Dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind deciziile de sunt situate în capitolul VII intitulat „Jurisdicţia asigurărilor sociale”, spre deosebire de prevederile art. 179 referitoare la deciziile de recuperare cuprinse în capitolul X – „Dispoziţii finale”, ceea de denotă intenţia legiuitorului de a sustrage deciziile de recuperare, de la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile. Doar decizia de revizuire a drepturilor de pensie, pe baza căreia s-a stabilit debitul imputat reclamantului, este supusă dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010, deoarece contestarea sa atrage verificarea aplicării dispoziţiilor legale, ceea ce nu se poate reţine în cazul deciziilor de recuperare care au funcţia de titluri executorii.
Secţia I-a civilă, Decizia nr. 4193 din 8 octombrie 2012
Prin sentința civilă nr. 958/ F din 11.06.2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, a fost admisă excepția prematurității contestației formulate, excepție invocată de intimată și-n consecință.
A fost respinsă ca prematură contestația formulată de contestatorul C.D., împotriva intimatei Casa teritorială de pensii Bistrița Năsăud.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a contestat în cauză decizia nr. 59700/19.03.2012 emisă de intimată privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, prin care s-a reținut în sarcina acestuia un debit de 33.528 lei drepturi de încasate necuvenit în perioada 1.04.2009-31.03.2012.
Potrivit art. 149 din legea nr. 263/2010 deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații. Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional. Potrivit art. 150 din lege în soluționarea contestațiilor, Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații adoptă hotărâri.
Conform art. 151 din aceeași lege, hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare. Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) emise de comisiile de contestații pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanțele judecătorești în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.
Tribunalul a mai arătat că sunt aplicabile în cauză și prevederile art. 109 alin.2,3 C.proc.civ. ce arată expres că sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa cererii de chemare în judecată, în timp ce neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Tribunalul a considerat că procedura prealabilă obligatorie impusă de prevederile legale anterior evocate este incidentă și deciziei contestate, pentru că prin sintagma decizii de pensionare trebuie înțeleasă că se referă nu doar la deciziile de admitere a cererilor de pensionare și la cele de respingere a cererilor de pensionare, dar și la deciziile emise de casele teritoriale de pensii privind recuperarea sumelor încasate necuvenit de pensionari, pentru că aceleași rațiuni sunt aplicabile în cazul tuturor acestor decizii emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că inițial trebuie verificată legalitatea și temeinicia acestora în cadrul unei proceduri administrative prealabile și obligatorii pentru îndreptarea și înlăturarea anumitor greșeli din aceste decizii. Contrar susținerilor contestatorului prevederile art. 109 alin. (2) C.proc.civ. sunt aplicabile nu dar în litigiile comerciale la care se referă art. 7201 C.proc.civ., ci ori de câte ori o lege specială prevede îndeplinirea unei proceduri prealabile, ori în cazul de față, este vorba de procedura administrativă prealabilă și obligatorie reglementată de prevederile anterior arătate din legea nr. 263/2010.
Având în vedere prevederile legale anterior arătate, tribunalul a statuat că în cauză Legea nr. 263/2010 a instituit o procedură prealabilă obligatorie, că acesta nu a fost finalizată la data sesizării instanței de judecată prin emiterea unei hotărâri de către Comisia Centrală de Contestații, că intimata a invocat prin întâmpinare neîndeplinirea acestei proceduri prealabile, situație în care se impune admiterea excepției invocate de pârâtă prin întâmpinare și-n consecință se a respins ca prematur formulată contestația formulată împotriva deciziei atacate emise de intimată.
Față de această soluție de admitere a excepției invocate de pârâtă și de respingere ca prematură a contestației formulate de contestator, trebuie subliniat că nu se mai impune analizarea pe fond a contestației deduse judecății.
împotriva acestei hotărâri, reclamantul C.D. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
în motivarea recursului , s-a invocat că dispozițiile art. 149 și art. 150 din Legea nr. 263/2010 se referă la deciziile de stabilire a drepturilor de pensie, nicidecum la deciziile de recuperare a debitelor, neexistând nicio dispoziție în acest sens în cadrul H.G. nr. 1453/2011.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca obligatorie urmarea procedurii prealabile și în cazul deciziilor de recuperare a sumelor plătite necuvenit.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, C.A. ca admite recursul pentru următoarele considerente:
Procedura prealabilă impusă cu caracter obligatoriu de dispozițiile art. 149 și art. 150 din Legea nr. 263/2010 sunt aplicabile deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, fără a rezulta din normele legale ce reglementează sistemul public de pensie dacă deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit sunt supuse aceluiași regim juridic.
Pentru a tranșa această dispută, C.A. va recurge la două metode de interpretare a textului de lege: cea sistematică și cea logică.
în primul rând, Curtea observă că dispozițiile art. 149 privind deciziile de pensie sunt situate în capitolul VII intitulat „ Jurisdicția asigurărilor sociale”, spre deosebire de prevederile arrt.179 referitoare la deciziile de recuperare cuprinse în capitolul X – „Dispoziții finale”, ceea de denotă intenția legiuitorului de a sustrage deciziile de recuperare de la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile.
Sub aspect logic, Curtea reține că scopul procedurii prealabile este de a institui în favoarea Comisiei Centrale de Contestații atribuții de verificare a legalității deciziilor de pensiei emise de casele teritoriale de pensii; în speță, însă Comisia ar trebui să verifice dacă sumele imputate reclamantului au fost corect calculate și dacă au fost efectiv plătite acestuia, ceea ce reprezintă o simplă operație matematică ce impune doar examinarea documentelor de plată a pensiei.
Or, nu este rolul Comisiei Centrale de Contestații să efectueze verificări faptice cu privire la modalitatea de plată a drepturilor de pensie de către casele teritoriale de pensii.
în acest context, Curtea consideră că doar decizia de revizuire a drepturilor de pensie, pe baza căreia s-a stabilit debitul imputat reclamantului este supusă dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 deoarece contestarea sa atrage verificarea aplicării dispozițiilor legale, ceea ce nu se poate reține în cazul deciziilor de recuperare care au funcția de titlu executoriu.
în fine, Curtea remarcă împrejurarea că decizia de recuperare indică drept cale de atac contestația în termen de 15 zile de la tribunal, conform prevederilor art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003, raportate la art. 153 lit. i) și art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, chiar decizia contestată de reclamant nu cuprinde mențiunea parcurgerii procedurii prealabile în condițiile în care enunțul art. 149 este conceput în termeni generali care nu permit o concluzie clară, fără a recurge la metoda de interpretare legală.
Pentru considerentele expuse anterior, C.A. conchide că decizia atacată nu este supusă obligativității parcurgerii procedurii prealabile instituite de art. 145-150 din Legea nr. 263/2010, și având în vedere că soluționarea cauzei în temeiul acestei excepții a prematurității a împiedecat dezlegarea fondului litigiului, va admite în baza art. 312 alin. (3) C.proc.civ., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea examinării sale pe fond, în baza art. 315 alin. (1) C.proc.civ.
