Legea nr. 50/1991, art. 26 alin. (1) lit. a)
Finalizarea materială a unei construcţii reprezintă o împrejurare de fapt, în timp ce dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei reprezintă o operaţiune juridică, iar până la recepţia lucrărilor titularul deţine numai un drept de proprietate asupra fiecărui element de construcţie încorporat în clădire, iar ulterior acestui moment va deţine dreptul de proprietate asupra unui imobil. Recepţia lucrărilor conforme cu autorizaţia de construire condiţionează numai intrarea în patrimoniul titularului a dreptului de proprietate asupra construcţiei, dar nu împiedică finalizarea din punct de vedere material a acesteia.
Or, contravenţia prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 constă în edificarea unei construcţii fără autorizaţie, şi nu în dobândirea unui drept de proprietate fără autorizaţie de construire, astfel încât ceea ce se sancţionează este faptul material al edificării unei lucrări, şi nu faptul juridic al intrării în patrimoniu a dreptului real de proprietate, de unde rezultă că şi termenul de prescripţie va începe să curgă de la data finalizării materiale a lucrării, şi nu de la data întocmirii procesului-verbal de recepţie.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 3661 din 26 noiembrie 2010, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 8967 din 3 mai 2010, Judecătoria sectorului l Bucureşti a admis plângerea introdusă de petenta B.C.R. SA împotriva intimatului Inspectoratul de Stat în Construcţii, Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin procesul-verbal de contravenţie seria
B nr. 0462 din 20 ianuarie 2010, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 2.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, prin aceea că a executat lucrări de reamenajarc a spaţiului interior prin desfiinţarea de pereţi interiori din gips carton şi a tâmplăriei interiore şi exterioare şi a realizat compartimentări interioare noi şi o nouă tâmplărie, precum şi un wintfang cu copertină, toate în perioada octombrie-noiembrie 2006, lucrările fiind realizate 100%, fară a deţine autorizaţie de construire. Prin acelaşi proces-verbal s-a dispus reintrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire până în data de 29 martie 2010 sau desfiinţarea lucrărilor. Prima instanţă a reţinut că dreptul de a constata contravenţia şi de a aplica sancţiunea s-a prescris în speţă, deoarece, de la data săvârşirii faptei, anul 2006, până la data încheierii proce-sului-verbal, anul 2010, au trecut mai mult de 2 ani.
împotriva acestei sentinţe intimatul a introdus recurs, afirmând că lucrările sunt executate fără autorizare, că nu au proces-verbal de recepţie, că nu sunt finalizate şi că au astfel caracter continuu, încălcarea obligaţiei legale durând în timp. Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul civil de faţă, atât prin prisma motivelor invocate de recurentă, cât şi a celor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa a constatat următoarele: prin procesul-verbal de contravenţie seria B nr. 0462 din 20 ianuarie 2010, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 2.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, prin aceea că a executat lucrări de reamenajarc a spaţiului interior prin desfiinţarea de pereţi interiori din gips carton şi a tâmplăriei interiore şi exterioare şi a realizat compartimentări interioare noi şi o nouă tâmplărie, precum şi un wintfang cu copertină, toate în perioada octombrie-noiembrie 2006, lucrările fiind realizate 100%, fără a deţine autorizaţie de construire. Prin acelaşi proces-verbal s-a dispus reintrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire până în data de 29 martie 2010 sau desfiinţarea lucrărilor.
Instanţa a constatat că finalizarea materială a construcţiei reprezintă o împrejurare de fapt, în timp ce dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei reprezintă o operaţiune juridică. Astfel, până la recepţia lucrărilor, titularul deţine numai un drept de proprietate asupra fiecărui element de construcţie încorporat în clădire, iar ulterior acestui moment va deţine dreptul de proprietate asupra unui imobil. Rccepţia lucrărilor conforme cu autorizaţia de construire condiţio
nează numai intrarea în patrimoniul titularului a dreptului de proprietate asupra construcţiei, dar nu împiedică finalizarea din punct de vedere material a construcţiei. De altfel, acest lucru nici nu ar fi posibil, dcoarecc ar echivala cu ignorarea realităţii materiale.
Or, contravenţia prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 constă în edificarea unei construcţii fară autorizaţie, şi nu în dobândirea unui drept de proprietate fară autorizaţie de construire, astfel încât ceea ce se sancţionează este faptul material al edificării unei lucrări, şi nu faptul juridic al intrării în patrimoniu a dreptului real de proprietate. Rezultă deci că şi termenul de prescripţie va începe să curgă de la data finalizării materiale a lucrării, şi nu de la data întocmirii procesului-verbal de recepţie. Cum lucrarea a fost realizată integral până în anul 2006, rezultă ca în anul 2010 termenul de prescripţie a aplicării sancţiunii era deja împlinit.
In consecinţă, instanţa a respins recursul şi a menţinut sentinţa atacată.
