– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004: art. 40
Persoana nemulţumită de modul de stabilire a sporurilor şi primelor poate face contestaţie la ordonatorul de credite în 5 zile de când a luat cunoştinţă de măsura ce înţelege să o conteste, iar soluţia pronunţată de ordonator poate fi atacată într-un termen de 30 zile de la data când ea a fost comunicată, la instanţa de administrativ.
Textul are în vedere, aşadar, două momente de curgere a termenelor. Un prim moment este cel de la luarea la cunoştinţă, când începe să curgă termenul de 5 zile, şi cel de-al doilea, de la comunicare, când începe să curgă termenul de 30 de zile.
Textul are în vedere, aşadar, două momente de curgere a termenelor. Un prim moment este cel de la luarea la cunoştinţă, când începe să curgă termenul de 5 zile, şi cel de-al doilea, de la comunicare, când începe să curgă termenul de 30 de zile.
(Decizia nr. 399/RC din 24 martie 2010)
Prin sentinţa nr. 1608/2009, Tribunalul Vâlcea, Secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului L.C., a anulat adresa nr. 3066 din 2 decembrie 2008 a pârâtului SÂJ Vâlcea şi a obligat pe intimatul-pârât la 754,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, asupra excepţiei, că procedura prealabilă a fost îndeplinită, aşa cum rezultă din cererile nr. 2935 din 22 octombrie 2008 şi nr. 2750 din 3 noiembrie 2008, iar sub aspectul fondului, pe de o parte, că ASP Vâlcea nu are atribuţii în stabilirea persoanelor ce beneficiază de salarii de merit, iar pe de altă parte, că sancţiunea aplicată reclamantului a fost anulată prin sentinţa nr. 1513/2009.
în ceea ce priveşte opoziţia formulată de reprezentantul sindicatului, aceasta nu l-a privit în mod concret pe reclamant, iar restul persoanelor din comitetul director a fost de acord cu modalitatea propusă pentru acordarea salariilor de merit.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive înca-drabile în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. pr. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele:
– în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei plângerii prealabile, întrucât niciuna dintre adresele la care se face referire nu poate avea o astfel de valoare. Adresa nr. 2750 este anterioară comunicării, iar adresa nr. 2935 este ulterioară introducerii acţiunii;
– acţiunea era inadmisibilă întrucât actul atacat nu îndeplineşte condiţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004;
– singurul care are atribuţii în acordarea salariului de merit este ordonatorul de credite, aşa încât este lipsită de relevanţă poziţia comitetului director, iar propunerile discutate în şedinţa din 9 septembrie 2008 nu pot avea o altă valoare decât aceea de simple propuneri;
– faptul de a solicita un punct de vedere al ASP Vâlcea nu afectează legalitatea actului emis de managerul general, iar acesta a ţinut seama de toate aspectele evidenţiate, inclusiv poziţia organizaţiei sindicale.
Examinând criticile formulate s-a constatat că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
în condiţiile art. 137 C. pr. civ. urmează a se verifica cu prioritate excepţiile a căror eventuală incidenţă în cauză poate face inutilă cercetarea fondului sau chiar a unor alte excepţii.
Prima dintre acestea este cea la care se referă art. 109 alin. (2) C. pr. civ. şi care ţine de învestirea instanţei care, atunci când legea o prevede expres, nu poate fi făcută decât după îndeplinirea unei proceduri prealabile.
O astfel de cerinţă este impusă de O.U.G. nr. 115/2004 care, în art. 407, prevede că „(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă este de competenţa ordonatorilor de credite. (2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale. (3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile. (4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1), persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei”.
Textul impune mai multe aprecieri. O primă apreciere ar fi aceea că revine instanţei de contencios administrativ competenţa de soluţionare a unei astfel de pricini, datorită prevederii exprese. O a doua este aceea că persoana nemulţumită de modul de stabilire a sporurilor şi primelor poate face contestaţie la ordonatorul de credite în 5 zile de când a luat cunoştinţă de măsura ce înţelege să o conteste, iar soluţia pronunţată de ordonator poate fi atacată într-un termen de 10 zile de la data când ea a fost comunicată.
Plângerea prealabilă pe care o prevede legea specială aplicabilă în cauză trebuie făcută în 5 zile de la data când persoana ce se consideră vătămată a luat cunoştinţă de măsură.
Această cerinţă nu este îndeplinită de actele la care se referă instanţa de fond. Adresa nr. 2935 nu este înregistrată la pârâtă la 22 octombrie 2009, ci la 22 octombrie 2008, aşa cum rezultă chiar din conţinutul înscrisului şi din copia registrului de intrări-ieşiri a corespondenţei.
Nici această plângere şi nici cea din 3 noiembrie 2008, la care s-a răspuns prin adresa nr. 3066 din 2 decembrie 2008, adresă de care contestatorul a luat cunoştinţă în aceeaşi dată, nu se situează în termenul de 5 zile în care reclamantul era dator să formuleze contestaţie la ordonatorul de credite.
Această apreciere se impune întrucât potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, în sistemul sanitar drepturile salariale se achită într-o singură tranşă, în data de 15 ale fiecărei luni [art. 94 alin. (5)], prevedere ce trebuie coroborată cu chiar susţinerea reclamantului din contestaţia formulată la 3 noiembrie 2008, în care acesta solicita să cunoască motivele pentru care „pe luna septembrie 2008 nu am beneficiat de salariul de merit”.
Din aceste elemente rezultă că la 15 septembrie 2008, când s-au achitat drepturile salariale, reclamantul a luat cunoştinţă de poziţia ordonatorului de credite, respectiv managerul general, de neacordare a salariului de merit, reţinând că această persoana este singura care decide asupra acordării sau nu a acestui beneficiu.
în raport de această dată, formularea contestaţiei la 22 octombrie 2008 şi ulterior la 3 noiembrie 2008, apare ca fiind situată în afara termenului de 5 zile la care se referă legea specială, aşa încât se apreciază că excepţia privind lipsa proceduri prealabile este incidenţă în cauză. Chiar dacă această plângere prealabilă sub forme contestaţiei a fost realizată, efectuarea ei în afara termenului echivalează cu absenţa acestei condiţii imperative pentru învestirea legală a instanţei.
Pentru aceste considerente, reţinând temeinicia primei critici aduse hotărârii şi deci că acţiunea este inadmisibilă, Curtea, în baza art. 312 alin. (2) C. pr. civ., a admis recursul şi a modificat sentinţa în sensul respingerii acţiunii, apreciind şi că a devenit inutilă analiza celorlalte critici.
