Daune materiale şi morale acordate ca urmare a executării. Competenţă
Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. (2)
Instanţa de administrativ, şi nu cea comercială, este competentă să soluţioneze litigiile ce apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea acestuia.
în speţă, obiectul cererii îl reprezintă daune materiale şi morale ca urmare a executării contractului de asociere în participaţiune pentru exploatarea luciului de apă, care este un contract administrativ. Societatea reclamantă a constatat pierderea aproape în
totalitate a puietului pe care l-a populat, nemaiobţinând producţia de peşte de cultură.
Instanţa de contencios are competenţa de a soluţiona cauza prin obligarea părţii în culpă la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale, cu atât mai mult dacă pârâta este şi o autoritate publică centrală.
I.C.C.J., s. corn., decizia nr. 2860 din 12 noiembrie 2009,
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 iunie 2007 şi precizată ulterior, reclamanta SC F.S. SRL a chemat în judecată pârâtele Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, A.D.S. şi A.N.P.A., solicitând obligarea la plata sumei de 100.001 lei, iar pe pârâta SC T.C.C. SRL Bucureşti la 99 lei, reprezentând prejudicii materiale şi morale suferite ca urmare a actelor administrative nelegale, a contractului de asociere nelegal din 30 iunie 2004.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 1373/01.07.2008, a respins acţiunea ca prematur formulată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, text de lege care nu are caracter facultativ.
Ca urmare a apelului promovat de reclamantă, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Craiova, Secţia comercială, prin decizia nr. 302/05.11.2008, a admis apelul, a anulat sentinţa criticată şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Craiova, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
In fundamentarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile ce apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ.
Cum, în speţă, obiectul cererii îl reprezintă daune materiale şi morale ca urmare a executării contractului de asociere în participaţiune pentru exploatarea luciului de apă, care este un contract administrativ şi faţă de faptul că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale este o autoritate publică centrală, în mod greşit cauza a fost soluţionată în primă instanţă de către Secţia comercială a Tribunalului Dolj, şi nu de Secţia de contencios administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Craiova.
Cu petiţia înregistrată la data de 12 decembrie 2008, A.D.S. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că contractul de asociere în participaţiune ce a stat la baza pretenţiilor formulate este un contract cu caracter comercial, şi nu un contract administrativ, potrivit art. 251-256 C. com. Mai mult, contractul nu a fost încheiat cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru ca aceasta să poată fi asimilat unui contract administrativ. Conform art. 4 din Legea nr. 268/2001, A.D.S. este o instituţie de interes public cu personalitate juridică cu caracter financiar şi comercial.
Recursul este nefondat.
Reclamanta-intimată solicită obligarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în solidar cu A.D.S., C.N.A.F.P. şi SC T.C.C. SRL la plata unor sume, întrucât ca urmare a unor acte administrative nelegale, a contractului de asociere nelegal din 30 iunie 2004 şi a acţiunilor concrete ale pârâtelor, a suferit numeroase prejudicii materiale şi morale. Astfel, în anul următor (2005) societatea a constatat pierderea aproape în totalitate a puietului pe care l-a populat în locul F., nemaiobţinând producţia de peşte de cultură.
Verificând din oficiu competenţa, instanţa de control judiciar a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi art. 18 alin. (3) lit. e) C. proc. civ., necompetenţa materială a tribunalului.
Actul administrativ reprezintă unul dintre elementele esenţiale ale contenciosului administrativ, iar obiectul acţiunii în contencios administrativ poate fi, printre altele, soluţionarea oricăror litigii legate de încheierea, modificarea, executarea şi încetarea contractului administrativ. De altfel, Legea nr. 554/2004 reglementează, deşi nu le denumeşte expressis verbis, ceea ce doctrina de drept administrativ denumeşte în unanimitate, contractele administrative. Sfera contractelor cărora li se aplică textul legal este astfel determinat prin referire la obiectul lor. Legea asimilează actelor administrative anumite contracte încheiate de autorităţi publice, în funcţie de obiectul lor, printre acestea regăsindu-se şi contractele de asociere în participaţiune, care se circumscriu ipotezei de „punere în valoare a bunurilor proprietate publică”.
In speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, cauza se circumscrie şi ipotezei reglementate de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 55/2004, respectiv „orice litigii legate de încheierea, modificarea şi încetarea contractului administrativ”.
De asemenea, ipoteza prevăzută de art. 18 alin. (4) lit. c) din lege dă dreptul instanţei de contencios de a soluţiona cauza prin obligarea părţii în culpă la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale, cu atât mai mult cu cât pârâta este şi o autoritate publică centrală.
Faţă de cele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti, ca nefondat.
