrativ fiscală în condiţiile respectării procedurii sus menţionate, revenind, aşa cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătoriei, ca instanţă de drept comun, competenţa materială de soluţionare.
Prin urmare, Curtea apreciază că în prezenta cauză, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare revine judecătoriei potrivit art.399 şi urm. C.pr.civ., astfel că în temeiul art.22 din acelaşi act normativ va stabili competenţa în favoarea acestei instanţe. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
