Pătrunderea în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului. Semnarea procesului-verbal de contravenţie cu obiecţiuni. Relevantă
Obiecţiunile formulate la încheierea procesului-verbal reprezintă susţineri ale persoanei sancţionate contravenţional şi nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului-verbal. Dacă simpla nerecunoaştere a faptei de către persoana sancţionată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliţie, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancţionate înlăturarea propriei răspunderi contravenţionale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuţie, aceea de a constata direct faptele contravenţionale.
Jud. sect. 1 Bucureşti, sent. civ. nr. 23813/2010, nepublicată
La data de 15 aprilie 20IO, s-a înregistrat pe rolul instanţei plângerea contravenţională formulată de petentul G.G. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 4871991 din 6 aprilie 2010, emis de intimata D.G.P.M.B., Brigada de Poliţie Rutieră, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie menţionat şi anu-
larea sancţiunilor aplicate. In motivarea plângerii, petentul a arătat că a circulat la culoarea verde a semaforului, fapta nu există, iar în cauză
este aplicabilă prezumţia de nevinovăţie. In drept, plângerea contravenţională a fost întemeiată pe prevederile art. 1 şi art. 31 din O.G.
nr. 2/2001 şi art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002. în susţinerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenţie atacat, o dovadă emisă de intimată şi actul său de identitate.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului în soluţionarea plângerii contravenţionale, instanţa a reţinut următoarele: la data de 6 aprilie 2010, petentului i s-a încheiat procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 4871991, prin care i s-a aplicat amenda contravenţională în cuantum de 240 lei pentru încălcarea art. 52 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 şi săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002. Din conţinutul actului de constatare rezultă că, la data de 6 aprilie 2010, ora 08.15, petentul a circulat la culoarea roşie a semaforului electric ce funcţiona normal. Procesul-verbal atacat, în care au fost consemnate obiecţiunile petentului în sensul că contestă constatarea, este semnat de persoana sancţionată.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa a constatat următoarele: sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa a considerat că situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator corespunde realităţii, proba faptului că petentul nu a respectat culoarea roşie a semaforului electric fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliţie consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale.
Instanţa a considerat că menţiunile privind situaţia de fapt se bucură de prezumţia de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliţie care a asistat la săvârşirea contravenţiei şi au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit. Art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliţie, iar potrivit art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omo-
logate şi verificate metrologic. In speţă, constatarea contravenţiei s-a făcut direct de către agentul constatator şi nu era necesară utilizarea unor mijloace tehnice, având în vedere că nerespectarea culorii semaforului electric poate fi observată cu ochiul liber.
Instanţa a considerat că în materie contravenţională este aplicabilă prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional care formulează plângere împotriva procesului-verbal. Această prezumţie a fost aplicată şi în speţă, instanţa pornind de la prezumţia că persoana sancţionată contravenţional este nevinovată; însă prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată de probele administrate, respectiv de prezumţia de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliţie, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit. Instanţa a reţinut faptul că, inclusiv în cauza Angliei c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanţele pot folosi prezumţiile pentru stabilirea vinovăţiei unei persoane, dacă aceste prezumţii sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei şi păstrându-se dreptul la apărare (§ 60). In speţă, este rezonabilă prezumţia că cele consemnate în procesul-verbal corespund realităţii, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârşirea contravenţiei şi a consemnat ceea ce a văzut (situaţie asemănătoare cu procedura infracţiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situaţie falsă, urmărind sancţionarea nedreaptă a petentului.
Susţinerile petentului în sensul că ar fi pătruns în intersecţie pe culoarea verde a semaforului electric sunt neîntemeiate, nefiind dovedite de nicio probă. Este neadevărată şi susţinerea acestuia în sensul că nu avea posibilitatea să facă proba contrarie. Dovada împotriva procesului-verbal se putea face cu martori, putând fi chemat ca martor un alt participant la trafic al cărui număr de înmatriculare petentul îl putea observa la acel moment. De asemenea, obiecţiunile formulate la încheierea procesului-verbal reprezintă susţineri ale persoanei sancţionate contravenţional şi nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului-verbal. Dacă simpla nerecunoaştere a faptei de către persoana sancţionată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliţie, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancţionate înlăturarea propriei răspunderi contravenţionale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuţie, aceea de a constata direct faptele contravenţionale. Faţă de argumentele expuse, instanţa a aplicat prezumţia de veridicitate a consemnărilor agentului constatator făcute la momentul constatării faptei, acestea făcând dovada contravenţiei săvârşite de petent.
Pentru săvârşirea faptei contravenţionale, petentului i s-a aplicat în mod corect sancţiunea principală a amenzii prevăzute în clasa a doua de sancţiuni, în limitele prevăzute de art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G.
nr. 195/2002, intervenind şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 alin. (3) partea introductivă din acelaşi act normativ. Petentul ar trebui să fie conştient că respectarea culorii semaforului electric aflat în funcţiune este o regulă de bază a legislaţiei rutiere, a cărei simplă nerespectare vădeşte dezinteresul pentru normele rutiere elementare şi poate avea consecinţe foarte grave atât pentru viaţa şi integritatea corporală a celorlalţi participanţi la trafic, cât şi pentru conducătorul auto care o încalcă, fiind cauza multor accidente.
Pentru aceste motive, întrucât intimata a tăcut dovada săvârşirii contravenţiei de către petent, iar acesta nu a făcut proba unei situaţii contrarii actului de sancţionare, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, considerând că procesul-verbal atacat a fost legal şi temeinic încheiat, iar sancţiunile corect individualizate şi aplicate.
