Contestaţie decizie impunere contribuţie la CAS
Este ilegală decizia de impunere privind stabilirea contribuţiei la CAS, în situaţia în care contribuabilul este student şi nu realizează venituri din muncă.
Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi la data de 28.11.2011 şi precizată ulterior, reclamanta P.M.C, fostă B. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C.A.S M., prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei de impunere nr. ACC 1280/15.09.2011 şi a deciziei nr. 328/27055/21.10.2011, la emiterea cărora s-a reţinut că reclamanta nu a depus declaraţiile privind obligaţiile de plată la FNUASS conform OUG 150/2002 şi a L. 95/2006 şi nu a efectuat plata aferentă cotizaţiei în cuantum de 6,5% din veniturile încasate din cedarea folosinţei bunurilor în anii 2006 şi 2007, prin închirierea unei garsoniere situată în Timişoara. A mai arătat că, pentru închirierea garsonierei a încheiat contract pe care l-a declarat şi înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Timişoara, iar din veniturile din care le-a încasat a achitat impozitul legal în anii fiscali 2006 şi 2007. În privinţa sumelor imputate a arătat de asemenea că au fost calculate dobânzi şi penalităţi de întârziere. Împotriva deciziei nr. 1280/15.09.2011, reclamanta a formulat contestaţie, aducând la cunoştinţa pârâtei faptul că, în perioada 2003 – 2009, a fost studentă şi, ca urmare, beneficia de fără plata contribuţiei, însă prin decizia nr. 328/27055din 21.10.2011, i-a fost respinsă contestaţia.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât decizia contestată a fost emisă în urma verificărilor privind contribuţia la FNUAS pe baza protocolului încheiat între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, creanţa fiind lichidă, certă şi exigibilă, procedându-se la întocmirea înştiinţărilor de plată către contribuabili. S-a mai arătat că, în conformitate cu actele normative în vigoare în perioada 2005 – 2009, OUG 150/2002, până la data de 29.05.2006, art. 51 al. 2, iar până în prezent L. 95/2006, L. 571/2003 şi Ordinul CNAS 617/2007, contribuţia pentru veniturile realizate de către contestatoare din chirii, sunt venituri supuse impozitului pe venit, că C.A.S. Mehedinţi are obligaţia de a coresponda cu asiguraţii aflaţi în evidenţa sa pe baza declaraţiei contribuabilului şi cum nu au fost depuse astfel de declaraţii s-a trecut la stabilirea din oficiu a contribuţiilor şi cum scadenţa a fost anuală, respectiv la data de 25.01. a fiecărui an, s-au calculat dobânzi şi penalităţi corespunzătoare .
Prin sentinţa nr. 1373 din 12 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.9153/101/2011 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta P.M.C (fostă B), împotriva pârâtei C.N.A.S şi s-a dispus anularea deciziei nr. 328/27055/21.10.2011 şi deciziei de impunere nr. ACC 1280/15.09.2011, emise de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M.Pentru pronunţarea acestei soluţii, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin decizia de impunere ACC nr. 1280/15.09.2011, s-a stabilit în sarcina reclamantei B.M.C, o contribuţie la CAS pe perioada 2006 – 2007, în sumă de 907 lei, din care 381 lei, debit CASS şi 526 lei, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Această decizie a fost contestată de către reclamantă la organul emitent, iar prin decizia nr. 328/27055/21.10.2011, contestaţia a fost respinsă, apreciindu-se că şi dacă reclamanta a fost studentă în perioada 2003 – 2009, nu se modifică calculul privind contribuţia la FNUASS pentru veniturile din chirii.
Potrivit situaţiei obligaţiilor anexate la decizia de impunere, contribuţia a fost calculată pentru chiriile încasate de reclamantă în cursul anilor 2006 şi 2007.
Potrivit art. 51 al. 1 din OUG nr. 150/2002, privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 al. 1. În art. 6 al. 1 lit. a din acelaşi act normativ, se prevede că, toţii copii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la 26 ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei.
Legea nr. 95/2006, care abrogă OUG nr. 150/2002, în art. 213 al. 1 lit. a reia practic conţinutul fostului art. 6 din OUG 150/2002, precizând că, beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei toţi copii până la 18 ani, tinerii de la 18 la 26 ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă.
La art. 257 din L. 95/2006, se stabileşte că persoana asigurată are obligaţia să plătească o contribuţie bănească, lunară, pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 al. 1 din acelaşi act normativ.
Potrivit înscrisurilor depuse de către reclamantă la dosar, aceasta este născută în anul 1984 – fila 7 dosar şi că în perioada 2003 – 2009, aceasta a frecventat cursurile Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Dr. Babeş din Timişoara, curs de zi (diploma de licenţă, adeverinţa nr. —/14.11.2011 – filele 8, 9 dosar, precum şi situaţia programului de studii şi al rezultatelor obţinute – filele 35 – 41 dosar).
Conform dispoziţiilor legale anterior citate, în calitatea sa de student, pentru veniturile realizate din cedarea folosinţei, instanţa apreciază că, pentru anii 2006 şi 2007, aceasta nu datora contribuţia la asigurările sociale de sănătate, beneficiind de aceste asigurări în mod gratuit.
Invocarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 47 din L. 571/2003, în prezent abrogate, nu au nici o relevanţă juridică în cauză, acesta referindu-se la veniturile obţinute din aplicarea unei invenţii brevetate în România; la fel şi Ordinul CNAS nr. 617/2007, în condiţiile în care, prin acest ordin s-au aprobat Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, norme care sunt date în aplicarea L. 95/2006.
Susţinerea pârâtei că, reclamanta ar datora contribuţii la asigurările sociale de sănătate, întrucât veniturile din chirii sunt supuse impozitului pe venit, nu va fi reţinută, atâta timp cât există o prevedere legală expresă care scuteşte această categorie de persoane de la contribuţia de asigurări de sănătate.
Soluţia pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a fost menţinută prin decizia nr.9829 din 06.11.2012 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a dispus respingerea recursului formulat de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M.
Curtea a reţinut că potrivit art. 51 al. 1 din OUG nr. 150/2002, privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 al. 1. În art. 6 al. 1 lit. a din acelaşi act normativ, se prevede că, toţii copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la 26 ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei.Legea nr. 95/2006, care abrogă OUG nr. 150/2002, în art. 213 al. 1 lit. a reia conţinutul fostului art. 6 din OUG 150/2002, precizând că, beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei toţi copii până la 18 ani, tinerii de la 18 la 26 ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă.
În art. 257 alin. 1 din Legea 95/2006, se stabileşte că persoana asigurată are obligaţia să plătească o contribuţie bănească, lunară, pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 al. 1 din acelaşi act normativ.
În atare situaţie, Curtea a constatat că în mod corect prima instanţă a admis contestaţia reclamantei, considerând că aceasta nu poate fi obligată la plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate, chiar dacă a realizat în perioada anilor 2006 şi 2007 venituri din chirii, atâta timp cât aceasta a împlinit vârsta de 26 ani în anul 2010, iar în perioada 2003 – 2009 a fost studentă, frecventând cursurile Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Dr. Babeş din Timişoara şi nu a realizat venituri din muncă.
Faptul invocat de recurentă, că reclamanta nu este o persoană dintre cele prev. la art. 257 alin. 2 lit. a – d, alin. 21 şi alin. 22 şi art. 213 alin. 2 lit. h din Legea 95/2006, pentru care este prevăzută scutirea de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, nu poate fi primit.
Aceasta, deoarece, în alin. 1 al art. 257 se prevede expres că sunt exceptate de obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate persoanele prevăzute la art. 213 alin. 1, iar alin. 2 al articolului 257 prevede doar modalitatea de stabilire a contribuţiei şi veniturile asupra cărora se aplică, textul art. 257 alin. 2 lit. f având următorul conţinut: „Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – d), alin. (21) şi (22) şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar”.De asemenea, nici aspectul că sintagma „venituri din muncă” prevăzută la art. 213 alin.l lit.a din Legea 95/2006, trebuie interpretată coroborat cu art. 257 alin.2 lit. f din aceeaşi lege, nu poate fi primit.
Astfel, dacă legiuitorul ar fi înţeles să extindă sfera veniturilor care trebuie avute în vedere la stabilirea contribuţiei pentru asigurările de sănătate în cazul elevilor, ucenicilor sau studenţilor ar fi menţionat expres acest lucru, aşa cum a menţionat în cazul altor persoane (de exemplu: persoanele cu sau bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice), unde a prevăzut expres că aceste persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei, dacă nu realizează venituri din muncă, sau alte surse (art. 213 lit. d şi e din Legea 95/2006).În consecinţă, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 C.p.civ., a respins recursul ca nefondat.
