Legea nr. 32/1994, art. 5 C. fisc., art. 21, pct. 4, lit. e)
Natura contractului şi clauzele cuprinse sunt rezultatul acordului de voinţă al părţilor. Organele de control fiscale nu pot schimba obiectul contractului ce a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale şi care s-a executat potrivit clauzelor stabilite de părţi.
Decizia nr. 69/R din 28 martie 2006 – C.C.E.
Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. R S.A. Braşov, în contradictoriu cu intimatele D.G.F.P. Braşov, Direcţia Controlului Fiscal Braşov, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a anulat decizia nr. 10/26 martie 2005, raportul de inspecţie fiscală nr. 2552/23 mai 2005 şi dispoziţia nr. 13/19 iulie 2005 emise de intimate, cu privire la suma de 1.860.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente: în perioada 11 aprilie – 18 mai 2005, la S.C. R. S.A. Braşov s-a desfăşurat o inspecţie fiscală, în urma căreia a fost întocmit raportul înregistrat la nr. 2552/23 mai 2005.
Din acest raport reiese că echipa de control a considerat cheltuiala de 1.860.000.000 lei, înregistrată de S.C. R. S.A., cheltuială de sponsorizare, nedeductibilă fiscal, având în vedere prevederile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea şi a prevederilor art. 21 pct. 4 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru a ajunge la această concluzie, echipa de control a apreciat contractul nr. 11 310/24 decembrie 2003, încheiat cu C.S.R. ca nefiind un contract de prestări servicii, ci un contract de sponsorizare, având în vedere că potrivit art. 5 din Legea nr. 32/1994, beneficiarul are dreptul să aducă la cunoştinţa publicului sponsorizarea prin promovarea numelui, mărcii sau imaginii sponsorului şi că facturile emise lunar de către Club nu sunt completate la rubricile privind cantitatea şi preţul, iar suma acordată lunar este fixă, indiferent dacă Clubul a avut sau nu meciuri ori a fost în vacanţă.
Acest punct de vedere a fost susţinut şi prin decizia nr. 10/26 august 2005, dată în soluţionarea contestaţiei.
Din examinarea contractului nr. II 310/24 decembrie 2003, instanţa de fond a constatat că acesta are ca obiect prestare de servicii de reclamă şi publicitate de către C.S.R., prin cele trei secţii: handbal, popice şi box, în folosul beneficiarului S.C. R. S.A.
Contractul conţine toate clauzele specifice contractului de prestări servicii, astfel încât, chiar dacă există unele similitudini între acesta şi contractul de sponsorizare, nu se poate schimba natura juridică a contractului respectiv.
Fiind un contract de prestări servicii, sumele plătite în baza lui au titlu de preţ şi sunt deductibile fiscal, nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1994 şi ale art. 21, pct. 4, lit. e) C. fiscal.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata D.G.F.P. Braşov, în nume propriu şi în calitate de reprezentantă a M.F.P., A.N.A.F, Direcţia Generală a Marilor Contribuabili, solicitând modificarea hotărârilor recurate în sensul respingerii acţiunii şi menţinerii deciziei nr. 10/2005, emise de D.G.F.P. – Direcţia Controlului Fiscal Braşov şi a raportului de inspecţie fiscală, ca temeinice şi legale.
în motivare, recurenta a arătat că organul fiscal nu a schimbat natura juridică a contractului încheiat de intimata S.C. R. S.A. cu C.S.R., aşa cum a reţinut instanţa de fond, ci a lacut aplicarea corectă a dispoziţiilor fiscale, de la aplicarea cărora intimata a încercat să se sustragă.
Recurenta a precizat că suma de 1.860.000. 000 lei este o cheltuială de sponsorizare şi, având în vedere că intimata a înregistrat pierderi la
31 decembrie 2004, aceste sume nu sunt deductibile fiscal.
Intimata S.C. R. S.A. Braşov a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
în motivare intimata a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod corect contractul nr. 11310/24 decembrie 2003 încheiat între C.S.R. şi S.C. R. S.A. Braşov, ca fiind un contract de prestări servicii de reclamă şi publicitate, iar cheltuielile respective sunt deductibile fiscal. Natura contractului este dată de obiectul acestuia, precizat în cap. I, art. 1.1 şi 1.2 – Prestare de servicii de reclamă şi publicitate.
Chiar dacă intimata a înregistrat la finele exerciţiului financiar pierderi, aceasta nu justifică afirmaţia recurentei că a încercat să eludeze prevederile fiscale.
Intimata a menţionat că dispoziţiile Codului fiscal nu instituie restricţii de a încheia contracte de prestări servicii şi publicitate, indiferent dacă lucrează în profit sau în pierdere.
Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că obiectul contractului nr. 11 310/24 decembrie 2003, încheiat între intimata reclamanta S.C. R. S.A. şi C.S.R. este prestarea de servicii de reclamă şi publicitate
Potrivit art. 977 C. civ., interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante. Părţile, de comun acord, au stabilit că obiectul contractului nr. 11310/24 decembrie 2004 îl constituie prestarea de servicii de reclamă şi publicitate. Natura contractului nu poate fi schimbată, având în vedere că obiectul a fost bine determinat de părţi.
Pe cale de consecinţă, în speţă nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizările, modificată prin Legea nr. 414/2002, nici dispoziţiile art. 21 pct. 4 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare.
Curtea a constat că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că sumele achitate în baza contractului nr. 11310/24 decembrie 2003 reprezintă preţul pentru serviciile de reclamă şi publicitate prestate de C.S.R. şi prin urmare sunt deductibile fiscal.
Recursul a fost respins ca nefondat.
