Depăşirea unui alt autoturism. Descriere laconică a faptei. Imposibilitatea exercitării controlului de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie
O.G. nr. 2/2001, art. 16 alin. (1), art. 17
în procesul-verbal, agentul constatator nu a făcut menţiunea că depăşirea efectuată de conducătorul auto ar fi fost realizată pe linia continuă, cum a reţinut instanţa de fond, această împrejurare reieşind doar din temeiul de drept în baza căruia a fost sancţionat, însă acest lucru nu este menit să suplinească lipsa descrierii faptei, în condiţiile în care, tocmai pornind de la această descriere, trebuie să se realizeze încadrarea juridică. Aşadar, petentul se află în imposibilitatea de a face proba contrară, întrucât nu se ştie ce faptă contravenţională a săvârşit, iar instanţa nu poate realiza un control eficient şi real de legalitate şi temeinicie, nefiind clar care este fapta contravenţională reţinută în sarcina contestatorului.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1803 din 25 mai 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrată sub nr. 2926/1748/CV/2008, recurentul C.A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2813 din 4 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarulnr. 2926/ 1748/2008, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, iar pe fond admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal. în motivarea cererii, se arată că în mod greşit instanţa de fond a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal, în condiţiile în care acesta este nul, întrucât în cuprinsul său nu este descrisă fapta contravenţională. In drept au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, iar în recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 2813 din 4 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 2926/1748/2008, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de recurentul C.A. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria PCA nr. 2422889 din 22 iulie 2008. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal mai sus menţionat recurentul-petent a fost sancţionat cu amendă contravenţională, întrucât a condus autoturismul pe autostrada Bucureşti-Măgurele şi a efectuat manevra de depăşire a altui autoturism. S-a reţinut că petentul nu s-a prezentat în instanţă pentru face dovada celor menţionate în plângere, iar în procesul-verbal se reţine că a depăşit pe linia continuă, potrivit art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002
Analizând recursul declarat de petent împotriva acestei sentinţe, tribunalul a constatat că, în raport de probele existente în dosarul de fond, în mod greşit prima instanţă a apreciat că procesul-verbal este legal, în condiţiile în care fapta reţinută în sarcina petentului este sumar prezentată şi nu se precizează în raport de ce împrejurare aceasta are caracter contravenţional, întrucât actele normative ce reglementează circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice în România nu interzic efectuarea manevrei de depăşire a altui autovehicul decât în anumite ipoteze expres şi limitativ prevăzute de lege, considerate periculoase de legiuitor.
In acest sens, tribunalul a reţinut şi împrejurarea că în procesul-verbal agentul constatator nu a făcut menţiunea că depăşirea efectuată de petent ar fi fost realizată pe linia continuă, cum a reţinut instanţa de fond, această împrejurarea reieşind doar din temeiul de drept în baza căruia a fost sancţionat petentul. Insă acest lucru nu este menit să suplinească lipsa descrierii faptei, în condiţiile în care, tocmai pornind de la această descriere, trebuie să se realizeze încadrarea juridică. In aceste condiţii, tribunalul a constatat că petentul se află în imposibilitatea de a face proba contrară, întrucât nu se ştie ce faptă contravenţională a săvârşit, iar instanţa, evident, nu poate realiza un control eficient şi real de legalitate şi temeinicie, nefiind clar care este fapta contravenţională reţinută în sarcina contestatorului.
In acest context, constatând încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) raportat la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a admis recursul, iar baza art. 312 alin. (1) şi (3) raportat la art. 3041 C. proc. civ. şi la art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a modificat în tot sentinţa recu-rată, în sensul că a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal de contravenţie contestat ca nelegal întocmit, în cauză fiind incidenţă una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzută de actul normativ menţionat, şi anume nedescrierea faptei contravenţionale.
