Contestaţie la executarea silita poprita de AVAS. Competenţa de soluţionare a contestaţiei. Existenţa unei hotărâri judecătoreşti de soluţionare a dreptului invocat de AVAS. Contestaţie la executare


Secţia comercială – Decizia nr. 3/27 iunie 2008

La 18 ianuarie 20008 contestatorii B.D. şi B. V. au cerut în contradictoriu cu intimata AVAS Bucureşti să fie anulate actele de silită întocmite în dosarul execuţional al AVAS Bucureşti, susţinând că prin Sentinţa civilă nr. 1083/1998 contestatorii au fost obligaţi să plătească intimatei 36.900.000 lei vechi în solidar cu societatea C. şi L. SRL , iar la 10 august 2007 intimata le-a comunicat sentinţa somându-i să plătească 181.262,67 lei noi, deşi dreptul de a se cere executarea silită este prescris întrucât din anul 1998 şi până la data somaţiei au trecut 8 ani şi 8 luni, deci cu mult peste termenul de 5 ani prevăzut de Codul fiscal.

Intimata AVAS a invocat excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei susţinând că potrivit art.45 din OUG nr.51/1998 competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.

Judecătoria Alba Iulia prin Sentinţa civilă nr. 1737/9 mai 2008 a admis excepţia intimatei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii contestatorilor în favoarea curţii de apel , întemeindu-se pe art.45 OUG nr.51/1998.

Curtea de Apel Alba Iulia a invocat art.373 alin.2 Cod procedură civilă reţinând că soluţionarea contestaţiei la executarea unei hotărâri judecătoreşti este de competenţa instanţei de executare, în speţă, Judecătoria Alba în circumscripţia căreia se află sediul debitorului. Motivele pentru care a înlăturat excepţia intimatei sunt următoarele:

Competenţa materială este stabilită atât prin dispoziţiile art.39-41 din O.UG arătată cât şi prin prevederile Codului de procedură civilă, aplicabile conform art.44 din aceeaşi ordonanţă.

Numai pentru titlurile executorii emise de Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului, executarea silită este în competenţa acesteia.

În speţă, AVAS a întocmit un înscris întitulat „comunicarea titlului executor” în cuprinsul căruia a invocat Sentinţa nr. 103 8/18 decembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.777/1997 dar acest înscris este lipsit de valoare juridică, în materie, legea enunţând prin denumiri concrete titlurile executorii care pot fi emise de AVAS şi a căror executare silită cade în atribuţiile acestui creditor emitent.

Or, în condiţiile în care calitatea de creditor şi debitor rezultă dintr-o hotărâre judecătorească prin care s-a finalizat procesul de fond, legea nu conferă unui organ administrativ, drepturi şi atribuţii al căror exerciţiu să permită eludarea unei hotărâri judecătoreşti sau să anihileze efectele legale ale acesteia prin suprapunerea peste puterea de lucru judecat a unui alt „titlu executoriu”.

Bazat pe motivele expuse, instanţa a concluzionat că executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti poate fi cerută de partea câştigătoare conform dispoziţiilor art.399 şi urm. Cod procedură civilă, iar calea dreptului comun nu poate fi înlăturată în baza unui criteriu „intutitu personae ” întrucât, nimeni nu este mai presus de lege.