Contract de concesiune. Obligaţia respectării superfîciei recunoscută prin hotărâre judecătorească irevocabilă


– Legea nr. 268/2001

Literatura de specialitate admite că superficiarul la fel ca şi proprietarul are exerciţiul tuturor mijloacelor admise de lege privind proprietatea şi folosinţa bunurilor lor şi pentru apărarea drepturilor lor.

Literatura de specialitate admite că superficiarul la fel ca şi proprietarul are exerciţiul tuturor mijloacelor admise de lege privind proprietatea şi folosinţa bunurilor lor şi pentru apărarea drepturilor lor.

(Secţia comercială şi de administrativ, sentinţa nr. 408/2009,

nepublicată)

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Bistriţa reclamanta SC A.T. SRL Livezile a chemat în judecată pe pârâţii S.A.D. şi Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, solicitând anularea procesului verbal de punere în posesie încheiat la 10.02.2005 de către pârâţi privind suprafaţa de 34,30 ha cu destinaţie agricolă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi cele cuprinse în dosarul acvirat, în dosarul privind administrarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului debitoarei SC A. SA Bistriţa, a dosarului nr. 3318/2003, instanţa reţine în fapt următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1184 din 28.09.2004 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Cabinetul judecătorului sindic în dosar nr. 3318/2003, a fost admisă acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta SC A.T. Livezile în contradictoriu cu pârâţii SC A. SA Bistriţa, Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti şi proprietarii tabulari B.M. şi M., ca fiind întemeiată şi s-a constatat că reclamanta a dobândit drept de proprietate prin edificare asupra imobilelor cabină poartă, anexă generator electric, platformă betonată, două WC + două duşuri cu fosă septică, fundaţie cabană cu terasă şi platformă betonată, ponton, 6 căsuţe camping, terasă acoperită, platformă parcare balastată, drum de acces, teren de sport.

S-a constatat că reclamanta a dobândit un drept de superficie asupra terenului aferent construcţiilor pe durata existenţei construcţiilor.

S-a constatat că reclamanta a adus îmbunătăţiri terenului prin construirea şi efectuarea următoarelor lucrări: drum incintă, două podeţe, decolmatări a două bazine pentru strângerea apei şi împrejmuire teren în valoare totală de 232.824.000 lei conform expertizei tehnice efectuate în cauză de expert C I.

S-a dispus localizarea construcţiilor în CF şi întabularea dreptului de proprietate şi a dreptului de superficie astfel dobândit pe numele reclamantei conform expertizei tehnice efectuată de expertul P.V.

Prin decizia civilă nr. 240/1.03.2005 pronunţată de Curtea de apel Cluj, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. în dosar nr. 283/2005, s-a constatat nulitatea recursului declarat de pârâta ADS Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1184 din 28.09.2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, care a fost menţinută în întregime.

Prin încheierea de înlăturare a omisiunii vădite pronunţată în dosar nr. 3318/2003 la 15.06.2005 se dispune înlăturarea omisiunii din sentinţa civilă nr. 1184/2004

pronunţată de judecătorul sindic în acelaşi dosar şi se constată că terenurile înscrise în CF (…) au trecut în proprietatea statului şi în administrarea directă a Agenţiei Domeniului Statului.

Recursul declarat de pârâta ADS Bucureşti a fost respins ca fiind tardiv prin decizia civilă nr. 10851 din 11.10.2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Urmare a acestor soluţii pronunţate de către instanţe reclamanta şi-a intabulat în CF nou dreptul de proprietate asupra imobilelor de natură construcţii, edificate pe terenul de sub A+1 nr. top. 2066/4/1, 2067/1 de natură amenajare piscicolă compusă din cabină poartă, anexe generator electric, platformă betonată, 2 WC + două duşi cu fosă septică, fundaţie cabană cu terasă şi platformă betonată, ponton, 6 căsuţe camping, terasă acoperită, platformă parcare balastată, drum de acces, teren de sport, amenajare piscicolă nr. 1 cu suprafaţă de 11.908 mp, toate în suprafaţă de 41.499 mp.

în acelaşi CF s-a înscris în favoarea reclamantei dreptul de superficie asupra imobilelor de natură terenuri înscrise sub nr. top. A+1-4, în temeiul sentinţei civile nr. 1184/2004 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud rămasă irevocabilă şi intrată în puterea lucrului judecat.

Prin contractul de concesiune încheiat prin metoda atribuire directe nr. 156 din

22.09.2004 încheiat între ADS în calitate de concedent şi persoana fizică SAD, pârâţii din prezenta cauză, în temeiul Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare teren cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea ADS, a Normelor metodologice aduse acestei legi, precum şi a legilor modificatoare nr. 549/2002 şi nr. 249/2003, terenul în suprafaţă de 34,3 ha aparţinând SC A. SA Bistriţa, având categoria de folosinţă teren de sub livadă, aflat în perimetrul loc. Sigmir, a fost transmis concesionarului dreptul de folosinţă a acestuia şi obligaţia de exploatare a terenului respectiv, pe perioada existenţei activului dar nu mai mult de 49 ani.

Potrivit pct. 2.4 din acelaşi contract, în situaţia în care suprafaţa de teren proprietate privată a statului ce face obiectul concesiunii va fi diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în temeiul unor acte normative sau în baza unor hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, şi/sau aplicării dispoziţiilor Legii nr. 249/2003 pentru cazul în care pe suprafaţa ce face obiectul prezentului contract există active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, se va diminua în mod corespunzător suprafaţa de teren prevăzut în prezentul contract, redevenţa aferentă precum şi investiţiile de realizat prin dezvoltarea exploataţiei.

Prin procesul verbal de punere în posesie încheiat la 10.02.2005 reprezentanţii judeţeni ai concesionarului ADS au procedat la punerea în posesie a concesionarului pârâtul ADS cu suprafaţa de teren de 34,30 ha din contractul de concesiune mai sus arătat, pe terenul situat în perimetrul SC A. SA Bistriţa – Ferma Sigmir, identificat cu tarla 156 parcela 2853 în suprafaţă de 1,04 ha (ape – bălţi) şi parcela nr. 2845 în suprafaţă de 33,26 ha.

Acest proces-verbal de punere în posesie este nelegal, în primul rând datorită faptului că potrivit contractului de concesiune, concesionarul a dobândit o suprafaţă de teren agricol de 34,3 ha pentru care s-a obligat să plătească anual o redevenţă, iar cu ocazia punerii în posesie, în loc de teren agricol i s-a atribuit o suprafaţă de i,04 ha teren de natură ape-bălţi în tarla 156, parcela 2853.

în al doilea rând, contractul de concesiune încheiat de către pârâţi împreună cu procesul verbal de punere în posesie aferent încalcă flagrant dreptul de superficie obţinut de reclamant prin sentinţa civilă nr. 1184/2004 rămasă irevocabilă şi intrată în puterea lucrului judecat, opozabilă concedentului ADS Bucureşti, în condiţiile în care a fost parte cu ocazia soluţionării acelei cauze.

Aceasta deoarece, prin contractul de concesiune, precum şi prin procesul verbal de punere în posesie s-au concesionat în favoarea pârâtului ADS toate suprafeţele de teren asupra cărora reclamantul are drept de superficie constituită cum s-a arătat mai sus, evidenţiate în lucrarea de expertiză tehnică efectuată în prezenta cauză de către expertul C.S. cu schiţele aferente, în suprafaţă totală de 4,235 ha, mai precis 42.349 mp.

Dreptul de superficie este definit în literatura juridică şi în practica judiciară ca fiind un drept real care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană numită superficiar asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări, care se află pe terenul aparţinând altuia, teren cu privire la care superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă pe durata existenţei supraedificatelor.

Fiind un drept real, aceasta nu se stinge prin neuz, este aparent şi continuu, conferind titularului său atributele posesiei, folosinţei şi dispoziţiei. Superficiarul are un drept de proprietate asupra supraedificatelor şi un drept de folosinţă cu privire la teren. El are obligaţia de a respecta dreptul de proprietate al proprietarului terenului şi de a-i plăti o indemnizaţie cuvenită atunci când superficia s-a constituit oneros.

Proprietarul terenului al cărui drept de proprietate este limitat în conţinutul său material şi juridic de dreptul de superficie are dreptul de a pretinde superficiarului o indemnizaţie pentru folosirea terenului când aceasta s-a constituit oneros şi are obligaţia de a respecta şi garanta superficiarului folosirea nestânjenită a terenului pe durata existenţei supraedificatelor.

Aşa fiind, instanţa constată prin probatoriul ce s-a administrat că încheierea contractului de concesiune nr. 156 din 22.09.2004, cât mai ales punerea în posesie ce s-a realizat prin procesul verbal de punere în posesie din 10.02.2005, s-au făcut cu nerespectarea dreptului de superficie dobândit de către reclamant prin includerea terenurilor pe care se află supraedificatele reclamantului în suprafaţă de 42.349 mp în contractul de concesiune.

Pentru considerentele arătate în temeiul art. 494 C. pr. civ., instanţa urmează a admite acţiunea astfel cum a fost precizată şi va anula în parte contractul de concesiune nr. 156/22.09.2004 precum şi procesul verbal de punere în posesie din

10.02.2005 încheiat de pârâţi pentru suprafaţa de 42.349 mp identificate prin raportul de expertiză tehnică împreună cu completările ulterioare efectuate de expert C.S., ce fac parte din prezenta hotărâre (judecător Părăuan loan).