O.U.G. nr. 119/2007, art. 2 alin. (1) C. proc. civ., art. 379 alin. (3)
Contractul părţilor, în formă simplificată, este reprezentat, în contextul contestării împrejurării că factura a fost emisă în baza contractului-cadru între părţi (ad probationem), chiar de factura emisă. Or, nu poate fi obligată debitoarea, pe calea sumară şi urgentă a procedurii emiterii unei ordonanţe de plată, la plata unor sume de bani consemnate într-un contract simplificat nesemnat.
Acceptarea tacită a facturii presupune dovedirea unei manifestări de voinţă neîndoielnice în acest sens din partea debitoarei, căreia să i se poată acorda această valoare juridică. Simpla tăcere a debitoarei nu valorează acceptare. Facturile sunt înscrisuri sub semnătură privată, care în lipsa acceptării de către debitor nu produc efecte juridice împotriva acestuia.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 4969 din 2 iunie 2009, nepublicată
Creditoarea SC M.D.C.P. SRL a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să conţină ordonanţa de plată împotriva debitoarei SC D.O.I. SRL cu privire la debitul restant, în cuantum de 22.823,58 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi la penalităţile de întârziere în
[l‘ Alineatul (1) al art. 2 a fost modificat prin art. II pct. 4 din O.U.G. nr. 79/2011, cu următorul conţinut: „(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică crcanţclor ccrtc, lichidc şi exigibile cc reprezintă obligaţii dc plată a unor sume de bani carc rezultă din contractc încheiate între profesionişti”.
cuantum de 4.882,80 lei, calculate până la data introducerii cererii,
16.02.2009 şi în continuare, până achitarea integrală a debitului.
în motivarea cererii, reclamanta a susţinut că între părţi au existat relaţii comerciale în temeiul contractului-cadru de prestări servicii nr. (…)/07.04.2008, în baza căruia reclamanta a emis o serie de facturi fiscale neonorate la scadenţă, în cuantum total de 22.823,58 lei. Faţă de împrejurarea că sumele solicitate reprezintă în opinia reclamantei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, aceasta a solicitat admiterea acţiunii şi pronunţarea unei hotărâri care să cuprindă ordonanţa dc plată.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, invocând nerespcctarca pct. II din contract, în sensul că la predarea mărfurilor trebuia încheiat un proces-verbal de reccpţie, în cadrul căruia putea fi contestată calitatea produselor. în egală măsură, pârâta a invocat nerespectarea art. 2 alin. (5) şi pct. 5 alin. (5) din contract. Pârâta a mai invocat împrejurarea că facturile nu au fost semnate de un reprezentant cu dreptul de a angaja societatea.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 01.04.2008, între debitoarea SC D.O.I. SRL, în calitate de beneficiar, şi creditoarea SC M.D.C.P. SRL, în calitate de prestator, s-a încheiat contractul cadru de prestări servicii nr. (…), având ca obicct executarea produselor şi/sau serviciilor menţionate în anexele la contract.
In temeiul raporturilor juridice contractuale existente între părţi, creditoarea a furnizat debitoarei o serie de produse şi a emis 16 facturi fiscale, din care numai 14 au fost însuşite de debitoare prin semnătură.
Prin urmare, în privinţa debitului de 20.872,69 lei pe care pârâta îl datorează reclamantei, instanţa a apreciat că acesta este o creanţă certă, existenţa ei rezultând în mod neîndoielnic, astfel cum prevede art. 379 C. proc. civ., din facturile fiscale menţionate mai sus. De asemenea, creanţa este lichidă, cuantumul ei fiind determinat prin înscrisurile constatatoare ale debitului şi exigibilă, plata urmând a se realiza, astfel cum s-a prevăzut în contract, în termen de 30 de zile de la data înregistrării facturii fiscale la sediul beneficiarului. Creanţa datorată este constatată prin contractul şi facturile însuşite de debitoare prin semnătură.
La dosar au mai fost depuse facturi nesemnate de debitoare. Potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
în cauză, facturile fiscale nr. (…)/l7.07.2008 şi nr. (…)/24.10.2008, invocate de către creditoare în susţinerea cererii şi care în opinia acesteia dovedesc existenţa creanţei împotriva debitoarei, nu au fost acceptate de către aceasta din urmă expres, prin semnătură, ori tacit, rezultând din anumite împrejurări.
în conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. (3), creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Or, instanţa a observat că reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani pe baza unei facturi emanând de la creditoare, nesemnate sau nerecunoscute de debitoare în alt mod. Faţă de aceste împrejurări, instanţa a constatat că suma solicitată nu este certă, în sensul că nu rezultă cu claritate, din înscrisurile depuse la dosar, existenţa ei.
Soluţia adoptată este de altfel firească, în contextul în care contractul părţilor, în formă simplificată, este reprezentat, în contextul contestării împrejurării că factura a fost emisă în baza contractului-cadru între părţi (ad probationem), chiar de factura emisă. Or, instanţa nu o poate obliga pe debitoare, pe calea sumară şi urgentă a procedurii emiterii unei ordonanţe de plată, la plata unor sume de bani consemnate într-un contract simplificat nesemnat.
In plus, nu se poate vorbi în cauză nici despre acceptarea tacită a facturii de către debitoare, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada unei manifestări de voinţă neîndoielnice în acest sens din partea debitoarei, căreia să i se poată acorda această valoare juridică. Or, în aceste condiţii, simpla tăcere a debitoarei nu valorează acceptare. Facturile sunt înscrisuri sub semnătură privată, care în lipsa acceptării de către debitor nu produc efecte juridice împotriva acestuia şi în favoarea emitentului.
In concluzie, instanţa a constatat că în privinţa facturilor fiscale nr. (…)/l7.07.2008 şi nr. (…)/24.10.2008, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 379 alin. (3) C. proc. civ. privind existenţa unui creanţe certe, a cărei existenţă să rezulte în mod neîndoielnic din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitoare sau recunoscute de ea.
