Contract de asociere în participaţiune. Contract administrativ. Consecinţele neîndeplinirii procedurii prealabile


Este inadmisibilă acţiunea în administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 pentru care nu s-a efectuat, anterior sesizării instanţei, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din lege, în sensul de a se solicita autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.

Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 11 din 11 ianuarie 2011

Prin sentința nr. 797/07.12.2009, Tribunalul Mureș a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de Consiliul Județean Mureș, împotriva pârâților SC A.M. SRL și Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș.

în considerentele sentinței, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele aspecte:

în temeiul Contractului de asociere în participațiune nr. 221/17.12.2004, încheiat între pârâți, în vederea realizării și exploatării în comun a obiectivului Centrul medical G., imobilul a fost predat în folosință pârâtei SC A.M. SRL care a efectuat lucrările de investiții cu scopul aducerii construcției la stadiul convenit, aptă pentru a fi folosită.

în privința lipsei capacității pârâtului de rând II de a contracta, Tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 34/08.04.2003 a Consiliului Județean Mureș, acestui pârât i s-au dat în administrare imobilele preluate din domeniul public județean, printre care și cel ce constituie obiectul litigiului; regula este capacitate de a contracta art. 949 C.civ., iar pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș este o instituție publică având personalitate juridică și capacitatea de a încheia acte juridice, cu respectarea principiului specialității.

Având în vedere faptul că pârâtul de rând II a transmis dreptul de folosință asupra imobilului, cu titlu oneros, pentru desfășurarea de activități medicale, fără a schimba destinația spațiului, instanța a constatat că nu au fost depășite limitele dreptului de administrare conferit acestui pârât prin hotărârea nr. 34/08.04.2003 a Consiliului Județean Mureș; deși prin hotărârea nr. 102/27.09.2006, Consiliul Județean Mureș a modificat Hotărârea nr. 34/2003, în sensul că imobilele nu pot face obiectul unor acte juridice încheiate cu agenți privați, iar prin hotărârea nr. 86/30.08.2007 s-a revocat dreptul de administrare al pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș asupra imobilului în litigiu, aceste hotărâri au fost adoptate ulterior încheierii contractului de asociere în participațiune, iar motivele de nulitate se examinează prin raportare la data încheierii actului.

în ce privește existența și caracterul licit al cauzei, acestea se prezumă până la dovada contrară art. 967 C.civ., care, în speță, nu a fost făcută. Tribunalul a constatat și faptul că părțile contractului au convenit ca, în primii 5 ani, beneficiile obținute să revină asociatului prim pârâta de rând I, în considerarea cheltuielilor pe care acesta le-a efectuat pentru a aduce imobilul în stare de folosință, astfel că reclamantul nu a suferit prejudicii prin încheierea contractului; Tribunalul a avut în vedere și faptul că președintele Consiliului Județean Mureș a emis scrisoarea de recomandare nr. 2289/02.03.2005, prin care a arătat că a luat act de contractul de asociere în participațiune și că sprijină această inițiativă privată, precum și realizarea proiectului; în consecință, dreptul de folosință asupra imobilului a fost legal exercitat, în baza contractului, astfel că prima instanță a respins cererea inclusiv petitul privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea folosinței imobilului.

împotriva sentinței nr. 797/07.12.2009 a declarat recurs reclamantul CJ Mureș, invocând dispozițiile art. 3041,art. 304 pct. 9 C.proc.civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. în esență, recurentul a susținut că: imobilul în litigiu nu putea fi adus ca aport într-o asociere în participațiune, întrucât dreptul de administrare a Spitalului Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș este limitat, acest pârât având doar dreptul de a închiria spații din imobilul administrat și numai pentru activități medicale, conform H.C.J.M. nr. 34/2003; scrisoarea de recomandare la care a făcut trimitere prima instanță nu are nici o valoare juridică, fiind doar o simplă recomandare; în plus, opoziția autorității față de abuzul exercitat asupra proprietății sale (publice) a fost unul clar exprimat, la data de 30.11.2005, pârâta de rând I fiind somată de către Consiliul Județean să înceteze orice activități de construcție sau de altă natură, executate asupra imobilului în baza contractului de asociere în participațiune; acest contract este unul comercial care contravine principiilor transparenței, publicității, eficienței și eficacității ce stau la baza punerii în valoare a imobilelor proprietate publică, iar pârâtul de rând II a depășit, la încheierea actului juridic, limitele dreptului de administrare a imobilului; contractul de asociere în participațiune nu îndeplinește condițiile cerute de art. 946 C.civ. pârâtul de rând II nu avea capacitatea de a contracta, imobilul nu se află în circuitul civil, cauza este ilicită, iar încheierea contractului a constituit, pentru reclamantul-recurent, un fapt generator de prejudiciu; despăgubirile au fost solicitate pe temeiul răspunderii civile delictuale, fiind determinate de prejudiciul cauzat bugetului Județului Mureș prin utilizarea imobilului, proprietate publică, veniturile fiind încasate de pârâta de rând I, în detrimentul proprietarului.

Prin întâmpinarea depusă la 21.10.2010, pârâta de rând I, SC A.M. SRL, a solicitat a se dispune respingerea recursului, susținând, în esență, că: la data încheierii contractului de asociere în participațiune pârâtul de rând II a dispus numai în limitele dreptului său de administrare, care i-a dat posibilitatea de a ceda folosința asupra bunului, în favoarea unei terțe persoane; aportul asociatului secund, Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș, a constat în folosința imobilului, în starea în care acesta se afla la data semnării contractului; aportul asociatului prim SC A.M. SRL a constat în finanțarea investiției la imobil, în scopul aducerii acestuia la stadiul fizic pe care părțile l-au convenit, scop în care pârâta-intimată a realizat, până în prezent, o investiție la imobil în valoare de 2.068.197,36 lei; fiecare asociat a rămas proprietar asupra bunurilor aduse, astfel încât au fost respectate dispozițiile H.C.J.M. nr. 34/2003; contractul a fost valabil încheiat, viciile invocate de recurent fiind combătute atât de lege, cât și de înscrisurile dosarului pârâtul de rând II avea capacitatea de a contracta (neexistând niciun act normativ care să îi limiteze această capacitate), scoaterea din circuitul civil a bunurilor din domeniul public nu face imposibilă cedarea folosinței asupra acestora, iar, prin încheierea contractului, recurentului nu i s-a creat niciun prejudiciu, ci, dimpotrivă, patrimoniul acestuia a fost sporit îmbunătățirile aduse imobilului au dus la creșterea suprafeței construite de la 378,7 mp la 1.000 mp și la o majorare a valorii imobilului proprietatea recurentului cu suma de 2.068.197,36 lei; cererea de obligare a pârâtei-intimate la plata sumei de 398.466,25 lei este nelegală, dat fiind că au fost respectate întru totul clauzele contractuale, iar contraprestația oferită de SC A.M. SRL, aferentă folosirii imobilului, se poate cuantifica numai pe baza convenției părților și nu printr-o hotărâre a Consiliului Județean, adoptată ulterior încheierii contractului care, de altfel, a încetat prin acordul părților încetarea raporturilor contractuale producând efecte numai pentru viitor, iar nu pentru contraprestațiile deja executate.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel învestită cu soluționarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit regulilor statornicite de dispozițiile art. 3041C.proc.civ., reține următoarele aspecte:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Județean Mureș prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 221/17.12.2004, în perioada 17.12.2004 – 19.07.2007, obligarea, în principal, a pârâtei SC A.M. SRL, iar, în subsidiar, a pârâților SC A.M. SRL și Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș, în solidar, la plata sumei de 398.466,25 lei, actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzilor aferente, începând cu data de 30.08.2007 și până la data achitării efective, sumă reprezentând contravaloarea folosinței imobilului situat în Tg. Mureș, str. M.V., în perioada 17.12.2004 – 30.08.2007, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost înregistrată la data de 17.04.2008, formând obiectul dosarului nr. 225/1371/2008 al Tribunalului Comercial Mureș.

Prin sentința comercială nr. 944/16.09.2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Mureș și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Mureș Secția de contencios administrativ și fiscal.

Deși după înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Mureș reclamantul a invocat, prin notele de ședință depuse la 18.11.2008, excepția necompetenței materiale a Secției de contencios administrativ a acestei instanțe, Curtea reține faptul că Sentința nr. 944/16.09.2008, de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal, nu a fost atacată de reclamant, intrând în puterea lucrului judecat (la 5 zile de la pronunțare). De altfel, Tribunalul Mureș a considerat că este competent material să judece cauza, așa cum confirmă și recurenta în notele de ședință depuse la 10.01.2011. Prin sentința nr. 797/07.12.2009, Tribunalul a respins cererea reclamantului ca nefondată pentru considerentele deja expuse.

Reiterarea, prin notele de ședință, în recurs, a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, ca o critică adusă hotărârii atacate, nu poate produce efectele juridice vizate de recurent chiar dacă excepția, neinvocată prin motivele de recurs, ci doar prin notele de ședință ulterior depuse, este una de ordine publică, dat fiind faptul că prima instanță s-a declarat în mod corect competentă, față de dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile ce îi constatata competența materială – sentința nr. 944/16.09.2008 – împotriva căreia reclamantul-recurent putea uza de calea de atac a recursului, pe care, însă, nu a exercitat-o, achiesând, deci, la dispozițiile hotărârii Tribunalului Comercial Mureș privind declinarea competenței în favoarea Tribunalului Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal.

în plus, Curtea reține faptul că actul atacat este unul administrativ, atâta timp cât, prin încheierea acestuia Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș a avut în vedere, în mod concret, satisfacerea unui interes legitim public art. 1 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 554/2004 ce ținea de asigurarea unor servicii de sănătate, respectiv de punerea în valoare a unui bun proprietate publică, prin crearea unui centru medical, într-un spațiu ce, anterior încheierii contractului de asociere în participațiune, era vădit impropriu utilizării în scopul satisfacerii acestui interes public legitim.

La termenul de judecată din 2.12.2010 în etapa procesuală a recursului, cale de atac declarată de reclamant, s-a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, față de neîndeplinirea procedurii prealabile în condițiile imperativ stabilite de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Din motive de tehnică procedurală pentru ca soluția asupra excepției să figureze în dispozitivul hotărârii, dat fiind faptul că instanța urma să acorde, la același termen, cuvântul în dezbaterea recursului excepția a fost unită cu fondul. în consecință, analiza instanței de control judiciar vizează, cu precădere, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului.

Contractul de asociere în participațiune nr. 221/17.12.2004, ce constituie obiectul litigiului, a fost adus la cunoștința reclamantului la data de 2.03.2005. în scrisoarea de recomandare nr. 2289/02.03.2005 se arată în mod expres faptul că autoritatea administrativă, Consiliul Județean Mureș, a luat act de Contractul de asociere în participațiune încheiat între Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș și SC A.M. SRL și că scopul acestui contract îl constituie înființarea Centrului Medical G., iar Consiliul Județean sprijină această inițiativă privată precum și realizarea acestui proiect.

La data de 30.11.2005, Consiliul Județean Mureș a expediat către Spitalul Clinic de Urgență Tg. Mureș și către SC A.M. SRL două acte intitulate somație, ambele purtând nr. 14816/30.11.2005, prin care le punea în vedere faptul că imobilul ce a constituit obiectul contractului de asociere în participațiune face parte din proprietatea publică a Județului Mureș, context juridic în care contractul este lovit de nulitate absolută. Totodată, le-a solicitat celor doi asociați să înceteze orice activitate de construire sau de altă natură, desfășurate în temeiul contractului nr. 221/2004 și să facă demersurile necesare pentru intrarea în legalitate.

De asemenea, sub același nr. 14816/30.11.2005, Consiliul Județean Mureș i-a transmis Primăriei Municipiului Tg. Mureș o adresă prin care solicita suspendarea procedurii de eliberare a autorizației de construire privind „Extinderea Centrului Medical G. Etapa II” și comunicarea, în regim de urgență, a unei copii după autorizația de construire eliberată semnatarilor contractului de asociere în participațiune nr. 221/2004 pentru lucrările de construcții efectuate la același imobil în etapa I.

Somația, în speță, este un act ce poate fi asimilat, potrivit scopului acesteia, unei plângeri prealabile fiind, de altfel, primul act adresat de persoana ce susține a fi vătămată în drepturile sale, autorității administrative care a încheiat, în calitate de asociat, contractul nr. 221/17.12.2004, fiind, în același timp, și singurul înscris (adresat autorității administrative) ce evidențiază caracterul pretins nelegal, vătămător al actului referitor la care se afirma necesitatea identificării și întreprinderii demersurilor pentru intrarea în legalitate.

îndeplinirea procedurii prealabile, în cadrul și în termenul expres statornicite de legiuitor în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constituie o condiție a admisibilității acțiunii în contencios administrativ.

Este inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 pentru care nu s-a efectuat, anterior sesizării instanței, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din lege, în sensul de a se solicita autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia I.C.C.J., Secția contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 150/18.01.2006. Or, în speță, procedura prealabilă nu a fost îndeplinită în termenul expres fixat de legiuitor reclamantul-recurent a luat cunoștință directă de contractul de asociere în participațiune nr. 221/17.12.2004 la data de 2.03.2005, exprimându-și acordul și sprijinul față de acesta, după care a expediat somația către Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș, dar numai la data de 30.11.2005, adică după aproape 8 luni de la comunicarea actului și după 11 luni și jumătate de la emiterea acestuia.

Față de dispoziția imperativă cuprinsă în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată… trebuie să solicite autorității administrative emitente… în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea acestuia, în tot sau în parte – Curtea constată că, în speță, reclamantul-recurent nu a îndeplinit procedura prealabilă, în cadrul și în termenul stipulate de Lege, acțiunea sa fiind, așadar, inadmisibilă.

Având în vedere faptul că respingerea cererii de chemare în judecată, element al acțiunii, ca inadmisibilă (deci, prin soluționarea unei excepții) este mai favorabilă reclamantului-recurent decât respingerea cererii ca urmare a analizei fondului acesteia (astfel cum a hotărât Tribunalul Mureș), urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în baza art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) teza finală C.proc.civ.