O.G. 92/2003, art. 175, art. 179
Conform art 175 din O.G. nr. 92/2003, împotriva titlului de creanţă şi împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestaţie.
Potrivit art 179 C. proc. fisc., contestaţia formulată împotriva titlului de creanţă privind datoria vamală se soluţionează de organul competent constituit la nivelul D.G.F.P., printr-o decizie, care trebuie să aibă forma şi conţinutul prevăzute de art 181 din acelaşi cod.
Decizia nr. 134/R din 23 mai 2006 – C.M.
Tribunalul Braşov a admis excepţia prescripţiei dreptului de a percepe taxe vamale invocată de reclamantul S.l.C. şi a admis acţiunea formulată de reclamantul S.l.C. împotriva intimatelor Direcţia Regională Vamală Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, anulând actul constatator nr. 2995/21 decembrie 2001, împreună cu actele ulterioare, ca tardiv întocmite.
Prima instanţă a reţinut că la data de 20 noiembrie 1996 reclamantul s-a prezentat la Biroul Vamal Vârşand cu un autoturism W., înregistrând declaraţia vamală A.S.R. nr. 3212 din aceeaşi dată şi depunând garanţia prevăzută de lege.
Adeverinţa respectivă nu este depusă la dosar, dar autoritatea vamală intimată o recunoaşte.
în cadrul controlului ulterior efectuat de autoritatea vamală în baza Legii nr. 141/1997, a fost întocmit actul constatator nr. 2995/21 decembrie 2001 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii vamale în sumă de 77.468.309 lei, care ulterior au totalizat 214.748.662 lei.
Termenul de prescripţie pentru încasarea creanţelor bugetare este de 5 ani şi potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privind excepţia extinctivă, începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.
în speţă, dreptul la acţiune (pentru perceperea taxelor vamale) ia naştere de la data introducerii bunului în ţară, respectiv de la data de 20 noiembrie 1996.
Cum actul constatator a fost întocmit numai la data de 21 noiembrie 2001, termenul de prescripţie de 5 ani a fost depăşit.
Prima instanţă a admis excepţia prescripţiei extinctive, a admis acţiunea reclamantului şi a anulat actele contestate, ca fiind emise pentru o creanţă prescrisă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Regională Vamală Braşov, arătând că prin întâmpinare a invocat excepţia de prematuritate a introducerii acţiunii, excepţie de ordine publică care nu a fost analizată de prima instanţă, înscrisul privind reţinerea sumelor 3212/20 noiembrie 1996 nu este depus la dosar, deşi soluţia s-a bazat pe această adeverinţă, adeverinţa de reţinere a sumelor nu poate ţine loc de declaraţie vamală conform prevederilor Decretului nr. 337/1981, iar pârâta nu a recunoscut existenţa înscrisului, ci a solicitat prezentarea lui ca probă.
La dosar a depus întâmpinare reclamantul S.I.C., arătând că excepţia prematurităţii a fost pusă în discuţie Ia termenul din 14 februarie 2006 şi a fost respinsă ca neîntemiată. Excepţia nu a fost susţinută şi de A.N.A.F. – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, iar existenţa adeverinţei a fost recunoscută de recurentă şi în dosarul nr. 16 036/2002 al Judecătoriei Braşov.
Recursul este fondat.
Prin întâmpinarea depusă de Direcţia Regională Vamală Braşov a fost invocată excepţia prematurităţii introducerii acţiunii de către reclamantul S.l.C. Această excepţie de procedură nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor şi nu a fost soluţionată de instanţa de fond.
S-a constatat că prin contestaţia înregistrată la D.R.V. Braşov în data de 22 septembrie 2005, reclamantul S.l.C. a solicitat „anularea actului constatator privind taxele vamale nr. 2995/21 decembrie 2001, adresa privind calculul majorărilor de întârziere nr. 62/28 februarie 2002, procesul-verbal privind calculul penalităţilor de întârziere nr. 11/28 februarie 2002 şi procesul-verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu nr. 92/7 septembrie 2005”, ca netemeinice şi nelegale. Ca o consecinţă, a solicitat şi anularea somaţiei nr. 9519/7 septembrie 2005.
D.G.F.P. Braşov i-a restituit în mod greşit contestaţia fără să o soluţioneze
Conform art. 175 din O.G. nr. 92/2003 „împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula
contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac
Articolul 169 din O.G. nr. 92/2003 republicată, indicat de
D.G.F.P. Braşov, fost art. 168, se referă la contestaţiile la silită, iar alin. (2) din aceasta prevede „contestaţia împotriva titlului poate fi făcută odată cu contestaţia la executare la instanţa judecătorească, dacă pentru contestaţia lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Potrivit art. 179 din O.G. nr. 92/2003, contestaţia formulată de S.l.C. împotriva titlului de creanţă privind datoria vamală trebuia soluţionată de organul competent, constituit la nivelul D.G.F.P. Braşov, printr-o decizie. Nu există în Codul de procedură fiscală instituţia „restituirii” contestaţiei. Soluţionarea contestaţiei se face prin decizie, care are forma şi conţinutul prevăzute de art. 181. în art. 186 şi art. 187 din O.G. nr. 92/2003 se arată care sunt soluţiile ce se pot da contestaţiei.
Aceste decizii pot fi atacate la instanţa judecătorească de administrativ.
Curtea a admis recursul declarat, a casat sentinţa civilă atacată şi a trimis contestaţia formulată de reclamantul S.l.C., spre soluţionare, intimatei pârâte D.G.F.P. Braşov.
