O.G. nr. 2/2001, art. 16 alin. (1)
Indicarea în procesul-verbal a actului normativ prin care se stabileşte şi se soluţionează contravenţia constituie garanţia aplicării corecte a legii, iar indicarea greşită a acestuia prejudiciază contravenientul, întrucât împiedică verificarea condiţiilor existenţei faptei.
în speţă, procesul-verbal de contravenţie contestat a fost nelegal întocmit, întrucât agentul constatator nu a descris fapta contravenţională, aşa încât nu a fost respectată condiţia de formă prevăzută de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, şi nu a fost indicat în mod corect textul de lege care prevede obligaţia obţinerii autorizaţiei de construire, fiind indicat un text inexistent în Legea privind autorizarea executării lucrărilor de constructii.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. nr. 252/R/2008,
nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 4660 din 19 septembrie 2007, Judecătoria Buftea a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC P. SA împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 2 din 20 iunie 2007, încheiat de Primăria Buftea. Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a constatat că prin procesul-verbal contestat petenta a fost sancţionată cu amendă de 50000 lei în temeiul art. 3 lit. j) şi art. 26 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 50/1991, fapta reţinută în sarcina sa fiind aceea de a fi executat lucrările de recompartimentare şi modernizare hală fară autorizaţie de construire. Instanţa a înlăturat critica de nelegalitate a procesului-verbal invocată de petentă, referitoare la indicarea nccorespunzătoare a textului sancţionator, apreciind că indicarea greşită ori lipsa acestuia nu este sancţionată cu nulitatea, pentru că petenta nu a fost vătămată ca urmare a indicării parţial greşite a textului de lege care sancţionează fapta. Potrivit aprecierii primei instanţe, din descrierea faptei, care de altfel a fost recunoscută de petentă şi relatată de martorii audiaţi, rezultă că lucrările efectuate se încadrează la lit. a) a art. 3 şi că ele nu se încadrează în categoria excepţiilor enumerate de art. 11 din Legea nr. 50/1991. Instanţa a concluzionat că nu există nicio vătămare, din moment ce textul aplicabil contravenţiei este uşor identificabil de
către instanţă. In ceea ce priveşte susţinerea petentei potrivit căreia nu se indică în procesul-verbal data realizării construcţiilor, instanţa de fond a apreciat că nu este relevant acest aspect, din moment ce petenta recunoaşte efectuarea lucrărilor şi nu contestă aspectclc de fapt, ci doar încadrarea lor juridică. Instanţa a reţinut, totodată, că sancţiunea a fost aplicată în limitele legale.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC P. SA, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recurenta a criticat modul în care instanţa de fond a analizat legalitatea procesului-verbal, arătând că în mod greşit a reţinut prima instanţă că sancţiunea a fost
legal aplicată, în condiţiile în care în procesul-verbal a fost indicat ca temei legal art. 3 lit. j) din Legea nr. 50/1991, text de lege care nu există, şi nu s-a indicat data săvârşirii faptei. Recurcnta a mai susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt aplicabilc dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., care reglementează strict procedura în faţa instanţei de judecată, şi nu în cadrul unei proceduri necon-tencioase, cum este întocmirea unui proces-verbal de constatare a contravenţiei. S-a susţinut, de asemenea, de către recurentă că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că faptele descrise de martori se încadrează în categoria lucrărilor pentru care trebuie autorizaţie de
construire. In drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Deşi legal citată, intimata Primăria Buftea nu a formulat întâmpinare şi nu a fost reprezentată în instanţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., tribunalul a apreciat că recursul este întemeiat. S-a reţinut în acest sens de către tribunal că este întemeiată critica recurentei referitoare la sancţionarea greşită de către instanţa de fond a motivelor de nelega-litate invocate prin plângere. Din analiza procesului-verbal de contravenţie contestat tribunalul a constatat că a fost nelegal întocmit, întrucât agentul constatator nu a descris fapta contravenţională constatată cu indicarea datei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi Ia evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Agentul constatator a înscris doar „executare lucrări de recompartimentare şi modernizare hală fară autorizaţie de construire”, fară să respecte condiţia de formă prevăzută de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 şi fară să indice în mod corect textul de lege care prevede obligaţia obţinerii autorizaţiei de construire. A fost indicat art. 3 lit. j) din Legea nr. 50/1990, republicată, text inexistent în legea privind autorizarea executării lucrărilor de construire. Acesta reprezintă de altfel un al doilea motiv de nele-galitate a procesului-verbal, indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se soluţionează contravenţia constituind garanţia aplicării corecte a legii, iar indicarea greşită a acestuia prejudiciază contravenientul, întrucât împiedică verificarea condiţiilor existenţei faptei.
S-a constatat, totodată, de către tribunal că în procesul-verbal nu s-a precizat data săvârşirii faptei, lipsa acestei menţiuni fiind sancţionată de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu nulitatea absolută a actului de
constatare, împrejurare care face inutilă verificarea temeiniciei acestuia.
In raport de aspectcle reţinute, s-a apreciat de către tribunal că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., tribunalul a admis recursul declarat, a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului-verbal de contravenţie contestat, cu consecinţa exonerării petentei de măsurile dispuse prin acesta.
