Măsura de blocare a roţilor autovehiculului parcat nelegal reprezintă o sancţiune complementară aplicabilă în cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 101 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 (oprire neregulamentară). Or, în atare situaţie, calea de atac împotriva măsurii analizate o constituie plângerea contravenţională formulată în condiţiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, fiind fără relevanţă faptul că, în speţă, nu s-a încheiat un proces-verbal de contravenţie şi nu s-a aplicat o sancţiune principală. Această împrejurare nu are nicio influenţă asupra naturii juridice a sancţiunii contestate, situaţie în care competenţa de soluţionare a plângerii îndreptate împotriva acesteia se determină potrivit prevederilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Trib. Hunedoara, s. corn., cont. adm. şi fisc., dec. nr. 370/R/2010, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 422/2010 a Judecătoriei Deva, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul C.A.S., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Deva, Direcţia Poliţia Comunitară a municipiului Deva, şi SC X, în favoarea Tribunalului Hunedoara. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, la data de 24 aprilie 2009, s-au întocmit nota de constatare nr. 402, eliberată de Poliţia Comunitară a municipiului Deva, procesul-verbal de blocare a roţilor nr. 96 şi procesul-verbal de deblocare a autovehiculului nr. 93, în baza art. 16 din hotărârea Consiliului local Deva nr. 505/2008. în speţă nu s-a întocmit nici un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, deoarece hotărârea nr. 505/2008 nu condiţionează aplicarea prevederilor art. 16 de întocmirea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Văzând că nu s-a încheiat un astfel de proces-verbal, se impune concluzia că reclamantul nu a fost sancţionat contravenţional; prin urmare, în cauză nu este incidenţă competenţa specială prevăzută de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 şi de art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ci competenţa generală în materie de acte administrative prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen şi motivat, reclamantul C.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei
atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Deva. In motivarea recursului, intimata arată, în esenţă, că hotărârea pronunţată este nelegală, deoarece instanţa de fond a interpretat greşit legea, deoarece în speţă s-a formulat o plângere împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, fiind aplicabile dispoziţiile art. 32
alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. In acest sens, trebuie observat că în Regulamentul anexă al hotărârii nr. 505/2008 se prevede în mod expres că acesta este în conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001, iar aceste procese-verbale de blocare şi de deblocare roţi sunt încheiate ca urmare a săvârşirii unei presupuse contravenţii, în caz contrar neexistând niciun temei legal pentru încheierea acestora. Astfel, măsura de blocare a roţilor este o măsură complementară care se poate lua doar în cazul săvârşirii unor contravenţii, iar astfel în mod greşit instanţa de fond a schimbat natura juridică a actului dedus judecăţii. In drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 304′, art. 312 alin. (3), art. 158 alin. (3), art. 69 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând hotărârea contestată, atât prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs, cât şi sub toate aspectele – în considerarea prevederilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., instanţa a apreciat că aceasta este netemeinică, iar recursul este fondat, pentru următoarele considerente: examinând natura juridică a măsurii de blocare a roţilor autovehiculului parcat nelegal, s-a constatat că a fost reglementată de către Consiliul local Deva prin Regulamentul anexă la hotărârea nr. 505/2008 – potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) coroborat cu art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001 aşa încât aceasta reprezintă o sancţiune complementară aplicabilă în cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 101 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 (oprire neregulamentară). Or, în atare situaţie, calea de atac împotriva măsurii analizate o constituie plângerea contravenţională – formulată în condiţiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 fiind fără relevanţă faptul că în speţă nu s-a încheiat un proces-verbal de contravenţie şi nu s-a aplicat o sancţiune principală. Această împrejurare nu are nicio influenţă asupra naturii juridice a sancţiunii contestate, situaţie în care competenţa de soluţionare a plângerii îndreptate împotriva acesteia se determină potrivit prevederilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001. Cum în speţă contravenţia ce a determinat aplicarea acestei sancţiuni a fost săvârşită în municipiul Deva, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine Judecătoriei Deva.
Faţă de cele ce preced, recursul de faţă apare ca fondat, aşa încât, potrivit art. 304 pct. 9, art. 3041 şi art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., s-a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la Judecătoria Deva pentru soluţionarea în fond a cauzei.
