Contestaţie la – prescripţie – sentinţa civilă nr. 151/26.01.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc
Prin contestaţia înregistrată la această instanţă S.C. a solicitat în contradictoriu cu ANV, anularea tuturor actelor de executare silită, constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în baza actului constatator privind taxele vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului de stat, cu privire la suma de 20.167 lei.
În motivarea contestaţiei s-a precizat că au achiziţionat un autoturism pentru care au achitat toate taxele şi comisioanele vamale cuvenite, astfel că în mod greşit s-a stabilit obligaţia de plată pentru majorări de întârziere şi diferenţe TVA.
Contestatoarea a invocat faptul că au trecut mai mult de 5 ani de la data acordării regimului vamal suspensiv, astfel că orice încercare de dare în plată este prescrisă, conform art. 89 din Codul de procedură Fiscală, actul emis de Direcţia Generală a Vămilor ce reprezintă titlu executoriu fiind din 11.11.2002, menţionând şi faptul că această creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă.
Intimatul a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, întrucât prin actul constatator nr. 348 din 11.11.2002 s-a stabilit în sarcina contestatoarei o datorie vamală reprezentând taxe vamale, TVA şi accize, la care s-au adăugat majorările aferente constând în suma totală de 20.167 lei şi că potrivit art. 399 alin. 3 Cod proc. civilă, pentru contestarea acestei sume se impunea urmarea procedurii speciale având în vedere că titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească şi că actul administrativ fiscal – obiect al contestaţiei este prevăzut în titlul nr. 9 din O.G. nr. 92/2003, fiind obligatorie de parcurs acţiunea în anulare a actelor administrative care poate fi introdusă la instanţa de administrativ.
De asemenea, potrivit art. 128 alin. 1 din acelaşi act normativ, termenul de prescripţie se calculează de la 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere obligaţia fiscală, actul constatator nr. 348/2002 fiind pus în executare prin emiterea somaţiei de plată din 21 februarie 2003, după care au urmat alte acte de executare în termen legal, comunicate contestatoarei.
Prin încheierea din 11 ianuarie 2010, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii, întrucât prin contestaţia formulată nu se fac apărări de fond împotriva titlului executoriu, nefiind contestat titlul de creanţă nr. 348/2002, fiind vorba de o contestaţie la executare propriu zisă, în care s-a solicitat anularea actelor de executare silită şi s-a invocat prescripţia.
Prin sentinţa civilă nr. 151/26.01.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a respins contestaţia ca nefondată, reţinându-se pe fondul cauzei că prin actul constatator nr. 348/11.11.2002 întocmit de către PV Câmpulung Moldovenesc, a fost stabilită în sarcina contestatoarei o datorie vamală reprezentând taxe vamale, TVA şi accize, la care s-au adăugat majorările aferente constând în suma totală de 20.167 lei, astfel încât s-a declanşat procedura de executare silită.
Prin urmare, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, constând în suma stabilită prin actul constatator, la care s-au adăugat majorările legale aferente.
Conform art. 131 alin. 1 din O.G. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.
De asemenea, art. 133 prevede cazurile de întrerupere a termenului de prescripţie, stabilind la litera c) că termenul de prescripţie prev. la art. 131 se întrerupe pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare silită.
În cauză, după începerea executării, au fost îndeplinite mai multe acte de executare comunicate contestatoarei, situaţie care rezultă din înscrisurile existente la filele 15 – 31 dosar, care au întrerupt termenul de prescripţie, întreruperea având ca efect ştergerea prescripţiei începute înainte de a interveni acea împrejurare, astfel că după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
În consecinţă, termenul de prescripţie care a început să curgă la punerea în executare a fost întrerupt prin actele de executare silită comunicate, astfel că în cauză nu a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită.
