C. fisc., art. 128, art. 129, art. 1301
Potrivit art. 128 alin. (9) C. fisc., livrarea intracomunitară reprezintă transferul dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora, fiind asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepţia non-transferurilor.
Articolul 128 alin. (12) din acelaşi act normativ defineşte non-transferul ca reprezentând expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său pentru a fi utilizat, printre alte operaţiuni posibile, în scopul prestării de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică lucrări asupra bunurilor corporale efectuate în statul membru în care se termină expedierea sau transportul bunului, cu condiţia ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate sau transportate iniţial. Iar potrivit art. 129 alin. (1) C. fisc., se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este definită la art. 128.
Dacă bunurile au fost achiziţionate pentru a fi încorporate în tractoare cu scopul reparării acestora, este vorba de o prestare de servicii cu privire la tractoarele societăţii recurente, fără a se naşte astfel obligaţia depunerii declaraţiei fiscale ce a determinat sancţionarea contravenţională a petentei.
Trib. Arad, dec. civ. nr. 189 din 2 martie 2010, nepublicată
Prin decizia civilă nr. 189 din 2 martie 2010 a Tribunalului Arad, s-a admis recursul declarat de petentă împotriva sentinţei civile nr. 8763 din 20 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Arad, s-a modificat această hotărâre în tot, în sensul că s-a admis plângerea formulată de petentă împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de intimată, pe care l-a anulat. Astfel, s-a statuat că nu pot fi primite apărările intimatei, exprimate atât în întâmpinarea depusă la dosarul primei instanţe, cât şi prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs, referitoare la aceea că materialele care au fost achiziţionate de
cătrc socictatca petentă reprezintă achiziţii intracomunitare de bunuri şi că, în consecinţă, aceasta avea obligaţia depunerii declaraţiei recapitulative 390 în conformitate cu Ordinul nr. 552/2008 şi art. 1564 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, concluzie întemeiată mai ales pe împrejurarea facturării separate a serviciilor prestate de societatea maghiară faţă de facturarea materialelor care au fost achiziţionate de către petentă, întrucât, potrivit art. 1301 alin. (1) şi (2) C. fisc., se consideră achiziţie intracomunitară de bunuri obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de către furnizor sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor, fiind asimilată unei achiziţii intracomunitare cu plată utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia bunurile au fost produse, extrase, achiziţionate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuate din România în alt stat membru, ar fi fost tratate ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (10) şi (11).
Pe de altă parte, cum rezultă din dispoziţiile art. 128 C. fisc., este considcrat livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar; livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de cătrc furnizor sau de persoana către carc se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora, fiind asimilat cu livrarea intercomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepţia nontransferurilor prevăzute la alin. (12) al textului de lege mai sus menţionat.
Nu în ultimul rând, art. 128 alin. (12) din acelaşi act normativ defineşte nontransferul ca reprezentând expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul sau pentru a fi utilizat în scopul, printre alte operaţiuni posibile, prestării de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică lucrări asupra bunurilor corporale efectuate în statul membru în carc se termină expedierea sau transportul bunului, cu condiţia ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei
impozabile din România de la carc fuseseră expediate sau transportate iniţial, mai fiind de reţinut şi dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. fisc., în conformitate cu care se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este definită la art. 128.
Or, în raport cu textele legale la care s-a făcut referire mai sus, în condiţiile în care, cum judicios s-a subliniat în motivele de recurs, faţă de care susţineri intimata nici nu a formulat apărări prin întâmpinarea sa, petenta-recurentă nu a comandat separat materialele în discuţie pentru a dispune de ele ca proprietar, cu alte cuvinte, nu le-a achiziţionat independent de operaţiunea de reparare şi, avându-se în vedere starea de fapt de necontestat, că respectivele materiale au fost încorporate în tractoare cu scopul reparării acestora, reţinând, de asemenea, şi justeţea aserţiunii din recurs referitoare la aceea că calificarea unei operaţiuni se realizează prin raportare la legislaţia internă şi nu depinde de calificarea dată ori de tratamentul aplicat pentru acelaşi transfer în statul membru de origine, se impune cu necesitate singura concluzie judicioasa în cauză, aceea că sunt aplicabile dispoziţiile art. 128 alin. (12) lit. f) C. fisc., altfel spus, în pricina de faţă a fost vorba de o prestare de servicii cu privire la tractoarele petentei-recurcnte, iar procesul-verbal de contravenţie a fost greşit întocmit, cu raportare exclusivă la răspunsul autorităţilor fiscale maghiare, în condiţiile în care nu erau întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute eronat în sarcina petentei.
