O.G. nr. 2/2001, art. 5 alin. (6), art. 21 alin. (3) O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. (3) lit. d)
în speţă, s-a constatat că individualizarea sancţiunii contravenţionale s-a făcut de către agentul constatator corect şi legal, în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, iar măsura aplicării sancţiunii complementare de reţinere a permisului de conducere poate fi luată de agent în funcţie de gravitatea faptei comise, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din O.G. nr. 2/2001. Având în vedere că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situaţia de fapt descrisă, acesta a avut posibilitatea de a aprecia şi gradul de pericol concret creat de petent prin săvârşirea contravenţiei, astfel că, în lipsa unor probe contrare care să dovedească o dispro-porţionalitate între fapta comisă şi pericolul creat prin săvârşirea acesteia, instanţa nu poate dispune înlăturarea măsurii.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1809 din 25 mai 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrată sub nr. 5087/299/CV/2008, recurentul M.R. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 14550 din 10 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 5087/299/2008, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, solicitând modificarea sentinţei recurate, în sensul de a nu îi mai fi reţinut permisul de conducere, iar în subsidiar şi înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. In motivarea cererii, recurentul arată că nu a pătruns în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, ci cel mult se poate reţine că ar fi pătruns pe culoarea galbenă, astfel cum reiese şi din declaraţia martorului audiat în cauză, astfel că i s-ar fi putut aplica cel mult sancţiunea amenzii, dar nu şi reţinerea permisului de conducere. Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, iar în recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 14550 din 10 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 5087/299/2008, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de recurentul M.R. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria PCA nr. 3950163 din 13 martie 2008, încheiat de intimată. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal mai sus menţionat recurentul-petent a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 200 lei şi reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării, întrucât, în data de 13 martie 2008, a condus autoturismul taxi, iar în intersecţia dintre DN 1 şi str. Elena Văcărescu nu a respectat semnificaţia semnalului de culoare roşie a semaforului electric, aflat în stare normală de funcţionare, faptă ce constituie contravenţie conform art. 52 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanţa a constatat că procesul-verbal a fost legal întocmit, cu respectarea dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001, iar petenta nu a administrat probe care să constituie dovezi pertinente de natură să răstoarne prezumţia relativă de temeinicie de care se bucură actul sancţionator, din declaraţia martorului audiat în cauză reieşind o situaţie diferită de cea prezentată de petent în plângere, în sensul că ar fi intrat în intersecţie la culoarea verde a semaforului, martorului susţinând că, atunci când petentul a efectuat virajul pentru a intra pe str. Elena Văcărescu, semaforul arăta culoarea galbenă.
Analizând recursul declarat de recurentul-petent împotriva acestei sentinţe, tribunalul a constatat că, în raport de considerentele hotărârii şi de probele administrate în cauză, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: astfel cum a subliniat şi instanţa de fond în vederea răsturnării prezumţiei de veridicitate a procesului-verbal, sarcina probei revine petentului, însă acesta nu a administrat probe care să determine răsturnarea prezumţiei menţionate, în sensul că, deşi prin declaraţia martorului propus de petent s-a încercat să se demonstreze faptul că nu se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, această depoziţie vine în contradicţie cu însăşi susţinerea petentului, care prin plângere a menţionat că a intrat în intersecţie pe culoare verde a semaforului, context în care, datorită neconcordanţelor evidenţiate, proba nu este suficientă pentru a înlătura menţiunile procesului-verbal care au fost constatate personal de agentul constatator.
Cât priveşte înlăturarea măsurii reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării, tribunalul a constatat că individualizarea sancţiunii contravenţionale s-a făcut de către agentul constatator corect şi legal, în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, iar măsura aplicării sancţiunii complementare de reţinere a permisului de conducere poate fi luată de agentul constatator în funcţie de gravitatea faptei comise, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din O.G. nr. 2/2001. Or, în speţă, având în vedere că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situaţia de fapt descrisă, tribunalul a reţinut că acesta a avut posibilitatea de a aprecia şi gradul de pericol concret creat de petent prin săvârşirea contravenţiei, astfel că, în lipsa unor probe contrare care să dovedească o disproporţionalitate între fapta comisă şi pericolul creat prin săvârşirea acesteia, tribunalul nu poate dispune înlăturarea acestei măsuri.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 raportat art. 312 alin. (1) şi (3) şi art. 3041 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt incidente nici alte motive de nulitate absolută care să afecteze valabilitatea sentinţei recurate şi care să poată fi invocate şi din oficiu de instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
