C. proc. civ., art. 317, art. 318
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ. (necompetenţă sau vicii privind procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, şi nu în contestaţia în anulare. în consecinţă, nu pot fi luate în considerare, în cadrul contestaţiei în anulare, susţinerile contestatorului referitoare la nesocotirea prezumţiei de nevinovăţie şi omiterea administrării unor probe concludente şi absolut necesare pentru soluţionarea cauzei.
Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea recursului. Astfel, dispoziţia legală dă dreptul de a formula contestaţie în anulare pentru acest motiv numai părţii care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a judecat pricina, deoarece doar aceasta se poate considera vătămată, fiind pusă în imposibilitate de a cunoaşte data judecăţii şi de a-şi face apărările necesare. Mai mult, prin „parte” se înţelege persoana care a formulat cererea de chemare în judecată, cea împotriva căreia s-a acţionat, cea care a intervenit sau a fost introdusă în cauză, deci persoana care a participat la judecarea unei cauze, iar nu terţele persoane care, chiar dacă aveau dreptul sau interesul, nu au fost introduse în cauză. în plus, acest motiv poate fi invocat în cadrul contestaţiei în anulare numai dacă nu a putut fi invocat în recurs sau a fost invocat, dar instanţa l-a respins, deoarece avea nevoie de verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără a fi judecat în fond.
C.A. Timişoara, s. cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 323 din 19 martie 2008, în Jurindex
Prin decizia civilă nr. 25/R/2008 a Tribunalului Caraş-Severin, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de B.J. împotriva deci-
zici civilc nr. 1039/2007, pronunţată de acceaşi instanţă. Tribunalul a reţinut următoarele: contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ. (necompetenţă sau vicii privind procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar
în recurs, şi nu în contestaţia în anulare. In consecinţă, nu pot fi luate în considerare, în cadrul contestaţiei în anulare, susţinerile contesta-torului referitoare la nesocotirea prezumţiei de nevinovăţie şi omiterea administrării unor probe concludente şi absolut necesare pentru soluţionarea cauzei.
Contestatorul B.J. a invocat însă în motivarea în drept a contestaţiei sale în anulare şi dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ. Faţă de actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut însă că susţinerile con testatorului sunt neîntemeiate. Astfel, conform acestei dispoziţii legale, contestaţia în anulare este admisibilă în cazul omisiunii instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unui motiv de modificare sau de casare. Or, în cazul de faţă, instanţa de recurs s-a pronunţat, prin decizia nr. 1039/R din 17 octombrie 2007, asupra tuturor susţinerilor din cercrea de recurs.
In ceea ce priveşte motivul invocat de contestator privitor la omisiunea citării socictăţii de asigurări, instanţa a reţinut următoarele: conform dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea recursului. Astfel, dispoziţia legală dă dreptul de a formula contestaţie în anulare pentru acest motiv numai părţii care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a judecat pricina, deoarece doar aceasta din urmă se poate considera vătămată, fiind pusă în imposibilitate de a cunoaşte data judecăţii şi de a-şi face apărările necesare. Mai mult, prin „parte” se înţelege persoana care a formulat cererea de chemare în judecată, cea împotriva căreia s-a acţionat, cea care a intervenit sau a fost introdusă în cauză, deci persoana care a participat la judecarea unei cauze, iar nu terţele persoane care, chiar dacă aveau dreptul sau interesul, nu au fost introduse în
cauză. In plus, acest motiv poate fi invocat în cadrul contestaţiei în anulare numai dacă nu a putut fi invocat în recurs sau a fost invocat, dar instanţa l-a respins, deoarecc avea nevoie de verificări de fapt, sau
recursul a fost respins fară a fi judecat în fond. Or, în cauza de faţă recursul a fost judecat în fond, iar contcstatorul-recurent B.J. nu a invocat în recurs lipsa citării la prima instanţă a socictăţii de asigurare.
Faţă de cele reţinute, instanţa a respins contestaţie în anulare ca neîntemeiată.