Stabilirea din oficiu a sumei datorate şi a accesoriilor
Potrivit art.257 alin. l si alin.2 litera f din Legea nr. 95/2006 datorează contribuţii băneşti pentru asigurările sociale de sănătate persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor (…), afară de cazul în care intră în categoria persoanelor scutite de plata acestei contribuţii iar nedepunerea declaraţiilor privind obligaţiile de plată la FNUASS, dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolida, conform art.83 (4) din OG nr.92/2003
Cum contribuţia de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor şi taxelor reglementate de Codul fiscal, neîndeplinirea obligaţiei de plată a acestei contribuţii în perioada 2005-2009 determină curgerea accesoriilor aferente.
Prin sentinţa nr. 1888 din data de 9 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosar nr. 2960/101/2011* s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul P.F în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinţi. S-a anulat parţial decizia de impunere nr. ACC 1934/13.12.2010 şi decizia nr.130/1233/17.02.2011 emise de CAS Mehedinţi pentru suma totală de 4924lei din care 4372 lei dobânzi şi 552 lei penalităţi aferente contribuţiei FNUASS pentru veniturile din chirii din perioada 01.01.2005
30.06.2008. S-a luat act de renunţarea reclamantului la judecata cererii de suspendarea executării deciziei de impunere nr. ACC 1934/13.12.2010.
Pentru a se pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
Potrivit deciziei de impunere nr. ACC 1934/13.12.2010 s-a stabilit că reclamantul are o datorie totală la FNUASS în valoare de 8604 lei alcătuită din 3680 lei debit, 4372 lei dobânzi şi 552 lei penalităţi.
S-a reţinut că reclamantul nu a depus declaraţiile privind obligaţiile de plată la FNUASS.
Reclamantul este pensionar şi a realizat venituri din cedarea folosinţei bunurilor conform contractului de închiriere încheiat cu Clubul Sportiv Municipal Drobeta Turnu Severin şi deciziilor de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit pe anii 2005-2009.
Astfel, potrivit art.51 alin.2 litera e din OUG nr. 150/2002 şi ulterior art.257 alin. l
si alin.2 litera e din Legea nr. 95/2006, în perioada 01.01.2005-30.06.2008 reclamantul
datorează contribuţia la asigurările sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, deoarece nu intră în categoria persoanelor scutite de plata acestei contribuţii şi nici nu realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, venituri din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii libere sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independent, venituri din agricultură şi silvicultură, stabilite potrivit normelor de pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la litera b), indemnizaţii de şomaj şi alocaţii de sprijin.
Aşadar, aceasta avea obligaţia de a vira contribuţia la asigurările de sănătate sub forma unei cote de 6,5% aplicate asupra venitului din cedarea folosinţei bunurilor realizat în perioada 01.01.2005 – 30.06.2008.
Având în vedere că reclamantul nu a depus declaraţiile privind obligaţiile de plată la
FNUASS, pe baza datelor furnizate de DGFP Mehedinţi s-a procedat la calcularea
contribuţiei datorate de reclamant la FNUASS pentru perioada 01.01.2005-30.06.2008 şi a fost emisă decizia de impunere contestată de reclamant, în conformitate cu dispoziţiile art.83 (4) din OG nr.92/2003 care prevăd că nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
De asemenea, art.257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006 permite stabilirea contribuţiei la FNUASS în termenul de prescripţie de 5 ani, în acelaşi mod cu cel prevăzut pentru obligaţiile fiscale.
În conformitate cu dispoziţiile art.91 din OG nr.92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art.23, dacă legea nu dispune altfel.
În speţă stabilirea cuantumului obligaţiilor la FNUASS aferente perioadei 01.01.200530.06.2008 a fost efectuată în termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 91 din OG nr.92/2003 şi calculat conform acestui articol.
Cum contribuţia de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor şi taxelor reglementate de codul fiscal, şi cum reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a acestei contribuţii în perioada 01.01.2005-30.06.2008 în mod legal a fost obligat la plata acesteia
În ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţile aferente contribuţiei la asigurările sociale de sănătate instanţa a considerat că au fost nelegal stabilite de pârâtă, întrucât pârâta avea obligaţia să-i comunice reclamantului obligaţia de plată şi numai în situaţia în care acesta nu achita contribuţia respectivă putea fi obligat şi la plata accesoriilor aferente.
Potrivit art.65 litera f din O.U.G. nr. 150/2002 şi art.222 din Legea nr.95/2006 casa de asigurări de sănătate avea obligaţia să furnizeze gratuit informaţii,consultanţă, asistenţă în problemele asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate, iar reclamantul fiind pensionar figura în baza de date ca persoană asigurată.
În exercitarea acestor atribuţii pârâta avea obligaţia să-l înştiinţeze pe reclamant cu privire la obligaţiile ce-i revin, acesta fiind şi motivul pentru care pârâta a solicitat informaţii de la D.G.F.P. Mehedinţi , respectiv de a putea colecta contribuţiile la FNUASS , de la persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor.
Numai în situaţia în care reclamantului i se comunica obligaţia de plată şi termenul scadent, acesta putea fi obligat la plata dobânzilor(majorărilor de întârziere) şi a penalităţilor calculate de pârâtă.
Chiar dacă aceste obligaţii sunt accesorii ale obligaţiei principale datorată de reclamant, în sarcina acestuia nu poate fi reţinută nicio culpă, întrucât acesta s-a adresat organelor financiare pentru a-şi achita toate obligaţiile bugetare.
Decizia de impunere are pe lângă caracterul de titlu de creanţă şi rolul de înştiinţare de plată, dar numai pentru contribuţia datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuţiei respective.
Cu toate acestea din situaţia obligaţiilor reclamantului la FNUASS (fila 8 dosar nr.2960/101/2011) a reieşit că s-a stabilit în sarcina reclamantului atât obligaţia principală de plată a contribuţiei la asigurările de sănătate în cuantum de 3680 lei pentru veniturile din chirii realizate în perioada 01.01.2005 -30.06.2008 şi s-au calculat dobânzi de 4372 lei şi penalităţi de întârziere de 552 lei.
Aşadar, cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligaţiile fiscale accesorii .
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri reclamantul P.F şi pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE MEHEDINŢI.
In recursul declarat, reclamantul a susţinut ca motive de nelegalitate faptul că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt eronată, în sensul că avea obligaţia de plată a contribuţiei la FNUASS pentru veniturile obţinute, aspect care nu a fost contestat. Cu toate acestea, chiar şi în condiţiile în care ar fi datorat sumele de bani reţinute, decizia de impunere a CAS Mehedinţi nu putea fi întocmită decât cu respectarea prevederilor legale, respectiv a condiţiilor de formă şi conţinut cuprinse în art.86-87 coroborat cu art.43 alin.2 din OG nr. 92/2003, aspecte pe care instanţa nu s-a pronunţat.
Mai mult, deşi a invocat faptul că decizia de impunere nu putea fi emisă decât după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art.83 alin.4 din OG nr. 92/2003, instanţa nu a verificat acest aspect şi nu s-a pronunţat.
Cu privire la netemeinicia sentinţei, recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art.7 alin.1 şi 3, art.9 alin.1 din OG nr. 92/2003, art.222 din Legea nr. 95/2006, art.99 alin.1. art. 101 alin.1 şi 2, art.102 alin.1, art.103 alin.1, art.109 din OG nr. 92/2003.
Dintre toate aceste dispoziţii, în special art.83 alin.4 din OG nr. 92/2003 trebuie interpreta în sensul că emiterea oricărei decizii de impunere nu poate di făcută înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului despre depăşirea termenului de depunere a declaraţiei fiscale. Ori, în speţă, pârâta CAS Mehedinţi nu a notificat niciodată reclamantul cu privire la drepturile ori obligaţiile sale, nu l-a îndrumat cu privire la completarea declaraţiilor fiscale, anterior emiterii decizie de impunere, nu i-a dat posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere.
In recursul declarat de pârâta CAS Mehedinţi, s-a susţinut că instanţa de fond nu a interpretat greşit prevederile art.120 alin.1 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, „dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare a termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv”. Termenul de scadenţă pentru această categorie de venituri începe să curgă de la data de 26 ianuarie a fiecărui an pentru care intimatul reclamant datora contribuia la FNUASS, astfel că apare ca total eronată opinia instanţei de fond potrivit căreia accesoriile pot fi calculate în caz de neplată a contribuţiei respective. Ele curg de drept, iar debitorul este de asemenea pus în întârziere.
De asemenea, atâta timp cât reclamantul nu putea invoca necunoaşterea legii cu privire la obligaţia de a plăti aceste contribuţii la FNUASS pentru veniturile realizate din chirii, chiar dacă era pensionar şi a declarat şi achitat impozit pe venit, falsa reprezentare asupra prevederilor legale în ceea ce priveşte obligaţia principală nu în îndreptăţeşte să se prevaleze de eroarea de drept asupra modului de calcul a accesoriilor care însoţesc obligaţia principală.
Recurenta a mai susţinut că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că obligaţia a devenit scadentă la data de … atât timp cât, în cazul reclamantului, termenul de scadenţă a fost anual, conform art.257 alin.5 litera c) din Legea nr. 95/2006.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele depuse la dosar şi dispoziţiile legale incidente, Curtea apreciază ca fondat recursul declarat de CAS Mehedinţi şi nefondat recursul declarat de reclamant, pentru următoarele considerente:
Din coroborarea dispoziţiilor art.51 alin.1, art.53 alin.2, art.55 alin.1 şi art.4 alin.1 din OUG nr. 150/2002 reiese că obligaţia de plată a contribuţiei pentru asigurările de sănătate incumbă cetăţenilor români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenilor străini şi apatrizilor care au domiciliul sau reşedinţa în România, cu excepţia categoriilor de persoane prevăzute de art.6 alin.1 din OUG nr.150/2002 care beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei.
Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006 şi a abrogat Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.150/2002. Acest act normativ cuprinde în Titlul VIII „Asigurările sociale de sănătate ” dispoziţii privind asiguraţii şi drepturile şi obligaţiile asiguraţilor. Articolul 257 din lege prevede obligaţia persoanei asigurate de a plăti contribuţia bănească lunară pentru asigurările de sănătate, cota şi veniturile asupra căreia se aplică aceasta, iar art.213 stabileşte categoriile de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei.
Astfel, art.257 alin.l si alin.2 litera f din Legea nr. 95/2006 datorează contribuţii băneşti pentru asigurările sociale de sănătate persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor (…), afară de cazul în care intră în categoria persoanelor scutite de plata acestei contribuţii.
În speţă, reclamantul este persoană care realizează venituri din chirii, iar pentru veniturile realizate din această activitate datorează impozit. Aşadar, acesta avea obligaţia să vireze contribuţia anuală către FNUASS în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile.
Având în vedere că reclamantul nu a depus declaraţiile privind obligaţiile de plată la FNUASS, pe baza datelor furnizate de DGFP Mehedinţi s-a procedat la calcularea contribuţiei datorate de reclamant la FNUASS pentru perioada 2005-2009 la care se adaugă dobânzi şi penalităţi şi a fost emisă decizia de impunere contestată de reclamant, în conformitate cu dispoziţiile art.83 (4) din OG nr.92/2003 care prevăd că nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Reclamantul nu a depus la CAS Mehedinţi deciziile de impunere estimative anuale emise de ANAF, pe baza cărora să i se calculeze debitul la FNUASS conform Legii nr. 95/2006, iar în această situaţie, organul de control a procedat la verificarea veniturilor şi stabilirea debitului şi majorărilor de întârziere pe baza datelor comunicate de ANAF Mehedinţi în temeiul Protocolului nr.95896/30.10.2007 al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, actualizat prin Actul adiţional nr.1 înregistrat la CNAS sub nr. IP 1797/13.04.2009 si la ANAF sub nr. 801320/09/04/2009, act prin care s-au certificat la lichide, certe si exigibile obligaţiile de plata la FNUASS
Cu privire la obligaţia de informare a CAS Mehedinţi, conform art.222 din Legea nr. 95/2006, se reţine că CAS are această obligaţie numai faţă de contribuabilii aflaţi în evidenţa sa, iar reclamantul nu a depus la CAS declaraţia prevăzută de art.215 alin.3 din Legea nr. 95/2006 şi deci nu a figurat în evidenţa acestei instituţii, astfel că nu putea să fie informat cu privire la nivelul contribuţiei şi să i se emită anual decizie de impunere.
Cum contribuţia de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor şi taxelor reglementate de Codul fiscal, şi cum reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a acestei contribuţii în perioada 2005-2009 în mod legal a fost obligat atât la plata acesteia, cât şi la plata accesoriilor aferente.
Aşa fiind, contribuţia la asigurările sociale de sănătate are regimul juridic de creanţă bugetară pentru care dobânzile şi penalităţile de întârziere vor fi calculate conform procedurii instituite prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel că nu se poate reţine că reclamantul nu datorează dobânzi şi penalităţi la suma reprezentând contribuţie pentru asigurările sociale neplătită, astfel cum a reţinut instanţa de fond şi nu poate fi primită susţinerea recurentului în sensul că trebuia să fie înştiinţat în prealabil asupra obligaţiilor legale ce-i revin.
Mai mult, dobândirea calităţii de asigurat se realizează în temeiul legii, legiuitorul stabilind prin art.215 din Legea nr. 95/2006 faptul că obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine tuturor persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice sau fizice asimilate angajatorului, precum şi persoanelor fizice. Într-adevăr, calitatea de asigurat dă dreptul persoanelor la pachetul de servicii medicale de bază de la data începerii plăţii contribuţiei la FNUASS, potrivit art.211 alin.11, dar obligaţia de plată este general obligatorie pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizi care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România. Prin urmare, organul fiscal putea emite în mod legal decizia de impunere, întrucât prin art.216, 259 alin.7 şi art.261 din Legea nr. 95/2006, casele de asigurări de sănătate au abilitatea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului şi a stabili dobânzi si penalităţi de întârziere aferente în condiţiile codului de procedură fiscală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod Procedură Civilă Curtea urmează să admită recursul paratei, sa modifice sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului şi să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul recurent. (Decizia nr. 9597/2012 – Secţia Administrativ şi Fiscal – rezumat judecător Adina Calotă Ponea)
