Rolul martorului asistent la întocmirea procesului-verbal de contravenţie. Lipsa semnăturii acestuia. Consecinţe
O.G. nr. 2/2001, art. 19
Rolul martorului nu este acela de a confirma situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator, el nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenţionale, ci la întocmirea proce-sului-verbal. Rolul său este acela de a arăta că procesul-verbal s-a încheiat în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze; de altfel, chiar în situaţia în care agentul constatator nu ar fi respectat dispoziţiile art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea ar fi o nulitate relativă, care ar opera doar în situaţia în care s-ar dovedi o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actului, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în cauză.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 672 din 5 martie 2009, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. 7659/300/2008, petentul M.A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal seria
CC nr. 1314387 din 16 iunie 2008, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a trecut pe culoarea roşie a semaforului şi a depăşit o singură maşină, cu mult înainte de a ajunge la semafor.
Prin sentinţa civilă nr. 7852 din 19 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată plângerea, cu motivarea că petentul este vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, cât timp nu a propus probe din care să rezulte contrariul, declaraţiile martorilor fiind înlăturate, având în vedere relaţiile dintre aceştia şi petent.
Petentul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând lipsa vinovăţiei sale şi arătând că procesul-verbal nu a fost semnat, pentru că nu şi l-a însuşit, iar plângerea contravenţională este asimilată de C.E.D.O. materiei penale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria CC nr. 1314387 din 16 iunie 2008, întocmit de intimată, s-a aplicat recurentului o amendă de 200 RON pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. a) şi d) din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că a pătruns în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, după ce în prealabil depăşise coloana aflată în aşteptare la semafor, la intersecţia Şoseaua Colentina cu str. Mr. Băcilă.
Recurentul nu a propus niciun fel de probe, nici la fond, nici în recurs, de natură să înlăture cele menţionate în procesul-verbal şi să determine exonerarea sa de plata amenzii aplicate.
In ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat că în procesul-verbal sunt inserate toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Procesul-verbal de contravenţie, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. In aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, s-a reţinut că nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil. Rolul martorului nu este acela de a confirma situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator (martorul nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenţionale, ci la întocmirea înscrisului – procesul-verbal). Rolul său este acela de a arăta că procesul-verbal s-a încheiat în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze. De altfel, chiar în situaţia ipotetică în care agentul constatator nu ar fi respectat dispoziţiile art. 19 alin. (3) din O.G. 2/2001, sancţiunea ar fi o nulitate relativă care ar opera doar în situaţia în care s-ar dovedi o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actului, vătămare pe care petenta nu a dovedit-o în cauză.
Agentul intimatei a încheiat, în urma propriilor constatări, procesul-verbal. Aşadar, nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăţiei petentului de către intimată, ci revenea petentului obligaţia de a proba o altă situaţie de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.
Instanţa de fond a înlăturat în mod corect declaraţiile martorilor propuşi de petent, având în vedere relaţiile de prietenie. De altfel, agentul constatator a consemnat în procesul-verbal că petentul se afla singur în maşină, fiind puţin probabil ca cei doi martori să se fi aflat în maşini în spatele petentului şi să fi observat că petentul este oprit de organele de poliţie, dar ei să nu oprească pentru a afla motivul. De altfel, din declaraţiile martorilor rezultă că aceştia au relatat ceea ce le-a spus petentul.
Astfel, având în vedere că recurentul nu a produs probe de natură să înlăture vinovăţia sa şi ţinând cont că procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie până la proba contrară, tribunalul a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că fapta descrisă în procesul-verbal corespunde realităţii şi că recurentul a fost sancţionat în mod legal.
Prin urmare, tribunalul a considerat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, deci recursul este nefondat şi a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
