– Legea nr. 86/2006: art. 100 alin. (3)
Este nelegală impunerea vamală ulterioară dacă autoritatea vamală nu dovedeşte existenţa unor informaţii inexacte sau incomplete din partea importatorului.
(Decizia civilă nr. 966 din 30 septembrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin sentinţa civilă nr. 940 din 9 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1795/ 108/2009, Tribunalul Arad a respins excepţia prematurităţii cererii de anulare a pro-ceselor-verbale de control nr. 17281 din 2 decembrie 2008, nr. 17282 din 2 decembrie 2008, nr. 17283 din 2 decembrie 2008 şi nr. 17284 din 2 decembrie 2008 întocmite de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Arad, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta persoană juridică în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, reprezentată prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara şi pârâta Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Arad, reprezentată prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, a anulat decizia nr. 221 din 20 ianuarie 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, a anulat deciziile nr. 1065 din
2 decembrie 2008, nr. 1066 din 2 decembrie 2008, nr. 1067 din 2 decembrie 2008 şi nr. 1068 din 2 decembrie 2008 emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Arad pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, precum şi procesele-verbale de control nr. 17281 din 2 decembrie 2008, nr. 17282 din 2 decembrie 2008, nr. 17283 din 2 decembrie 2008 şi nr. 17284 din 2 decembrie 2008 întocmite de DJAOV Arad, a anulat deciziile nr. 1091 din 29 ianuarie 2009 şi nr. 1997 din 20 februarie 2009 emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Arad referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente obligaţiilor fiscale stabilite prin deciziile nr. 1065 – 1068 din 2 decembrie 2008; a obligat pârâtele Autoritatea naţională a Vămilor şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Arad să restituie reclamantei suma de 176.763 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA, majorări de întârziere şi dobânzi compensatorii achitate de reclamantă şi nedatorate, precum şi la plata dobânzii legale aferente cu începere de la 10 martie 2009 până la achitarea efectivă a sumei, fără cheltuieli de judecată.
în cauză au declarat recurs pârâtele şi prin decizia civilă nr. 966 din 30 septembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 457/59/2010, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul sub aspectul calculării unor drepturi vamale prin control ulterior, reţinându-se că impunerea vamală din litigiu s-a stabilit urmare la faptul că în data de
25 ianuarie 2007 reclamanta a depus la Biroul Vamal Arad declaraţiile de import IM4 nr. 809, 812, 825, 853 din 25 ianuarie 2007 privind punerea în liberă circulaţie a mărfurilor plasate sub regim de perfecţionare activă înainte de 1 ianuarie 2007 cu declaraţiile vamale EU5 nr. 132011 din 18 decembrie 2006, 133998 din 21 decembrie 2006, 110548 din 30 octombrie 2006, 13497 din 6 ianuarie 2006, 115551 din 10 noiembrie 2006, 116539 din 13 noiembrie 12006, 119673 din 20 noiembrie 2006, 122759 din 27 ianuarie 2006 şi 110529 din 30 octombrie 2006.
în temeiul prevederilor art. 78 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 privind instituirea Codului Vamal Comunitar, operaţiunile vamale au fost supuse controlului vamal ulterior, constatându-se că valoarea în vamă a fost stabilită, prin folosirea cursului de schimb valabil la dat punerii în liberă circulaţie (în cursul lunii ianuarie 2007), şi nu cel de la momentul plasării bunurilor sub regim suspensiv. Faţă de această constatare, s-a început procedura de recuperare a datoriei vamale, prin întocmirea deciziilor pentru regularizarea situaţiei nr. 1065, 1066, 1067 şi 1068 din 2 decembrie 2008.
Controlul vamal ulterior, în temeiul căruia au fost emise actele de impunere vamală atacate de reclamanţi, este reglementat de art. 100 din Legea nr. 84/2006 privind Codul vamal al României şi care prevede la alin. (1) că autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală, iar art. 100 alin. (3) din cod dispune că „atunci când după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior rezultă că dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate în baza unor informaţii inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile elemente de care dispune”. Art. 36 lit. c) din Normele Metodologice pentru realizarea supravegherii şi controlului vamal ulterior aprobate prin Ordinul nr. 7521/2006 al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală arată că: „Birourile vamale vor desfăşura activităţi de control vamal ulterior în următoarele situaţii: c) reverificarea declaraţilor depuse la biroul vamal pentru care se apreciază că dispoziţiile legale au fost aplicate pe baza unor informaţii inexistente sau incomplete”.
Deci, potrivit legii, controlul vamal ulterior poate avea loc doar în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de prevederile legale suscitate, şi anume dacă dispoziţiile care reglementează regimul vamal aplicat de organul vamal unei operaţiuni de import anterioare este rezultatul unor informaţii inexacte sau incomplete.
în cauza dedusă judecăţii, pârâtele nu au demonstrat constatarea existenţei unor asemenea informaţii, impunerea realizându-se urmare la faptul că pârâtele, autorităţi vamale, au stabilit că valoarea în vamă a fost calculată prin folosirea cursului de schimb valutar valabil la data punerii în liberă circulaţie, în cursul lunii ianuarie 2007, şi nu cel de la momentul plasării bunurilor sub regimul suspensiv, ceea ce evidenţiază culpa organului vamal la stabilirea valorii în vamă a importurilor, respectiv a legii aplicabile operaţiunilor vamale.
Aşa fiind, sub aspectul analizat, bine a fost admisă acţiunea reclamantei în primă instanţă, cu consecinţa anulării impunerii vamale nelegale, motiv pentru care recursurile pârâţilor au fost respinse din acest punct de vedere.
