Greşita menţiune a termenului în dispozitivul hotărârii ca fiind de la comunicare. Respingerea ca tardiv a apelului declarat peste termen
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 3947 din 16 mai 2012
Prin decizia civilă nr. 17 din 19.03.2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj s-a admis excepţia tardivităţii invocată de către intimata SC B.L. SA şi în consecinţă:
S-a respins ca tardiv apelul declarat de către apelantul B.S.N. în contradictoriu cu intimata SC B.L. SA împotriva sentinţei civile nr.573/13.01.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în totalitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Conform prevederilor art.62 alin.3 din legea nr. 58/1934. impotriva hotararii pronuntata in prima instanta in opozitia la executare, partea interesata poate exercita calea de atac a apelului in termen de 15 zile de la pronuntarea hotararii.
Instanţa a admis excepţia de tardivitate raportat la faptul că sentinţa civilă atacată a fost pronuntata la data de 13.01.2012, iar apelul a fost declarat doar la data de 17.02.2012, cu depasirea termenului legal prevazut.
Apararile apelantului raportat la exceptia de tardivitate , invocata de catre intimata , sunt apreciate ca neintemeiate si au fost inlaturate de catre instanta de recurs, in baza considerentelor care urmeaza.
Dupa cum subliniaza apelantul , este real ca doar printr-o adresă a Consiliului Legislativ al României cu nr.496/04.04.2007 s-a comunicat faptul că singura modificare expresă survenită la art.62 din Legea nr.58/1934 este cea adusă prin OUG nr.11/1993, care vizează alineatul 2 al articolului respectiv si se mentioneaza ca alin. 3 nu a suferit nici o interventie legislativa expresa , fiind in vigoare forma initiala prevazuta in acest act normativ, respectiv ca hotărârea pronunţată în opoziţie va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare.
Cu toate acestea , tribunalul a apreciat ca in prezent apararea apelantului nu poate fi primita, chiar daca a fost necesară in 2007 o intervenţie a Consiliului Legislativ care a lămurit problema juridică, deoarece la data de 08.12.2010, cand a fost promovata cererea de chemare in judecata , normei era pe deplin asigurata in forma deja clarificata de catre Consiliul Legislativ , astfel ca nu se mai poate accepta afirmatia ca norma nu ar îndeplini astazi condiţiile de previzibilitate şi nu ar permite subiectelor de drept implicate în diverse proceduri judiciare să îşi ajusteze conduita pentru a se supune obligaţiilor procedurale.
Mai mult , prin Decizia nr. 1524/15.11.2011 a Curtii Constitutionale , in solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, cu urmatorul continut: “Hotararea pronuntata asupra opozitiei va putea fi atacata cu apel in termen de 15 zile de la pronuntare” , Curtea a constatat ca inca prin Decizia nr. 759 din 1 iunie 2010, raspunzand unei critici identice, a statuat ca prin art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin se instituie o norma speciala, ce deroga de la prevederile referitoare la executarea silita cuprinse in Codul de procedura civila. Instituirea unei norme speciale cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul privind declararea caii de atac, prin care se deroga de la norma generala cuprinsa in art. 284 alin. 1 din Codul de procedura civila, nu are semnificatia unei atingeri aduse dreptului la aparare apartinand autorului exceptiei. Aceasta, deoarece prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 trebuie interpretate in coroborare cu prevederile art. 287 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul, precum si dovezile invocate in sustinerea acestuia pot fi depuse inclusiv la prima zi de infatisare.
Totodata, Curtea a mai retinut ca exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prevazut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca specificul domeniului supus reglementarii a impus adoptarea unor solutii diferite fata de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea opozitiei la executare, care reprezinta o cale de atac impotriva somatiei de adresate debitorului, astfel ca , imprejurarea ca legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridica diferita de aceea a cailor de atac de drept comun, nu releva niciun aspect de neconstitutionalitate. In baza acestor considerente Curtea a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate.
Pentru aceste motive , tribunalul a considerat ca apelantul nu poate in prezent sa invoce cu succes ca forma de publicitate a normei juridice incidente nu ar îndeplini condiţiile de previzibilitate şi ca aceasta nu i-ar fi permis să îşi ajusteze conduita pentru a formula apel in termenul procedural.
De asemenea, tribunalul a retinut ca natura juridică a cererii precizate este aceea a opoziţiei la executare, iar faptul că prima instanţa a pronunţat hotărârea cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare nu conferă apelantului o altă cale de atac decât aceea prevăzută de lege, a apelului reglementat de dispoziţiile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, sistemul căilor de atac în dreptul procesual civil român fiind reglementat cu respectarea principiului legalităţii, prin excepţie de la principiul general al disponibilităţii, care guvernează majoritatea actelor în procesul civil.
În baza considerentelor retinute cu raportare si la prev. art.296 C.pr.civ.,tribunalul a respins ca tardiv apelul declarat de apelantul B.S.N. împotriva sentinţei civile nr.573/2012 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, pe care a mentinut-o in totalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.S.N. solicitând instanţei de recurs să dispună:
1. Admiterea recursului şi, În consecinţă, casarea Deciziei civile nr. 17/19.03.2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel În vederea soluţionării apelului;
2. Obligarea intimatei SC B.L. SA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.
A. Scurt istoric al raporturilor dintre părţile în litigiu
1. La data de 20.08.2007, Între SC M.T. SRL (În continuare “M.T.”) În calitate de Utilizator şi SC B.L. SRL (În continuare “B.L.”) În calitate de Finanţator s-a Încheiat Contractul de Leasing Financiar nr. 9573 LEM/2007 (În continuare ” Contractul de leasing”), având ca obiect posesia şi folosinţa autoutilitarei frigorifice Mercedes Benz ATEGO 815, serie de şasiu WDB9702151k571243.
2. Conform art. 4.10 din Contract, “Utilizatorul va emite bilete la ordin aferente fiecărei rate, care vor fi predate Finanţatorului, cu titlu de instrumente de garanţie şi plată ce urmează a fi utilizate pentru a se facilita Încasarea ratelor de leasing şi a penalităţilor În cazul intervenirii unor Întârzieri În efectuarea de plăţi către Finanţator. De asemenea, Utilizatorul va emite un bilet la ordin adiţional În valoare de 10 % din valoarea finanţată, care reprezintă suma obligaţiilor accesorii (penalităţi de Întârziere, provizioane, taxe şi cheltuieli). Biletele la ordin vor fi avalizate de către un reprezentant al Utilizatorului. Termenul Înscris În fiecare bilet la ordin va fi data scadenţei la care se adaugă o perioadă de minim 10 zile calendaristice Începând din ziua următoare datei scadente.
3. În cursul anului 2007, societatea M.T. a emis un număr de 3 (trei) bilete la ordin În alb care au fost avalizate de reclamant, În calitate de administrator al societăţii.
4. La data de 24.12.2008, Tribunalul Specializat Mureş a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei – faliment faţă de debitoarea M.T..
5.lntimata a formulat Cerere de Înscriere la masa credală a debitoarei M.T., figurând În prezent pe Tabelul definitiv consolidat al creditorilor cu o creanţă În sumă de 3.261,34 lei.
6. Autovehicolul ce a făcut obiectul Contractului de leasing a fost predat către B.L. la data de 24.°9.20°9, sens În care s-a Încheiat Procesul Verbal de predare-primire din data de 24.09.2009.
7. La data de 22.11.2010 a fost comunicată reclamantului prin serviciul de curierat somaţia emisă În dos.execuţional nr. J8888/03.11.2010 de către Corpul Executorilor – T.M., prin care reclamantul a fost somat să achite suma de 48.056,46 lei, având ca titluri executorii o serie de 3 (trei) bilete la ordin emise În baza Contractului, de către SC M.T. SRL şi avalizate de către reclamantul B.S.N..
8. La data de 09.12.2010, reclamantul a formulat contestaţie la executare Înregistrată la Judecătoria Târgu Mureş, solicitând instanţei să dispună anularea tuturor formelor de executare Întreprinse În dosarul de executare J8888/2010 al executorului judecătoresc T.M. şi suspendarea executării până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În esenţă, s-au contestat sumele inscrise pe biletele la ordin ca fiind arbitrar stabilite de către intimata B.L..
Prin Sentinţa civilă nr. 573113.01.2012, instanţa a admis excepţia tardivităţii la executare invocată de intimat şi a respins cererea formulată de reclamant, precizată la data de 16.09.2011.
9. Impotriva acestei sentinte reclamantul a formulat recurs. La termenul de judecata din data de 19.03.2012 fixat pentru solutionarea recursului promovat de reclamant, instanta a recalificat calea de atac ca fiind apel si nu recurs.
10. Faţă de acest aspect, reprezentanta intimatei a invocat exceptia tardivitatii formulării apelului, raportat la (i) data pronunţării Sentintei civile nr. 573/13.01.2012 cu reclamantul şi (ii) data declarării apelului.
Reprezentantul reclamantului a Învederat instantei urmatoarele chestiuni:
1. lipsa unei somatii cambiale in speta atrage incidenta prevederilor Codului de procedura civila ce reglementeaza institutia contestatiei la executare, iar nu incidenta Legii nr. 58/1934 ce reglementeaza institutia opozitiei la executare,
2. regula de drept procesual instituita de art. 102 C.proc.civ. este aceea potrivit careia inceputul curgerii termenului de procedura este cel al comunicarii actului de procedura,
3. prevederile Legii nr. 58/1934 nu intrunesc conditiile previzibilitatii, accesibilitatii si publicitatii normelor de procedura, astfel incat nu permit subiectelor de drept implicate in diverse proceduri judiciare sa isi ajusteze conduita pentru a se supune obligatiilor procesuale prescrise,
4. intr-o serie numeroasa de spete similare, s-a apreciat ca dreptul la aparare al subiectelor de drept nu poate suferi limitari/ingradiri datorita lipsei de previzibilitate sau de accesibilitate a normelor de procedura si ca partile s-au prevalat in mod legitim de dispozitiile Codului de procedura civila, introducand calea de atac in termen de 15 zile de la comunicarea hotararii.
Aceste sustineri au fost cuprinse in scriptul intitulat “Dezvoltari scrise”, depuse de reprezentantul reclamantului la dosarul cauzei la termenul de judecata din 19.03.2012.
11. Prin Decizia nr. 17/19.03.2012, instanta a admis exceptia tardivitatii invocata de intimata B.L. si a respins ca tardiv apelul formulat de reclamant.
B. Argumentaţia în drept.
B.1. Solutionarea gresită a excepţiei tardivităţii atrage casarea deciziei civile nr. 17/19.03.2012 cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Calificarea greşită a căii de atac a atras soluţionarea acesteia în complet de apel, în loc de complet de recurs, fiind incident astfel motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 din c.proc.clv. Callficând greşit obiectul litigiului dedus judecăţii, instanţa în mod ne legal a recalificat calea de atac ca fiind apel iar nu recurs, cu consecinţa admiterii excepţiei tardivităţii apelului formulat.
Potrivit art. 304 pct. 1 din C.proc.civ. “Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere În următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:
1. Când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.”
Instanţa de apel a apreciat ca fiind aplicabile În speţă prevederile Legii nr. 58/1934 (pag. 3, parag. 1, 2 şi 6 din Decizia civilă nr. 17/2012), fără a analiza În prealabil dacă datele speţei reclamă În realitate incidenţa acestui act normativ care cuprinde prevederi specia le, derogatorii de la dreptul comun.
Mai mult, inclusiv trimiterea – din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate – făcută de instanţa de apel la Decizia nr. 1524/15.11.2011 a pronunţată În soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, Întăreşte convingerea că instanţa de apel a apreciat, În pofida susţinerilor contrare ale reclamantului, că prevederile Legii nr. 58/1934 sunt aplicabile În speţă.
Solutionarea greşită a exceptiei tardivitătii a fost consecinta calificării eronate a obiectului cauzei. instanta de apel apreciind că solutionează calea de atac Într-o opozitie la executare. trecând peste criticile reclamantului care a sustinut că lipsa somatiei cambiale conferă litigiului caracterul unei contestatii la executare.
Astfel, tribunalul În mod nelegal a recalificat calea de atac ca fiind apel În loc de recurs, apreciind greşit că, faţă de aparenţa existenţei unei somaţii cambiale În speţă, devin aplicabile prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, calea de atac fiind apelul şi nu recursul”.
Or, obiectul cauzei pendinte fiind Contestaţie la executare, se impunea soluţionarea căii de atac cu respectarea disp. art. 402 alin. 2 C.proc.civ.
În mod nelegal tribunalul a soluţionat cauza ca instanţă de apel, În complet de 2 judecători, cu consecinţa admiterii excepţiei tardivităţii apelului formulat de reclamant.
Argumentele care acreditează concluzia că obiectul prezentului litigiu este contestaţie la executare şi nu opoziţie la executare sunt următoarele:
1)În dosarul execuţional nu a fost emisă vreo somaţie cambială, iar executarea a fost declanşată de intimată conform dreptului comun.
Astfel, Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin (În continuare Legea nr. 58/1934) prevede că:
Art. 61 alin. 5 şi 6: “somaţiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită. Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură, somaţiunea va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul;
Art. 62: “În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii, debitorul poate face opoziţie la executare.”
Astfel, printr-un act normativ special, respectiv prin Legea nr. 58/1934, a fost reglementată o procedură specială, respectiv opoziţia cambială, prin intermediul căreia debitorul obligaţiei de plată poate invoca o serie de excepţii (de nulitate, excepţii personale etc.) Împotriva cambiei/biletului la ordin Învestită/învestit cu formulă executorie.
Totodată, conform Normei-cadru nr. 6 din 8 martie 1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin emisă de (În continuare Norma-cadru BNR), la pct. 320 se arată că „a) cambia are valoarea unui titlu executor (…). Executarea cambială urmează o procedură specială. “, text aplicabil si biletului la ordin.
2) Prin acţiunea formulată de reclamant la data de 08.12.2010, instanţa fondului a fost investită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect Contestaţie la executare, fiind contestate În esentă sumele inserate În cuprinsul biletelor la ordin.
Potrivit opiniei doctrinei majoritare, somaţia cambială este definitorie şi obligatorie În cadrul procedurii de executare a unui bilet la ordin. Somaţia cambială nu corespunde nici ca formă şi nici ca fond cu somaţia tipică de executare. Întocmită conform dreptului comun şi emisă În dosarul execuţional ce face obiectul prezentei speţe.
În condiţiile În care:
Creditorul B.L., ca posesor al titlului de credit, este singurul titular al acţiunilor cambiale;
executorul judecătoresc sesizat cu punerea În executare a biletelor la ordin disputate, nu a formulat o somaţiune cambială În conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1934 care să fi fost comunicată reclamantului,
reclamant-debitor În mod obiectiv nu avea deschisă calea opoziţiei la executare În sensul prevederilor art. 62 din legea nr. 58/1934.
În consecintă, În lipsa somatiei cambiale, apreciază că părţii nu Îi era deschisă decât calea Contestatiei la executare. De asemenea, lipsa somaţiei cambiale conduce la concluzia că reclamant contestator avea posibilitatea de a invoca apărări de fond pe calea contestaţiei la executare.
Independent de formularea sau nu În termenul legal a opoziţiei la executare, o condiţie ce precede unei atare analize este existenţa la dosarul execuţional a somaţiei cambiale, Întrucât
(raportat la criticile de fond) numai o atare analiză poate determina obiectul cererii: contestaţie la executare sau opoziţie la executare.
•Instanţa de apel a pronunţat hotărârea atacată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din c.proc.civ.
Apreciază că În mod eronat, În calificarea obiectului cauzei şi În aprecierea căii de atac, instanţa de apel (asemenea instanţei de fond) a validat precizarea verbală a reprezentantului reclamantului făcută – În faţa primei instanţe – la termenul din data de 16.09.2011.
Validând precizarea verbală prin care s-a indicat că prezenta cauză are drept obiect opoziţie la executare şi nu contestaţie la executare, apreciază că instanţele inferioare au aplicat greşit atât principiul disponibilităţii În procesul civil, cât şi dispoziţiile art. 68 alin. 3 Cod procedură civilă”, acestor din urmă dispoziţii fiindu-le extinsă – În mod nelegal – sfera de aplicare.
Astfel:
– reclamantul, prin mandatar, a formulat Contestaţie la executare În penultima zi (08.12.2010) a termenului de 15 zile de la comunicarea somaţiei de executare (23.11.2010), având convingerea că modalitatea de a ataca somaţia de executare comunicată reclamantului este Contestaţia la executare; acest fapt este atestat de conţinutul Împuternicirii avocaţiale de puse la dosar În faţa instanţei de fond.
– Modificarea obiectului cererii din contestaţie la executare În opoziţie la executare reprezintă un act procesual de dispoziţie care impune existenţa unui mandat expres În acest sens, modificarea obiectului cererii fiind asimilabilă exercitării propriu-zise a dreptului de promovare a demersului judiciar. Art. 68 alin. 3 este Însă aplicabil exclusiv actelor procesuale care nu implică modificarea cadrului procesual (propuneri/administrari de probe, formulare/sustineri exceptii
etc.);
– În speţă, era necesar ca În virtutea rolului său activ (art. 129 Cod procedură civilă) instanţa de fond să lămurească cu reprezentantul reclamantului dacă acesta deţine mandat În baza căruia era Îndreptăţit să modifice obiectul cererii (În condiţiile În care, repetă, modificarea cererii a echivalat cu exercitarea unui nou drept de chemare În judecată (opoziţie la executare);
– Precizarea verbală făcută de reprezentantul reclamantului nu poate echivala cu o formă de manifestare a principiului disponibilităţii, atâta timp cât partea (reclamant) nu şi-a mandatat reprezentantul În acest sens
– Modificarea cererii, cu consecinţa respingerii apelului ca tardiv formulat, a privat reclamant de o analiză pe fond a situaţiei litigioase, fiind Încălcat astfel În mod efectiv şi vădit dreptul reclamantului de acces la justiţie.
Reclamantul nu a ratificat În vreun moment actul procesual efectuat de reprezentantul său În lipsa unui mandat şi ca atare nu suntem nici În prezenţa unei situaţii de “ratihabitio mandato aequiperetur”, În lipsa unei ratificări din partea mandatarului (reclamantului), actul procesual de dispoziţie efectuat de către mandant (reprezentantul reclamantului) este lipsit de eficienţă, astfel că se impunea a fi cenzurat de către prima instanţă, iar mai apoi de către instanţa de recurs, anterior recalificării căii de atac.
Solutionarea greşită a exceptiei tardivitătii apelului atrage. potrivit art. 304 pct. 1 raportat la art. 312 C.proc.civ. casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel.
• ÎN SPEŢĂ, CU PRIVIRE LA REGIMUL CĂILOR DE ATAC, ESTE APLICABIL ART. 284, RAPORTAT LA ART. 725 ALIN. 1 COD PROCEDURA CIVILA. EDICTAREA ART. 284 A ÎNLĂTURAT EFECTELE ART. 62 DIN LEGEA NR. 5811934 (MOTIV DE RECURS ÎNCADRABIL LA ART. 304 PCT. 9 – GREŞITA APLICARE A LEGII)
Art. 284 din C.proc.civ. ce reglementează termenul de exercitare a căii de atac a apelului a intrat În vigoare odată cu republicarea Codului de procedură civilă În Monitorul Oficial al României nr. 45 din 24.02.1948, ulterior intrării În vigoare a art. 62 din Legea nr. 58/1934 a cambiei si biletului la ordin.
Potrivit art. 725 alin. 1 din C.proc.civ., “Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei În vigoare, şi proceselor În curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.”
Conform art. 67, alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, “În cazuri deosebite, În care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.” .
Ţinând cont de faptul că:
– Prevederile art. 62 din Legea nr. 58/19346, intrată În vigoare la data de 01.06.1934, reglementează norme de procedură,
– Faţă de prevederile art. 725 alin. 1 C.proc.civ. dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei În vigoare, respectiv dispoziţiile art. 284 din C.proc.civ. au devenit aplicabile de la data intrării lor În vigoare,
– Art. 67 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 stabileşte modalitatea În care vor fi interpretate reglementările anterioare, contrare unor reglementări ulterioare, În sensul că se prezumă că primele au făcut obiectul modificării. completării ori abrogării lor implicite.
apreciază că norma de procedură reglementată de art. 62 din Legea nr. 58/1934 a fost abrogată implicit prin intrarea În vigoare a art. 284 corob. cu art. 725 din C.proc.civ.. apelul fiind introdus de reclamant Înăuntrul termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
În subsidiar, arată că intr-o serie de spete similare, s-a apreciat ca prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 – respectiv norma in discutie si forma in care s-a asigurat aducerea ei la cunostinta publica nu intruneste conditiile de previzibilitate, nepermitand subiectelor de drept, implicate in diverse proceduri judiciare, sa isi ajusteze conduita pentru a se supune obligatiilor procesuale prescrise.
Dovada a acestui aspect o constituie si faptul ca instantele au solicitat lamuriri pe aceasta tema Consiliului Legislativ, care a raspuns prin Adresa nr. 496/04.04.2007.
Intr-o incercare de a clarifica aspectele ce tin de continutul art. 62 din Legea nr. 58/1934, Consiliul legislativ al Romaniei, prin Adresa nr. R/496/04.04.2007 a relevat ca singura modificare expresa survenita la art. 62 din Legea nr. 58/1934, este cea adusa prin OUG nr. 11/1993, care vizeaza alin. 2 al articolului respectiv.
Se mentioneaza ca alin. 3 al art. 62 din Legea nr. 58/1934 nu a suferit nicio interventie legislativa expresa, prin urmare fiind “in vigoare forma initiala prevazuta in acest act normativ, potrivit careia hotararea pronuntata asupra opozitiei va putea fi atacata cu apel in termen de 15 zile de la pronuntare.
Regula de drept procesual instituita de art. 1027 C.proc.civ. este aceea potrivit careia momentul de pornire al termenului de procedura este cel al comunicarii actului de procedura.
Art. 284 alin. 1 C.proc.civ. dispune in sensul ca termenul de 15 zile pentru exercitarea apelului curge de la comunicarea hotararii.
Tot art. 102 alin. 1 teza finala mentioneaza ca legea poate dispune altfel si poate stabili un alt moment constituit ca punct de pornire al termenului de procedura.
Pentru ca aceste din urma dispozitii sa fie aplicabile. este necesar ca textul legii sa fie clar. iar acesta sa fie adus la cunostinta publica in mod riguros. fara ca prin modalitatile de publicare textul sa fie reprodus in mod eronat.
Chiar daca in prezent chestiunea privind termenul de exercitare a caii de atac in cadrul opozitiei la executare a fost lamurita prin Adresa nr. Rl496/04.04.2007 a Consiliului Legislativ al Romaniei, apreciază ca fata de particularitatile cauzei si circumstantele concrete in care reclamantul şi-a exercitat dreptul procesual de a promova calea de atac. in vederea respectarii dreptului la un proces echitabil. se impune a se constata ca reclamantul a introdus calea de atac in termenul legal procedural.
Curtea de Apel Cluj a statuat intr-o hotarare” relevanta in materie ca: “Dreptului de a actiona trebuie sa i se asocieze posibilitatea reala de actiune. Principiul continuitatii termenului de procedura nu este cu totul inflexibil. Altminteri, dreptul sau obligatia de a actiona ramane o simpla formula retorica. Sanctiunea decaderii trebuia inlaturata pe considerentul ca apelanta a avut un impediment real de a actiona in sensul legii, intrucat modalitatea in care a fost asigurata publicitatea acesteia nu a fost corecta. (…) Cata vreme regula de drept procesual este ca momentul de pornire pentru calculul termenului de procedura este cel al comunicarii actului de procedura,
f.] Curtea considera ca apelanta a actionat in mod legitim conformandu-se dispozitiilor din dreptul comun cuprinse in Codul de procedura civila.”
8.2. PE FONDUL CAUZEI
Reclamantul contestă temeinicia şi legalitatea procedurii de executare silită demarată de intimata B.L., În esenţă pentru următoarele considerente:
1. Executarea silită demarată Împotriva reclamantului este lovită de nulitate absolută,
faţă de nerespectarea prevederilor art. 61 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 58/1934 şi pct. 320 lit. lit. g, i9 din Norma-cadru BNR ce reglementează procedura de executare silită cambială,
2. Biletele la ordin emise În alb de către M.T. şi avalizate de reclamant au fost
completatea În mod arbitrar de către B.L..
Conform Contractului, biletele la ordin garantau exclusiv plata ratelor restante, or B.L. a completat biletele la ordin cu sume care exced cu mult ratelor restante,
3. Executarea silită demarată Împotriva reclamantului este nelegală faţă de inexistenţa
unei creanţe lichide. Lipsa vădită a caracterului lichid al creanţei supuse urmăririi rezultă şi din faptul Înscrierii creditoarei B.L. la masa credală a debitoarei M.T. În cadrul dos.nr. 969/1271/2008 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, cu o creanţă În cuantum de 3.261,34 lei.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 1 şi pct. 9, art. 312 alin. 5, art. 402 alin. 2 corob. cu art. 299 alin. 1 din C.proc.civ.; art. 61 alin. 5, 6 din Legea nr. 58/1934; pct. 320 lit. a, g, i, j din Norma-cadru BNR nr. 6/1994.
Pârâta intimată B.L. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat şi nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
În privinţa excepţiei nelegalei timbrări a recursului pusă în discuţia părţilor potrivit menţiunilor din practica Curtea constată că înainte de închiderea dezbaterilor în şedinţa de recursuri recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 4 lei şi a timbrului judiciar de 0,3 lei -astfel încât excepţia invocată se impune a fi respinsă.
Chestiunea litigioasă ce se impune a fi analizată în prezentul recurs este legată de recalificarea de către Tribunalul Specializat la termenul de judecată din 19.03.2012 a căii de atac declarată de către B.S.N. împotriva sentinţei civile nr. 573/13.01.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca din recurs în apel ca urmare a reţinerii aplicabilităţii art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934.
Curtea apreciază că această recalificare este corectă în condiţiile în care acţiunea iniţial introdusă deşi intitulată contestaţie la executare a fost ulterior precizată ca fiind opoziţie la executare. Astfel, la termenul de judecată din 16.09.2011 Judecătoria Târgu-Mureş a luat act de precizarea reprezentantului părţii în sensul calificării cererii de chemare în judecată drept opoziţie la executare, acesta fiind şi motivul pentru care raportat la dispoziţiile cuprinse în art. 62 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 a procedat la declinarea competenţei în favoarea judecătoriei care a învestit titlul de credit cu formulă – Judecătoria Cluj-Napoca.
Reţinându-se incidenţa art. 62 din Legea nr. 58/1934 respectiv stabilindu-se natura litigiului ca fiind o opoziţie cambială calea de atac instituită de lege împotriva hotărârii pronunţată de judecătorie este apelul în termen de 15 zile de la pronunţare.
Chiar dacă în hotărârea primei instanţe – Judecătoria Cluj-Napoca se menţionează că aceasta poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare, în mod corect a reţinut tribunalul faptul că sistemul căilor de atac este stabilit prin lege şi nu poate fi lăsat la latitudinea judecătorului cauzei.
Acestea sunt considerentele pentru care tribunalul a ajuns la concluzia că demersul promovat de către apelant este tardiv, termenul pentru exercitarea căii de atac fiind de 15 zile de la pronunţare potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 şi nu de la comunicare cum greşit a indicat prima instanţă de fond şi cum susţine reclamantul.
Asupra legalităţii art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 s-a pronunţat inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a statuat în sensul că instituirea prin lege specială a unui termen de apel
de 15 zile de la pronunţare nu aduce atingere dreptului la apărare, iar regimul derogatoriu astfel reglementat este prioritar.
De asemenea, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizia nr. 1524/15.11.2011 în sensul că art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 nu aduce atingere dreptului la apărare al persoanei interesate, excepţia de neconstituţionalitate fiind astfel respinsă.
Referirea la intervenţia în 2007 a Consiliului legislativ pentru a lămuri aspectele cuprinse în OUG nr. 11/1993 nu poate fi reţinută în prezenta cauză deoarece la data promovării cererii de chemare în judecată – 08.12.2010 publicitatea normei în discuţie era pe deplin asigurată în forma clarificată de către Consiliul legislativ în sensul că alin. 3 al art. 62 din Legea nr. 58/1934 nu a suferit nicio intervenţie legislativă expresă din OUG nr. 11/1993 faţă de forma iniţială prevăzută de acest act normativ.
Argumentele invocate de către recurent în sprijinul calificării acţiunii sale ca fiind o contestaţie la executare sunt neconcludente raportat la reţinerile anterioare ale instanţei în sensul că stabilirea naturii pricinii s-a făcut de către Judecătoria Târgu-Mureş raportat la precizările reprezentantului reclamantului consemnate ca atare într-o încheiere de şedinţă şi în virtutea rolului activ, dând prevalenţă, prioritate şi exclusivitate sistemului de drept cambial în detrimentul dreptului comun.
Dată fiind soluţionarea apelului pe excepţie tribunalul nu a mai analizat susţinerile pe fond ale părţilor raportat la dispoziţiile art. 137 C.pr.civ. astfel încât recursul fiind apreciat ca neîntemeiat nu se impune verificarea legalităţii hotărârii din perspectiva procedurii de executare demarată de către intimată.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de B.S.N. împotriva sentinţei civile nr. 17 din 19.03.2012, a Tribunalului Specializat Cluj pe care o va menţine în întregime. (Judecător Maria Hrudei)
