Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 8574/2014 din data de 29.09.2014
SENTINȚA CIVILĂ Nr. ……
Ședința publică de la ……
Completul compus din:
PREȘEDINTE: …….
GREFIER: …………
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatorul …….. și pe intimata ….. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură s-au depus la data de 16.09.2014 concluzii scrise din partea contestatorului, iar la data de 06.08.2014 cerere din partea intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care solicită să i se comunice o copie a acțiunii, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
În baza art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le concludente și utile soluționării cauzei, constată că nu mai sunt alte excepții, cereri de formulat sau probe de administrat, considerând cauza lămurită declara închisă cercetarea procesului și procedează la judecarea cauzei pe fond.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Constată că, prin contestația la înregistrată pe rolul instanței la data de 04.06.2014, sub dosar nr. 1…../271/2014, timbrată cu 1.000 lei taxă judiciară de timbru (fila 14), contestatorul … a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună desființarea executării silite inițiată la cererea intimatei-creditoare împotriva sa pentru încasarea creanței în sumă de 234.539 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată.
În motivarea contestației la executare s-a arătat că, la data de 23.04.2014, i-a fost comunicată somația nr. … prin care intimata l-a somat să achite creanța în sumă de 234.539 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată. S-a apreciat că declanșarea executării silite tinde în realitate la încasarea unei obligații fiscale inexistente de plată a contestatorului. De asemenea, s-a precizat că contestatorul este lipsit de calitatea de persoană impozabilă de natură să atragă obligația de plată a taxei pe valoare adăugată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 172 și urm. din O.G. nr. 92/2003 modificată și completată, art. 711 și urm. din Codul de procedură civilă, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În probațiune, contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține poziția procesuală, ci, prin serviciul registratură a depus la data de 18.07.2014 copia întregului dosar execuțional întocmit pe seama contestatorului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, contestatorul a susținut că, din cuprinsul actelor de executare silită depuse la dosar de intimată rezultă, pe de o parte, că în realitate este vorba despre o executare silită pentru recuperarea în România a unor creanțe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, urmând ca în consecință, din punct de vedere al temeiului legal, să primească aplicare în cauză prevederile Cap. XII, indice 1, al Titlului VIII – Colectarea creanțelor fiscale, din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificată și completată, și cele ale Directivei 2010/24/UE a Consiliului din 16.03.2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe, impozite, drepturi și alte măsuri. Pe de altă parte, s-a apreciat că transmiterea celor trei cereri de asistență aparțin unei autorități solicitante, respectiv Suedia, pentru încasarea creanței principale constând în taxa pe valoare adăugată, la care se adaugă amenzi administrative, dobânzi și alte costuri, în sumă totală de 234.538,73 lei, aferentă perioadei cuprinsă între data de 01.01.2007 și data de 31.12.2007 și celei cuprinse între data de 01.01.2008 și data de 31.12.2008.
S-a apreciat că, ținând cont de aspectul potrivit căruia declanșarea executării silite tinde la recuperarea creanței stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, odată cu formularea contestației sale, contestatorului îi este recunoscută posibilitatea ca, invocând prevederile art. 178, indice 10, alin. 1, din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificată și completată, să arate în continuare că “la cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanțele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant”;, precum și în același timp că, potrivit art. 178 ind. 11 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, modificată și completată, “autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare dacă și atâta vreme cât creanța și/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv…”;.
S-a precizat că în conformitate cu prevederile art. 178 ind. 12 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, “orice cerere de recuperare este însoțită de un titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat”;, urmând ca, prin raportare la prevederile art. 178 ind. 13 alin. 1 din același act normativ, “orice creanță pentru care a fost formulată o cerere de recuperare este tratată ca și când ar fi o creanță a statului membru solicitat”;, iar “autoritatea solicitată utilizează prerogativele conferite și procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanțelor cu privire la aceleași taxe, impozite sau drepturi ori, în absența acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi…”;.
S-a arătat că, știind că pe de o parte, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. 1 și art. 93 din O.G. nr. 92/2003, “dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel”;, iar “dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală”;, iar pe de altă parte, raportat la prevederile art. 178 ind. 19 din O.G. nr. 92/2003, “aspectele privind termenele de prescripție sunt reglementate exclusiv de legislația în vigoare în statul membru solicitant”;, contestatorul susține că, potrivit art. 174 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, este necesar ca, odată cu soluționarea contestației, instanța de judecată să procedeze la anularea ori încetarea executării silite înseși și anularea titlului executoriu, constatând existența unui motiv legal de împiedicare a stabilirii în sarcina contestatorului a obligației fiscale, ca efect al prescripției extinctive a acesteia.
Contestatorul a precizat că, în conformitate cu legislația în vigoare din statul membru solicitant, termenul de prescripție al obligației de plată urma să se împlinească la data de 31.12.2013, precum și că, prin cererea din data de 23.12.2013, autoritățile fiscale ale statului respectiv au găsit de cuviință să solicite instanței de judecată competentă material prelungirea termenului de prescripție a creanțelor sale fiscale, a învederat că odată cu pronunțarea hotărârii din 12.02.2014, Tribunalul Administrativ din …… a procedat la admiterea cererii respective și prelungirea până la data de 31.12.2018 a termenului de prescripție a debitelor datorate de contestator în sumă totală de 1.002.606 SEK, pentru ca prin hotărârea din data de 11.06.2014, Curtea Administrativă de Apel din ……..să dispună anularea hotărârii mai sus identificată și, pe cale de consecință, respingerea cererii formulată de către autoritățile fiscale pentru prelungirea termenului de prescripție. Contestatorul a susținut că efectul principal al respingerii de către instanța de judecată competentă a cererii de prelungire a termenului de prescripție este reprezentant de împlinirea acestuia în mod efectiv la data de 31.12.2013, precum și că, fiecare dintre cele trei cereri de recuperare formulate de către autoritatea solicitantă s-au depus pe cale informatică la data de 03.04.2014. Astfel, a apreciat că instanța de judecată este îndreptățită ca, dincolo de încălcarea de către autoritatea solicitantă a interdicției referitoare la formularea cererii sale în perioada de timp în care creanța și/sau titlul constatator al creanței fac obiectul unei contestații în statul solicitant, să se pronunțe în cauză asupra caracterului nelegal al executării silite inițiată împotriva contestatorului, dispunând anularea ori încetarea executării silite înseși și anularea titlului executoriu.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Titlul Executoriu nr. … emis de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor (fila 9), s-a stabilit, în sarcina contestatorului …….. Florin, obligația fiscală de a achita o creanță în cuantum de 234.539 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată, calculată pentru perioada 01.01.2007 – 02.04.2014. Prin Titlul Executoriu sus arătat, s-a stabilit că documentele prin care s-a evidențiat suma de plată sunt următoarele: …….
În baza titlului executoriu mai sus arătat, intimata a emis Somația cu nr. …04.2014, prin care contestatorul ……… a fost somat ca, în termen de 15 zile de la primirea somației, să achite creanța fiscală în cuantum de 234.539 lei, stabilită prin titlul executoriu mai sus arătat.
La baza emiterii actelor de executare silită mai sus arătate au stat solicitările organelor fiscale din Suedia, respectiv adresele ……….(filele 20 – 34 din prezentul dosar). Temeiul juridic care a stat la baza solicitărilor formulate de organele fiscale din Suedia este reprezentat de Directiva Consiliului nr. 24/2010/UE – Directivă privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile legale pentru executarea silită a contestatorului, creanța pusă în executare fiind conformă cererilor formulate de către autoritatea solicitantă din Suedia. Astfel, atât Biroul Skatteverket din Suedia, responsabil pentru stabilirea creanței, cât și titlurile care permit executarea în statul membru solicitant, sunt menționate expres în fiecare dintre adresele ……… emise de autoritatea fiscală din Suedia.
Apoi, instanța apreciază că nu se poate reține că creanța, respectiv titlul care permite executarea acesteia, sunt contestate în Suedia. Contestatorul a formulat, într-adevăr, o cale de atac împotriva unei hotărâri din 12 februarie 2014 a Tribunalului Administrativ din Stockholm, hotărâre prin care instanța mai sus arătată, la cererea Skatteverket (Autoritatea Fiscală din Suedia), a prelungit perioada de prescripție a creanțelor fiscale menționate în titlul executoriu mai sus arătat. Prin hotărârea Curții Administrative de Apel din Stockholm, comunicată la 11.06.2014 s-a stabilit că nu există motive pentru prelungirea perioadei de prescripție cu privire la creanțele fiscale datorate de contestator, motiv pentru care sentința Curții Administrative va fi anulată, iar cererea Skatteverket va fi respinsă. Așa cum se poate vedea pe ultima pagină a acestei hotărâri, și aceasta poate fi contestată. În consecință, instanța nu poate reține că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă a statului solicitant, s-a constatat prescrierea creanței fiscale puse în executare prin actele de executare silită contestate în prezenta cauză. Mai mult, o cale de atac exercitată de către contestatorul din prezenta cauză, împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate la solicitarea Skatteverket (Autoritatea Fiscală din Suedia), nu echivalează cu o contestație pe care contestatorul ar fi putut-o formula împotriva creanței, respectiv împotriva titlului care permite executarea acesteia. Prin urmare, Autoritatea Fiscală din Suedia era îndreptățită să efectueze demersurile necesare în vederea creanței fiscale datorate de către contestator, cel puțin până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în statul solicitant (Suedia), prin care să se constate prescrierea acestor creanțe.
În condițiile în care, prin art. 17819 alin. 1 din Codul de Procedură Fiscală, aspectele privind termenele de prescripție sunt reglementate exclusiv de legislația în vigoare în statul membru solicitant, deci în cauza de față de legislația din Suedia, doar instanțele judiciare din statul solicitant pot să tranșeze în mod definitiv problema prescrierii creanței ce face obiectul executării silite, în litigiul dedus judecății în Suedia, conform celor mai sus arătate.
Instanța nu se poate substitui organelor jurisdicționale din Suedia, neputând dispune asupra prescrierii creanței, în baza legislației din Suedia.
În consecință, atâta timp cât actele de executare silită emise de Skatteverket (Autoritatea Fiscală din Suedia) și comunicate organelor fiscale din România, sunt executorii, iar prescrierea acestor creanțe nu a fost constatată printr-o hotărâre definitivă a instanțelor din Suedia, instanța consideră că organele fiscale din România, de la domiciliul debitorului, sunt obligate, în baza prevederilor Directivei Consiliului nr. 24/2010/UE, să execute silit această creanță.
Prin urmare, instanța apreciază că actele de executare silită mai sus arătate, respectiv Titlul Executoriu și Somația contestate în prezenta cauză, sunt legal emise. În consecință, în baza prevederilor art. 174 din Codul de Procedură Fiscală, instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestator.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul …., domiciliat în ….., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, str. ………
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, apel care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
