C. proc. civ., art. 318
Nu poate fi admisă contestaţia în anulare în situaţia în care instanta de recurs a analizat toate motivele invocate de recurent şi le-a înlăturat motivat, astfel că nu se poate reţine critica privind nesolutionarea unui motiv de casare sau de modificare a sentintei şi nu se poate reţine nici critica cu privire la faptul că dezlegarea dată ar fi rezultatul unei greşeli materiale de consemnare în procesul-verbal de contravenţie a unor date, nume etc.
Trib. Vrancea, s. corn., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 146 din 24 martie 2009, în Jurindex
Prin cererca înregistrată la Tribunalul Vrancea, contestatoarea SC P.F. SRL Focşani, prin reprezentant legal, a contestat decizia civilă nr. 203 din 8 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Vrancea, motivat de faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra apărărilor sale, iar judecata este rezultatul unei greşeli materiale. A solicitat anularea acestei decizii şi în rejudecare admiterea recursului, modificarea sentinţei, în sensul admiterii plângerii în parte şi a înlocuirii sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului. Contestatoarea nu a indicat temeiul de drept al contestaţiei sale.
Examinând contestaţia, tribunalul a reţinut următoarele: potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de
casare sau de modificare. In cauza pendinte, petenta SC P.F. SRL a contestat procesul-verbal emis de intimata I.T.M. Vrancea la data de 12 septembrie 2007, prin care a fost sancţionată pentru comiterea faptei prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că nu a evidenţiat în foile colective de prezenţă şi nici în statele de plată prestată de salariaţi în zilele de repaus
săptămânal, precum şi faptul că nu acordă salariaţilor sporuri pentru aceste zile lucrate. Prin plângerea sa, petenta a recunoscut situaţia de fapt reţinută prin procesul-verbal, dar a arătat că în zilele de sâmbătă şi duminică se lucrează doar 6 ore pe zi, iar în schimbul acestor zile lucrate se dau zile libere în cursul săptămânii.
Prin sentinţa civilă nr. 5483 din 3 decembrie 2007, Judecătoria Focşani a respins plângerea ca neîntemeiată. A reţinut instanţa că procesul-verbal este legal întocmit, în condiţiile în care cuprinde toate
elementele prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute. In ceea ce priveşte temeinicia, a reţinut instanţa, pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză şi a înscrisurilor depuse la dosar, că petenta a folosit munca salariaţilor săi în zilele de repaus săptămânal, acordând zile libere în cursul săptămânii următoare, dar că nu a respectat obligaţia prevăzută de art. 132 alin. (2) şi (3) C. mun. de a acorda sporuri salariale pentru munca prestată în zilele de repaus. Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut că petenta se află în culpă, astfel că a fost corect sancţionată contravenţional, sancţiunea fiind proporţională cu gradul de pericol social concret al faptei.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta, care a criticat faptul că instanţa nu a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 120 C. mun., se prevede că se acordă sporuri salariale atunci când compensarea prin zile libere nu este posibilă, or, prin contractul de muncă încheiat cu fiecare salariat s-au stabilit programul de lucru, precum şi salariului în funcţie de această situaţie.
Prin decizia civilă nr. 203 din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Vrancea, recursul a fost respins ca nefondat. A reţinut instanţa de control judiciar faptul că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, în cauză nu s-a făcut dovada că petenta ar evidenţia în foile de prezenţă colectivă şi în statele de plată munca prestată în zilele de repaus. A mai reţinut instanţa de recurs că susţinerile recurentei că zilele lucrate în perioada repausului săptămânal ar fi recompensate cu zile libere nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă. Rezultă astfel că instanţa de recurs a analizat motivele invocate de recurentă şi le-a înlăturat motivat, astfel că nu se poate reţine critica formulată prin prezenta cerere privind nesoluţionarea unui motiv de casare sau de modificare a sentinţei. Nu se poate reţine nici critica formulată cu privire la faptul că dezlegarea dată ar fi rezultatul unei greşeli materiale, deoarece din conţinutul contestaţiei ar rezulta mai degrabă existenţa unei greşeli de judecată, ceea ce nu este cazul, şi nu o eroare materială de consemnare a unor date, nume etc.
Faţă de acestc considerente, tribunalul, în condiţiile art. 319 şi urm. C. proc. civ., a respins contestaţia în anulare ca neîntemeiată.
