– Cod procedură civilă: art. 318 alin. 1
Pretinsa judecare a pricinii de către magistraţi incompatibili (aspect nereal, de altfel, întrucât nu reglementează incompatibilitatea judecătorului
care a judecat recursul de a se pronunţa în cadrul unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri) nu se încadrează nici la eroare materială şi nici la omisiunea de a analiza un motiv de recurs.
în ceea ce priveşte aspectele de fond invocate prin prezenta contestaţie în anulare, acestea interesează în mod exclusiv soluţia pe recursul contestatorului, or această soluţie nu mai poate fi pusă în discuţie cât timp nu există un motiv temeinic de contestaţie în anulare care să ducă la anularea deciziei pronunţate în recurs.
(Decizia nr. 1721 din 22.06.2009, Secţia a VIH-a administrativ şi fiscal)
Prin contestaţia în anulare specială formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 318 alin. 1 C. pr. civ., contestatorul B.F. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.S.M., anularea deciziei civile nr. 100/15.01.2009.
în motivarea contestaţiei se arată că contestaţia în anulare obişnuită a fost judecată în mod nelegal de judecători care au soluţionat şi cererea de recurs, iar recuzarea acestora a fost respinsă.
Instanţele nu au ţinut cont în mod abuziv de probele contestatorului dând valoare şi importanţă discreţionară şi supremă documentelor pârâtului. în acest fel, C.S.M., ajutat de instanţe, refuză să-şi îndeplinească atribuţiile în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, iar cauza sa nu a fost soluţionată în condiţii de independenţă şi imparţialitate. în continuare, contestatorul face o analiză a informaţiilor solicitate de la instituţia intimată.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că cererea este neîntemeiată.
Potrivit art. 318 alin. 1 C. pr. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
în speţă, se atacă decizia civilă nr. 100/15.01.2009, decizie prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia în anulare formulată de acelaşi contestator în contradictoriu cu acelaşi intimat în ceea ce priveşte decizia civilă nr. 2050/2008 prin care a fost soluţionat recursul contestatorului. Motivele legate de această decizie se referă la judecarea contestaţiei în anulare obişnuite de judecători care s-au pronunţat cu privire la recursul contestatorului. După cum se poate observa, aceste motive nu au nicio legătură cu conţinutul art. 318 alin. 1 C. pr. civ.
Pretinsa judecare a pricinii de către magistraţi incompatibili (aspect nereal, de altfel, întrucât Codul de procedură civilă nu reglementează incompatibilitatea judecătorului care a judecat recursul de a se pronunţa în cadrul unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri) nu se încadrează nici la eroare materială şi nici la omisiunea de a analiza un motiv de recurs.
în ceea ce priveşte aspectele de fond invocate prin prezenta contestaţie în anulare, acestea interesează în mod exclusiv soluţia pe recursul contestatorului, or, această soluţie nu mai poate fi pusă în discuţie cât timp nu există un motiv temeinic de contestaţie în anulare care să ducă la anularea deciziei pronunţate în recurs.
Faţă de aceste considerente, contestaţia în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
