Potrivit art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „deciziile de emise de Casele teritoriale de pensii şi de Casele de pensii sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii”.
Întrucât recurentul nu a făcut dovada înregistrării vreunei contestaţii la Casa teritorială de pensii emitentă, conform art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, nici împotriva primei decizii din 14.04.2011, nici împotriva celei de-a doua decizii, din 30.05.2011, în mod corect acţiunea i-a fost respinsă ca inadmisibilă.
Secţia I civilă, Decizia nr. 88 din 13 februarie 2012
Contestatorul S.I. a chemat în judecată CJP Tulcea solicitând: anularea deciziei nr. 13949/30.05.2011, obligarea intimatei să-i emită o decizie de acordare a pensiei anticipate parțiale cu luarea în considerare și a perioadei 10.05.1967 – 1.04.1978 și punerea în plată începând cu data solicitării acordării pensiei conform Legii nr. 263/2010.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția de necompetență materială a instanței.
A precizat intimata că este competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei de respingere nr. 13949/30.05.2011 – Comisia Centrală de Contestații din Cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Prin sentința civilă nr. 3091/07.09.2011 Tribunalul Tulcea a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
La data de 14.04.2011, intimata a emis decizia nr. 4735 prin care a respins cererea contestatorului de acordare a pensiei anticipate parțiale.
Pentru a emite această decizie de respingere a cererii de acordare a pensiei anticipate parțiale, intimata a avut în vedere că nu sunt îndeplinite prevederile art. 65 din Legea nr. 263/2010, în sensul că S.I. are vârsta standard redusă cu până la 5 ani, dar nu are stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010 în anexa 5.
Intimata i-a respins contestatorului cererea de pensionare și pentru că la stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate parțiale‚ nu se iau în considerare perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a), c) și g).
Prin cererea înregistrată sub nr. 16146/17.05.2011, contestatorul, deși a contestat decizia de respingere nr. 4735/14.04.2011, a solicitat revizuirea deciziei de respingere.
în această cerere, contestatorul a precizat că în situația revizuirii deciziei conform adeverinței nr. 298/18.04.2011, nu mai consideră necesară trimiterea contestației la Comisia centrală.
întrucât intimata a considerat această cerere ca fiind o nouă cerere de înscriere la anticipată parțială, i-a emis contestatorului o nouă decizie, ce a fost înregistrată sub nr. 13949/30.05.2011 și pe care contestatorul o contestă în prezenta cauză.
Față de art. 149 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 263/2010, instanța a admis excepția și a respins contestația ca inadmisibilă, având în vedere că S.I. nu a contestat decizia de pensionare nr. 13949/30.05.2011 emisă de CJP Tulcea la Comisia Centrală de Contestații, ci s-a adresat direct instanței de judecată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul S.I. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurentul că a contestat prima decizie de respingere la instanță; la data emiterii – 14.04.2011 – nu putea fi contestată la Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNP, deoarece această comisie s-a constituit în termen de 15 zile de la publicarea Ordinului nr. 1453/2011 în M. Of. nr. 318/09.05.2011.
Casa de Pensii Tulcea eronat și abuziv a emis o nouă decizie, în disprețul legii, cu numărul 13949, număr de înregistrare pe care l-a primit de la registratura Casei de pensii la depunerea unui document, ca răspuns la cererea CJP Tulcea nr. 4735/10.03.2011, prin care i se solicita o adeverință cu veniturile realizate în perioada 10.05.1967 – 1.04.1978.
în documentul respectiv aducea la cunoștința reprezentanților CJP Tulcea că în perioada respectivă a fost încadrat cu contract de muncă, că acea perioadă constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii și că, calculul și plata CAS datorate de asigurați se face lunar de către angajatori și nu solicită o nouă înscriere la pensie. în mod abuziv, Casa de Pensii Tulcea a emis o a două decizie cu mențiunea „înscriere nouă”, pentru a trage de timp până la constituirea comisiei de contestații; corect trebuia emisă a doua decizie cu mențiunea „modificare”.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin cererea formulată la data de 2.02.2011 contestatorul a solicitat acordarea pensiei anticipate parțiale, conform prevederilor Legii nr. 263/2010.
Față de această cerere, pârâta a emis decizia nr. 4735/14.04.2011, prin care i-a respins cererea de pensionare deoarece nu a putut fi luată în considerare perioada 10.05.1967 – 1.04.1978, în care a lucrat la C.Z. Topolog.
Potrivit art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensie sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații”.
Deși contestatorul a formulat la 17.05.2011 la Casa Județeană de Pensii o contestație cu privire la această decizie, a precizat totuși prin aceeași cerere, că „solicită revizuirea dosarului de pensionare conform adeverinței nr. 292/18.04.2011 eliberată de F.C. Tulcea și că nu mai consideră necesară trimiterea contestației la Comisia centrală”.
în aceste condiții, intimata a procedat la analizarea dosarului de pensionare și a apreciat că nici după luarea în calcul a noii adeverințe nu sunt îndeplinite condițiile pentru pensia anticipată, fiind emisă în acest sens decizia nr. 13949/30.05.2011.
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, s-a solicitat anularea celei de-a doua decizii, respectiv a deciziei nr. 13949/30.05.2011, astfel că, în raport de această decizie, în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea este inadmisibilă pentru nerespectarea procedurii prevăzute de art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Nu se pot reține criticile recurentului potrivit cu care intimata a interpretat greșit cererea depusă la 17.05.2011 și că aceasta a reprezentat de fapt o contestație la prima decizie care trebuia sa fie înaintată Comisiei centrale, deoarece din cerere rezultă fără dubiu că nu s-a cerut înaintarea contestației la Comisia centrală de contestații, ci s-a solicitat revizuirea dosarului de pensie în raport de noua adeverință depusă la dosar.
în mod corect intimata a procedat la analizarea acestui înscris și a emis o nouă decizie.
De altfel, în opinia contestatorului, decizia nr. 4735/14.04.2011 nu putea fi contestată la Comisia centrală deoarece acesta știa că respectiva comisie s-a înființat mai târziu, iar acest aspect este reliefat chiar prin motivele de recurs.
însă, indiferent dacă la acea dată era sau nu constituită Comisia centrală de contestații din cadrul Casei naționale de pensii, obligația recurentului era aceea de a respecta procedura prevăzută de lege, urmând să aștepte soluția acestei Comisii centrale și numai după aceea să sesizeze instanța de judecată.
De altfel, chiar în decizia 4735/14.04.2011 este făcută mențiunea că „decizia de pensie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia de contestații competentă conform legii, iar contestația se depune la casa teritorială de pensii emitentă”.
Atâta vreme cât contestația se depunea la casa teritorială de pensii emitentă, conform art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, iar recurentul nu a făcut dovada înregistrării unei astfel de contestații, nici împotriva primei decizii din 14.04.2011, nici împotriva celei de-a doua decizii din 30.05.2011, în mod corect Tribunalul Tulcea a respins acțiunea ca inadmisibilă, soluție ce va fi menținută și de instanța de control judiciar prin respingerea recursului ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
(Judecător Mariana Bădulescu)
