C. proc. civ., art. 93, art. 103
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termen legal atrage decăderea, iar potrivit art. 103 alin. (1) teza a ll-a în legătură cu alin. (2) al aceluiaşi articol, este posibilă repunerea în termenul procedural în ipoteza în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să îndeplinească actul în termen. în cauză, cu ocazia promovării plângerii contravenţionale în faţa judecătoriei, petentul a indicat o adresă din România, împrejurare care echivalează cu o alegere de domiciliu în condiţiile art. 93 C. proc. civ. La acest domiciliu s-au îndeplinit toate actele de procedură, inclusiv comunicarea sentinţei primei instanţe. Cum nu s-a dovedit condiţia impusă de art. 103 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., cererea de repunere în termen a fost respinsă ca neîntemeiată.
Trib. Vrancea, s. corn., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 548/2009, în
Jurindex
Petentul E.H. a solicitat modificarea sentinţei civile nr. 267 din 11 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Panciu, pe care o consideră nelegală şi netemeinică. A mai solicitat şi repunerea în termenul de formulare a recursului, deoarecc nu locuieşte în ţară şi nu a avut cunoştinţă de sentinţă. în motivare arată că sentinţa este nelegală, deoarece instanţa de fond nu a motivat în considerentele hotărârii motivele pentru care nu a reţinut probele administrate de acesta.
Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate, s-a reţinut, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, că recurentul, în plângerea formulată la instanţa de fond, a precizat că are domiciliul în comuna B., sat E., judeţul B., unde a fost citat şi unde i s-a comunicat sentinţa instanţei
de fond. In susţinerea cererii de repunere în termen, a arătat faptul că are domiciliul în Italia, sens în care a depus la dosar copia cărţii de identitate, precum şi faptul că la adresa din comuna B., sat E., judeţul
B. nu are domiciliul sau rezidenţa. A susţinut că a luat cunoştinţă de sentinţă în cauză abia la data de 17 aprilie 2009, când a şi promovat recursul.
Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., nccxercitarea căii de atac în termen legal atrage decăderea, dar şi faptul că, potrivit art. 103 alin. (1) teza a II-a în legătură cu alin. (2) al aceluiaşi articol, este posibilă repunerea în termenul procedural în ipoteza în carc partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să îndeplinească actul în termen.
Faţă de circumstanţele concrcte ale cauzei, tribunalul a apreciat că în cauză nu s-a invocat asemenea împrejurare. Astfel, cu ocazia promovării plângerii contravenţionale în faţa Judecătoriei Focşani, petentul E.H. a indicat domiciliul din comuna B., sat E., judeţul B., împrejurare care echivalează cu o alegere de domiciliu în condiţiile art. 93 C. proc. civ. La acest domiciliu s-au îndeplinit toate actele de procedură, inclusiv comunicarea sentinţei civile nr. 267 din 11 martie
2009. Cum în cauză nu s-a argumentat şi dovedit condiţia impusă de art. 103 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen şi, pe cale de consecinţă, a constatat că recursul este tardiv formulat, fiind respins ca atare.
