Citeste şi


Contestație. Staţionare în loc nepermis. Ridicarea autoturismului. Caracterul acestei măsuri. Calea de atac împotriva dispoziţiei de ridicare a autoturismului


Potrivit art. 97 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar reprezintă o măsură teh-nico-administrativă, iar nu o sancţiune contravenţională dintre cele enumerate de art. 95 şi art. 96 din O.U.G. nr. 195/2002. Potrivit art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa sesizată cu plângerea contravenţională hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege reiese că, în cadrul plângerii contravenţionale, instanţa nu poate verifica legalitatea şi temeinicia măsurilor tehnico-admi-

nistrative, întrucât acestea sunt dispuse în baza unui act administrativ distinct, fiind cel mult menţionate în procesul-verbal, iar condiţiile pentru luarea lor sunt diferite de cele care privesc existenta contravenţiei.

De altfel, în speţă, la momentul luării măsurii tehnico-admi-nistrative de ridicare a autovehiculului petentului, procesul-verbal atacat nici nu era încheiat. în cazul în care petentul doreşte anularea actului administrativ prin care a fost dispusă măsura teh-nico-administrativă sau înlăturarea eventualelor pagube suferite în urma luării acestor măsuri, are la dispoziţie calea contenciosului administrativ, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Jud. sect. 1 Bucureşti, sent. civ. nr. 10522/2011, nepublicată

La data de 27 aprilie 2010, s-a înregistrat pe rolul instanţei plângerea contravenţională formulată de petentul G.L.G.M. împotriva procesului-verbal seria A nr. 0024543 din 13 aprilie 2010, emis de intimata Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a sectorului l Bucureşti, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie

menţionat. In motivarea plângerii, s-a arătat, în esenţă, că petentul a

staţionat voluntar într-o zonă de teren arid, şi nu pe un spaţiu verde. In dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal atacat şi alte înscrisuri.

Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele: la data de 13 aprilie 2010, petentului i s-a încheiat procesul-verbal de contravenţie seria A nr. 0024543, prin care i s-a aplicat amenda contravenţională în cuantum de 250 lei pentru încălcarea art. 2 alin. (2) din anexa nr. 5 la hotărârea Consiliului local al sectorului l nr. 416/2008 şi săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) din anexa nr. 5 la hotărârea Consiliului local al sectorului 1 nr. 416/2008. Din conţinutul actului de constatare rezultă că, la data de 12 aprilie 2010, orele 11.55, petentul a staţionat autovehiculul pe spaţiul verde. Procesul-verbal atacat este semnat de petent, care a menţionat că nu există spaţiu verde, ci parcare pietriş şi mai multe autovehicule parcate la rând.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa a constatat următoarele: sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii. Prevederile O.G. nr. 2/2001 nu impun încheierea procesului-verbal la momentul constatării faptei

contravenţionale. In speţă, procesul-verbal a fost încheiat ulterior constatării faptei, fiind necesară stabilirea persoanei vinovate de săvârşirea contravenţiei, aceasta fiind chiar petentul, care s-a deplasat pentru recuperarea autovehiculului.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa a considerat că situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator corespunde realităţii, proba faptului că autovehiculul a fost staţionat pe spaţiul verde, cu încălcarea art. 2 alin. (1) din anexa nr. 5 la hotărârea Consiliului local al sectorului 1 nr. 416/2008, fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliţie consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale, susţinută de planşele foto. Instanţa a reţinut că s-a dovedit săvârşirea de către petent a faptei contravenţionale prevăzute de art. 2 alin. (1) din anexa nr. 5 la hotărârea Consiliului local al sectorului 1 nr. 416/2008, care sancţionează staţionarea pe spaţiul verde. Pentru săvârşirea faptei contravenţionale, petentului i s-a aplicat în mod corect sancţiunea principală a amenzii prevăzute de art. 2 alin. (2) din anexa nr. 5 la hotărârea Consiliului local al sectorului 1 nr. 416/2008, neimpunându-se înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul.

Susţinerile petentului referitoare la ridicarea autovehiculului nu au relevanţă asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal atacat. In acest sens, instanţa a reţinut că, potrivit art. 97 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar reprezintă o măsură tehnico-administrativă, iar nu o sancţiune contravenţională dintre cele enumerate de art. 95 şi art. 96 din O.U.G. nr. 195/2002. Pe de altă parte, potrivit art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa sesizată cu plângerea contravenţională hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege reiese că, în cadrul plângerii contravenţionale, instanţa nu poate verifica legalitatea şi temeinicia măsurilor tehnico-administrative, întrucât acestea sunt dispuse în baza unui act administrativ distinct, fiind cel mult menţionate în procesul-verbal, iar condiţiile pentru luarea lor sunt diferite de cele care privesc existenţa contravenţiei. De altfel, în speţă, la momentul luării măsurii tehnico-administrative de ridicare a autovehiculului petentului, procesul-verbal atacat nici nu era încheiat. In cazul în care petentul doreşte anularea actului administrativ prin care a fost dispusă măsura tehnico-administrativă sau înlăturarea eventualelor pagube suferite în urma luării acestor măsuri, are la dispoziţie calea contenciosului administrativ, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, întrucât intimata a făcut dovada săvârşirii contravenţiei de către petent, iar procesul-verbal a fost legal şi temeinic încheiat, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională.