în speţă, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment nu este legală nu numai pentru faptul că intimata a mai fost anterior sancţionată contravenţional, ci şi pentru că Legea nr. 19/20001) nu prevede o astfel de abilitare a instanţei, legea invocată având caracter special în comparaţie cu O.G. nr. 2/2001 (care reprezintă dreptul comun în materie), derogator de la dreptul comun.
C.A. Alba Iul ia, s. confl. mun. şi asig. soc., dec. civ. nr. 96 din 21 ianuarie 2010, în Jurindex
Prin contestaţia formulată de contestatoarea SC B.S. SRL în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, s-a solicitat anularea procesului-verbal de sancţionare contravenţională nr. 2583
din 11 martie 2009, emis de aceasta. In motivare a arătat că a depus în termen declaraţia nominală pe luna ianuarie 2009 pentru care a fost sancţionată cu amendă, comunicarea fiind făcută prin poştă la data de 25 februarie 2009 de SC E.C. SRL, cu recomandată cu confirmare de primire. Susţine că din eroarea poştei pe confirmarea de primire este trecută data de 3 martie 2009, ceea ce contrazice chitanţa şi factura ce au fost întocmite la 25 februarie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 527/2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a admis contestaţia şi a fost înlocuită sancţiunea amenzii contravenţionale aplicată contestatoarei prin procesul-verbal de contravenţie
întocmit de intimată cu sancţiunea avertismentului. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a fost sancţionată pentru nedepunerea în termen legal a declaraţiei nominale pentru luna ianuarie 2009, astfel că în mod legal a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie. Cu toate acestea, s-a apreciat că, existând dubii în ce priveşte respectarea termenului de depunere de către contestatoare a declaraţiei nominale, se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, în temeiul art. 153 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata C.J.P. Sibiu, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi respingerea
contestaţiei. In expunerea de motive arată, în esenţă, că prin nedepunerea la termen a declaraţiilor nominale se încalcă dispoziţiile Legii nr. 411/2004, iar anterior aplicării sancţiunii amenzii prin prezentul proces-verbal, intimata-contestatoare a fost sancţionată cu avertisment pentru nedepunerea în termenul legal a declaraţiei nominale aferente lunii noiembrie 2008 (procesul-verbal nr. 1650 din 9 februarie 2009), astfel că sancţiunea aplicată prin procesul-verbal contestat este corectă.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3041 C. proc. civ., în limitele statuate de art. 306 alin. (2) din acelaşi cod, curtea a reţinut că recursul este fondat. Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2583 din 11 martie 2009, C.J.P. Sibiu a proccdat la amendarea contestatoarci-intimate cu suma de 1500 lei, motivat de faptul că declaraţia nominală pentru luna ianuarie 2009 a fost depusă cu întârziere la sediul C.J.P. Sibiu şi înregistrată cu nr. 2583 din 3 martie 2009, termenul legal de depunere fiind 25 februarie 2009. Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, angajatorii sunt obligaţi să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de C.N.P.A.S., respectiv data de 25 a fiecărei luni, declaraţia privind evidenţa nominală a angajaţilor şi obligaţia de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Potrivit art. 148 lit. 1) din acelaşi act normativ, nedepunerea la termen a declaraţiei de prevăzute la art. 6 alin. (1) se sancţionează, potrivit art. 149 lit. b), cu amendă de la 1500 lei la 5000 lei.
In acest context, s-a apreciat că măsura dispusă de instanţa de fond de înlocuire a sancţiunii cu cea a avertismentului este una greşită, întrucât, deşi potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de
modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă şi de circumstanţele personale ale contravenientului, în speţă agentul constatator chiar a proccdat corect în această individualizare şi aplicarc a sancţiunii. Pc de o parte, deşi se invocă culpa curierului în comunicarea cu întârziere a declaraţiei nominale, nu se contestă totuşi existenţa unei întârzieri, iar, pe de altă parte, societatea contestatoare a mai fost sancţionată contravenţional cu avertisment pentru acelaşi gen de faptă, astfel cum reiese din procesul-verbal nr. 1650 din 9 februarie 2009. Deci, trebuie reţinut faptul că societatea persistă în repetabilitatea aceluiaşi gen de contravenţie, situaţie în care nu se justifică înlocuirea sancţiunii – oricum minimă – aplicate de C.J.P. Sibiu cu avertisment. De asemenea, apărarea conform căreia intimata are un singur angajat în societate nu reprezintă o circumstanţă atenuantă în favoarea sa, la fel cum nu are relevanţă nici faptul că, începând cu 1 aprilie 2009, societatea şi-a suspendat activitatea.
Nu în ultimul rând, curtea a reţinut că înlocuirca sancţiunii amenzii cu avertisment nu este legală nu numai pentru faptul că intimata a mai fost anterior sancţionată contravenţional, ci şi pentru că Legea nr. 19/2000 nu prevede o astfel de abilitare a instanţei, legea invocată având caracter special în comparaţie cu O.G. nr. 2/2001 (carc reprezintă dreptul comun în materie), derogator de la dreptul comun.
Faţă de cele ce preccd, constatând că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarca greşită a legii, curtca a admis recursul de faţă şi a modificat sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei.
