Contract de credit. Clauze contractuale


– Cod procedură civilă: art. 274

în cuprinsul contractului de credit sunt stipulate clauze în care creditul nu se mai acordă, cum ar fi de exemplu depăşirea valorii de investiţii, însă printre aceste clauze nu figurează şi depăşirea termenului de depunere a contractului de finanţare, ceea ce denotă faptul că după perfectarea celor două contracte nu poate fi invocată retroactiv depăşirea acestui termen pentru neacordarea creditului.

(Secţia comercială şi de administrativ, sentinţa nr. 195/2009,

nepublicată)

Prin acţiunea comercială înregistrată la tribunal cu numărul de mai sus, reclamanta SC S.l. SRL a chemat în judecată pe pârâta BCR – Sucursala Năsăud solicitând instanţei obligarea pârâtei să execute contractul de credit nr. 208/9198/30.06.2006 în sensul de a pune la dispoziţia reclamantei creditul acordat, iar în caz de refuz să oblige pârâta la plata sumei de 2000 lei cu titlul de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt că în anul 2006 reclamanta a solicitat pârâtei acordarea unui credit de investiţii în sumă de 3.192.247 lei pentru a putea accesa un ajutor financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală Sapard.

în urma verificărilor efectuate pârâta i-a eliberat reclamantei certificatul de confirmare de fonduri (scrisoare de confort) nr. 10828/29 iunie 2006, prin care se confirmă că SC S.l. SRL i s-a aprobat un credit pentru investiţii în sumă de 3.192.247 lei/882.445 Euro pe termen de 8 ani pentru realizarea proiectului „Modernizare şi extindere fabrică preparate carne – 1250 t/an – spor” în localitatea Feldru, jud. Bistriţa-Năsăud, scrisoare de confort valabilă timp de 120 zile de la emitere.

în urma acestui act, între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul de creditare nr. 208/9198/30.06.2006 prin care pârâta i-a acordat reclamantei un credit de investiţii în sumă de 3.192.247 lei.

Pe baza contractului de creditare Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a încheiat cu reclamanta contractul cadru nr. C1. 10203660600097 din 25 iulie 2007 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală Sapard – România.

De asemenea, între Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în calitate de gestionar şi BCR S.A., în calitate de instituţie selectată, s-a încheiat în prealabil convenţia de lucru nr. 475/7 iunie 2006 având ca obiect alocarea de către gestionar a sumei de 325 milioane lei (Ron) din Fondul pentru creditarea investiţiilor în agricultură în favoarea instituţiei selectate.

După încheierea contractelor menţionate, ministerul gestionar a alocat pârâtei BCR S.A. pentru reclamanta SC S.l. S R L. sumele de 1.716.427,89 lei şi respectiv 996.697,11 lei, în total 2.713.125 lei.

Reclamanta la rândul ei a demarat execuţia lucrărilor de investiţii efectuând cheltuieli în acest sens, după care în anul 2008 a depus la BCR – Sucursala Năsăud documentaţia pentru decontarea lucrărilor de investiţii efectuate în baza contractului de finanţare.

Pârâta a refuzat să pună la dispoziţia reclamantei sumele de bani alocate, cu motivarea că situaţia financiară a reclamantei s-a depreciat în perioada dintre data emiterii scrisorii de confort 29 iunie 2006 şi data solicitării efective a creditului 12 octombrie 2007, precum şi datorită faptului că reclamanta a încheiat contractul cadru de finanţare abia la data de 25 iulie 2007, respectiv după expirarea valabilităţii scrisorii de confort 28 octombrie 2006, prelungită ulterior până la data de 22 februarie 2007.

Referitor la primul motiv invocat, respectiv deprecierea situaţiei financiare, se constată că această afirmaţie este contrazisă chiar de nota de analiză întocmită de angajaţii pârâtei, nr. 106/8.01.2008, în finalul căreia se concluzionează că indicatorii ce caracterizează activitatea societăţii se încadrează în limite optime, activitatea societăţii este profitabilă, iar investiţia supusă finanţării este necesară din două considerente: este generatoare de fluxuri financiare pozitive care permit recuperarea integrală a cheltuielilor ocazionate de realizarea ei, inclusiv a dobânzilor bancare şi realizarea ei permite dezvoltarea unei capacităţi de producţie noi, ceea ce constituie premisa necesară pentru dezvoltarea ulterioară a firmei.

Referitor la al doilea motiv este de reţinut faptul că potrivit art. 4.2 din contractul de credit încheiat de părţi, obligaţia băncii este de a pune la dispoziţie creditul, iar obligaţiile împrumutatului constau în încheierea tuturor contractelor de garanţie prevăzute în contract, efectuarea tuturor formelor de publicitate ale garanţiilor constituite, încheierea contractelor de a bunurilor aduse în garanţie şi cesionarea în favoarea băncii a drepturilor de despăgubire ce decurg din poliţele de asigurare şi remiterea lor băncii.

Este de observat faptul că în cuprinsul contractului de credit sunt stipulate clauze în care creditul nu se mai acordă, cum ar fi de exemplu depăşirea valorii de investiţii, însă printre aceste clauze nu figurează şi depăşirea termenului de depunere a contractului de finanţare, ceea ce denotă faptul că după perfectarea celor două contracte nu poate fi invocată retroactiv depăşirea acestui termen pentru neacordarea creditului.

Se mai reţine că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate mai sus menţionate în timp ce pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia sa de a-i pune la dispoziţie sumele alocate, deşi potrivit prevederilor art. 111 contractul constituie titlu executoriu conform Legii bancare pentru ambele părţi, iar potrivit art. 112 contractul a intrat în vigoare la data semnării sale de către toate părţile.

în contextul în care ministerul a virat suma de 2.713.125 lei, reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile stipulate în contractul de credit şi a efectuat deja cheltuieli cu lucrările de investiţii, neacordarea de către pârâtă a acestui credit, constând în sume de bani care nu îi aparţin şi pentru care sunt constituite garanţii de către reclamantă, pe motivul tardivităţii încheierii contractului cadru, este contrar scopului contractelor, convenţiei şi protocolului încheiate între părţi şi între acestea şi ministerul gestionar, şi anume stimularea investiţiilor în agricultură (judecător Checec Virgil).