O.U.G. nr. 119/2007, art. 2 C. proc. civ., art. 379 alin. (4)
Preţul serviciilor a fost convenit de părţi după o formulă matematică ce implică mai multe variabile, a căror determinare presupune şi alte acte în afara contractului. Or, actele depuse în completare de creditoare, respectiv facturile fiscale, nu sunt recunoscute sau acceptate de debitoare, nefiind semnate de aceasta, astfel încât nu este posibilă determinarea, respectiv confirmarea cuantumului creanţei.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, s. civ., înch. nr. 16000 din 23 martie 2010, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.09.2009, creditoarea E.R.A. SA a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei SC O.F. SRL pentru suma de 1754,94 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate.
In motivare a arătat că părţile au desfăşurat relaţii comerciale în
baza contractului nr. (___)/14.12.2005, pentru serviciile prestate fiind
emise o serie de facturi ce au fost comunicate debitoarei prin poştă. Deşi notificată de mai multe ori, debitoarea nu a răspuns acestor
demersuri. Astfel, se motivează în sensul existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Debitoarea nu s-a prezentat şi nu a formulat întâmpinare.
Analizând înscrisurile dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
In conformitate cu art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, procedura reglementată de acest act normativ se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
Creditoarea, în calitate de prestator, justifică o creanţă certă în baza contractului încheiat cu debitoarea – beneficiar, la data de 14.12.2005 şi prelungit ulterior.
In ce priveşte caracterul lichid al acestei creanţe, instanţa nu reţine îndeplinită această cerinţă. Conform art. 379 alin. (4) C. proc. civ., creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Preţul serviciilor a fost convenit de părţi prin art. 6.1 din contract, după o formulă matematică ce implică mai multe variabile, a căror determinare presupune şi alte acte în afara contractului. Or, actele depuse în completare de creditoare, respectiv facturile fiscale, nu sunt recunoscute sau acceptate de debitoare, nefiind semnate de aceasta, astfel încât nu este posibilă determinarea, respectiv confirmarea, cuantumului crcanţei.
Nefiind îndeplinită condiţia existenţei unei creanţe lichide, instanţa a respins cererea creditoarei ca fiind neîntemeiată.
