Nerespectarea de către agentul constatator a obligaţiei de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Nulitate relativă a procesului-verbal
O.G. nr. 2/2001, art. 16 alin. (7)
Nerespectarea de către agentul constatator a obligaţiei de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, care trebuie să fie asociată cu o vătămare produsă petentului, împrejurare care trebuie însă să fie dovedită de către acesta. Or, în cauză, petentul nu a dovedit vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecţiunile pe care le-ar fi putut consemna, într-o formulare sumară, impusă de spaţiul afectat rubricii „alte menţiuni”, au putut fi valorificate prin plângerea formulată împotriva procesului-verbal.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 829 din 16 martie 2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 5143 din 21 octombrie 2008, Judecătoria Buftea a respins plângerea formulată de petentul M.R. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 1257392 din 21 august 2008, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov. Prima instanţă a constatat că prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancţionat cu 15 puncte amendă (echivalent 750 lei) şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 101 alin. (1) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 21 august 2008, în jurul orei 12,17, a condus autoturismul pe raza comunei Ciolpani, jud. Ilfov, având o viteză de 124 km/h şi că la solicitarea poliţistului rutier nu i-a prezentat acestuia documentele prevăzute de art. 35 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Prima instanţă a verificat legalitatea şi temeinicia procesului-verbal prin prisma criticilor formulate de petent şi din oficiu şi a reţinut că în speţă nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal, astfel că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el beneficiind de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Instanţa de fond a înlăturat criticile de nelegalitate invocate de petent, reţinând că nerespectarea de către agentul constatator a obligaţiei prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 nu atrage nulitatea procesului-verbal decât dacă se face dovada vreunei vătămări produse petentului în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dovadă care nu a fost făcută în cauză, şi că menţionarea eronată a actului normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţiile săvârşite de petent (O.U.G. nr. 195/2008, în loc de O.U.G. nr. 195/2002) nu constituie cauză de nulitate absolută a procesului-verbal, o astfel de situaţie nefiind enumerată în rândul menţiunilor care atrag această sancţiune, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
In ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, prima instanţă a reţinut că petentul nu a dovedit cu probele administrate o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenţie şi că situaţia de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde în mod evident realităţii, iar înscrisurile comunicate de intimat instanţei confirmă că într-adevăr petentul a circulat pe raza localităţii Ciolpani cu viteza consemnată în actul de constatare, săvârşind astfel contravenţia prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002. Cât priveşte cea de-a doua contravenţie, instanţa a reţinut că petentul nu a contestat săvârşirea acesteia.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul M.R., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. în motivarea cererii de recurs, recurentul a susţinut că instanţa de fond a reţinut şi a interpretat în mod greşit situaţia de fapt şi de drept. S-a susţinut, în acest sens, că, deşi petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu martori, instanţa de fond nu s-a pronunţat motivat asupra probei cu martori şi nu a făcut referire la această probă în considerentele sentinţei, încălcând astfel trei principii fundamentale ale procesului civil: principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare şi principiul rolului activ al judecătorului. S-a susţinut, de asemenea, că procesul-verbal este nul absolut pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, întrucât agentul constatator nu i-a învederat contravenientului că are dreptul să facă obiecţiuni, încălcându-i astfel dreptul la apărare. Mai mult, a susţinut recurentul, înregistrarea făcută cu ajutorul cinemometrului nu cuprinde toate menţiunile prevăzute în art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05, „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor’, respectiv data şi ora la care a fost făcută măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate, faptul că a fost efectuată constatarea, imaginea vehiculului în care să poată fi pus în evidenţă numărul de
înmatriculare al acestuia. In drept au fost invocate dispoziţiile art. 168, art. 261, art. 303 şi urm. C. proc. civ., O.G. nr. 2/2001 şi Norma de metrologie legală NML 021-05.
Deşi legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov nu a formulat întâmpinare şi nu a fost reprezentat în instanţă.
în recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile aduse sentinţei civile recurate, dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., tribunalul a apreciat că recursul nu este fondat. Critica recurentului potrivit căreia prima instanţă nu s-a pronunţat pe tot parcursul judecăţii asupra probei cu martori nu este întemeiată. Peten-tul nu a solicitat proba cu martori prin plângere şi nici nu a fost prezent în instanţă la termenul din 23 septembrie 2008 când a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a dispus înaintarea unei adrese către l.P.J. Ilfov, cu solicitarea de a se înainta la dosar înregistrarea video despre care se face menţiune în procesul-verbal de contravenţie şi dovada verificării metrologice a aparatului radar cu care s-a făcut înregistrarea şi au fost respinse celelalte probe ca nefiind utile cauze.
Tribunalul a constatat că proba cu martori nu a fost cerută de petent în condiţiile art. 112, art. 115 şi art. 132 C. proc. civ., astfel că nici nu mai putea fi solicitată la termenul din 21 octombrie 2008, în cauză nefiind incidenţă niciuna dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 138 alin. (1) C. proc. civ. în acest context, s-a apreciat că în mod corect a fost respinsă, la termenul din 21 octombrie 2008, proba cu martori solicitată de petent şi că prima instanţă a şi motivat respingerea probei. Or, respingând proba cu martori, aşa cum s-a consemnat în practicaua sentinţei, instanţa nu mai avea de ce să facă vreo referire în considerentele hotărârii la această probă.
S-a apreciat de către tribunal că au fost respectate de către instanţa de fond atât drepturile procesuale ale petentului, cât şi principiile fundamentale ale procesului civil. S-a apreciat, totodată, de către tribunal că în cauză nu poate fi reţinută existenţa motivului de nulitate absolută invocat de recurent. Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă în legătură cu motivul de nulitate invocat de petent, nerespectarea de către agentul constatator a obligaţiei de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, care, pentru a determina anularea acestuia, trebuie să fie asociată cu o vătămare produsă petentului, împrejurare care trebuie însă să fie dovedită de către acesta. Or, în cauză, recurentul-petent nu a dovedit vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecţiunile pe care le-ar fi putut consemna, într-o formulare sumară, impusă de spaţiul afectat rubricii „alte menţiuni”, au putut fi valorificate prin plângerea formulată împotriva procesului-verbal.
Critica recurentului, potrivit căreia instanţa de fond a soluţionat cauza fără a stabili cu exactitate faptele, în baza unor probe incomplete, respectiv a unei înregistrări care nu respectă cerinţele art. 3.5.1. din Norma metrologică legală NML 021-05, „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor”, este de asemenea neîntemeiată. Normele invocate stabilesc într-adevăr cerinţele metrologice şi tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate de poliţia rutieră la măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice, însă verificarea îndeplinirii acestor cerinţe intră în competenţa Biroului Român de Metrologie Legală, care eliberează buletinul de verificare metrologică. Or, cinemometrul rutier tip Python II care a stabilit viteza cu care recurentul-petent se deplasa în data de 21 august 2008 pe raza comunei Ciolpani a fost verificat conform normei metrologice de către Biroul Român de Metrologie Legală, care a eliberat buletinul de verificare metrologică nr. 0099475 din 13 septembrie 2007, cu rezultatul verificării „admis”, probă care în mod corect a fost avută în vedere de prima instanţă, în raport şi de dispoziţiile art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Apreciind că sentinţa civilă recurată este legală şi temeinică şi că în cauză nu se poate reţine existenţa vreunui motiv de modificare sau casare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a respins recursul ca nefondat.
