Nemotivarea în fapt şi în drept a deciziei de revocare. Consecinţe
Recomandarea Comitetului de Miniştri al Statelor Membre ale Comitetului European, art. 17 pct. 2
Neefectuarea cercetării prealabile a faptelor pretins culpabile întreprinse de managerul revocat din funcţie şi respectiv neindivi-dualizarea indicatorilor de performanţă pretins neîndeplinite de acesta, conduc la anularea deciziei pe motiv de încălcare a formei actelor administrative.
Decizia nr. 436/CA din 13 septembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 393/CA/22.04.2010 a Tribunalului Iaşi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâtul spitalul clinic.
A fost anulată decizia nr. 137/31.08.2009 emisă de pârâtul spitalul clinic, dispunându-se obligarea pârâtului la plata către reclamant a drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a acestei decizii, pentru perioada 01.09.2009-16.02.2010, sume actualizate cu indicele de intlaţie de la data naşterii drepturilor şi până la plata efectivă.
A fost respins capătul de cerere formulat dc reclamant privind obligarea pârâtului la reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei nr. 137/2009 şi plata în continuare a drepturilor aferente acestei funcţii, precum şi capătul de cerere referitor la plata daunelor morale.
A reţinut instanţa de fond că între părţi a fost încheiat contractul de administrare nr. 5/15.05.2008 având ca obiect organizarea şi conducerea activităţii dc îngrijire a spitalului clinic, pe baza obiectivelor şi atribuţiilor cuprinse în contract, în scopul furnizării de servicii medicale şi alte servicii, pe baza principiilor privind echitatea, necesitatea, eficacitatea, calitatea şi eficienţa, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Acest contract a fost încheiat de reclamant în calitate de director de îngrijiri.
La data de 31.08.2009 a fost emisă de pârât decizia nr. 137, ce face obiectul acţiunii de faţă, prin care începând cu data de 01.09.2009 se revocă reclamantul din funcţia de director îngrijiri.
In preambulul acestui act s-au invocat prevederile art. 182, lit. e din Legea nr. 95/2006 cu completările şi modificările ulterioare şi punctul IX litera b din Contractul de administrare nr. 5/15.05.2008 – neîndeplinirea sarcinilor conform contractului de administrare.
Instanţa a reţinut că actul atacat, fiind un act administrativ, este supus principiului motivării.
Accst principiu este consacrat de art. 17 pct. 2 din Recomandarea (2007) a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre referitoare la o bună administraţie, conform cărora „actele individuale trebuie să fie motivate adecvat cu indicarea motivelor de fapt şi dc drept pentru carc a fost adoptat, cel puţin în situaţiile în care acestea afectează drepturi individuale” şi de principiul IV din rezoluţia (77) 31 a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre privind protecţia individului în raport cu actele administraţiei, conform cărora „atunci când un act este de natură a aduce atingere drepturilor, libertăţilor sau intereselor individuale, persoana interesată este informată cu privire la motivele care au stat la baza emiterii actului. Acest lucru se face fie prin indicarea motivelor în cuprinsul actului, fie, la cererea persoanei interesate, prin comunicare în scris într-un termen rezonabil”.
Instanţa a mai reţinut că motivarea actului ar trebui să se regăsească în cuprinsul său şi să cuprindă considerentele de drept şi de fapt care să facă posibilă analiza legalităţii şi oportunităţii sale. Această cerinţă a motivării nu era îndeplinită în cauză.
Astfel, actul atacat a menţionat generic motivul revocării reclamantului, respectiv neîndeplinirea sarcinilor conform contractului de administrare, fară a indica în concret care au fost atribuţiile şi sarcinile nerespectate de reclamant, momentul şi modalitatea de încălcare a acestora, precum şi probele în baza cărora s-a ajuns la concluzia că se justifică revocarca sa din funcţie.
De asemenea, nu au fost evidenţiate elemente de fapt privind existenţa unor motive imputabile reclamantului sau a culpei grave ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor funcţionale, după cum expres sc prevede la art. IX lit. b) din contractul de management.
Mai mult, nu s-a indicat în actul atacat termenul de contestare şi instanţa competentă.
Toate omisiunile menţionate atrag anularea actului, deoarece vizează aspecte esenţiale ce au ca scop asigurarea desfăşurării relaţiilor dintre părţi în condiţii de legalitate, dar şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului.
Curtea a respins recursul pârâtului ca nefondat, pentru considerentele de mai jos.
în ce priveşte fondul cauzei, corect a reţinut instanţa de fond că decizia de revocare a reclamantului-intimat nu îndeplineşte condiţiile legale de formă, respectiv cele privitoare la motivarea actului administrativ, în fapt şi în drept.
Or, dispoziţiile art. 17 pct. 2 din Recomandarea Comitetului de Miniştri al Statelor Membre ale Comitetului European evocatc dc prima
instanţă sunt susţinute şi de legislaţia internă în materia dreptului muncii, având în vedere că în speţă litigiul se poartă asupra unui raport de serviciu, situaţie în care devin incidente dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, ce se completează cu cele ale art. 62 din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, sub aspectul procedurii de adoptare a deciziei de revocare din funcţie a unui manager.
Aşa fiind, având în vedere că decizia nr. 137/2009 face trimitere la pct. IX lit. b) din contractul de administrare 5/2008, în care se prevede posibilitatea revocării din funcţie a reclamantului în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului spitalul clinic timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia, şi/sau în situaţia existenţei unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor funcţionale; rezultă că recurenta nu şi-a îndeplinit în realitate obligaţia asumată prin contract la care este parte, constând în identificarea ipotezei ce ar fi condus la revocarea din funcţie a reclamantului, chiar textul sus-citat impunând ca angajatorul să prevadă expres ce indicatori de performanţă nu au fost realizaţi, ori eventual culpa gravă în neîndeplinirea atribuţiilor funcţionale”, cele două ipoteze fiind distincte.
Mai mult, dispoziţiile procedurale general aplicabile în cazul revocării unui raport/contract de muncă, prevăd obligativitatea cercetării prealabile a faptelor culpabile, cu reţinerea în cuprinsul deciziei/dispoziţiei dc revocare a faptelor şi dispoziţiilor legale) contractuale încălcate, din totalul celor cercetate, iar în speţă decizia nr. 137/2009 nu îndeplineşte aceste deziderate impuse de legislaţia internă şi europeană, fiind aşadar corect anulată de prima instanţă.
Cât priveşte incidenţa în cauză a O.U.G. nr. 71/2009, referitoare la eşalonarea sumelor ce ar trebui achitate reclamantului-intimat, Curtea a reţinut că acest act normativ prezenta relevanţă doar în faza de a sentinţei recurate, fară a putea fi opus persoanei îndreptăţite sub aspectul îndreptăţirii sale la încasarea drepturilor salariale în litigiu, care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
