Respingerea unei cereri de credit pe motivul existenţei unei întârzieri la plata unei rate. Calitatea procesuală a băncii sau a Biroului de Credit. Angajarea răspunderii băncii. Faptă ilicită. Prejudiciu. Sarcina probei. Acordarea de daune morale pentru atingere adusă demnităţii şi imaginii personale
Legea nr. 677/2001, art. 3 lit. a) C. civ., art. 998-999
1. Se constată existenţa unei fapte ilicite, săvârşită cu vinovăţie de către bancă, constând în împrejurarea că a comunicat Biroului de Credit date inexacte privind pe reclamant, şi anume existenţa unei întârzieri mai mare de 30 de zile la restituirea unei rate de credit.
Biroul nu poate în niciun fel verifica, cenzura sau rectifica din proprie iniţiativă datele furnizate de un participant, el având exclusiv rolul de a înscrie informaţia furnizată de un participant în sistemul său de date şi de a o pune la dispoziţia celorlalţi participanţi la sistem. Prin urmare, răspunderea pentru exactitatea datelor furnizate Biroului revine participantului la sistem care le comunică, iar nu Biroului.
2. Respingerea unei cereri de credit pe motivul existenţei unei întârzieri la plata unei rate nu duce, prin natura ei, la producerea unui prejudiciu moral persoanei. Prin urmare, reclamantul trebuia să invoce şi să dovedească producerea în concret a unui prejudiciu moral.
însă, reclamantul a fost în poziţia de a se adresa unei instituţii bancare pentru obţinerea unui împrumut, iar cererea sa a fost respinsă pentru motivul că, în cadrul executării unui contract de împrumut anterior încheiat, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate convenţional, fiind considerat „un rău-platnic”.
Pentru orice persoană adultă, de instruire şi pregătire profesională cel puţin medie, aducerea unei acuze nefondate în sensul nerespectării obligaţiilor contractuale ce implicau plata unor sume de bani în mod periodic, soldată cu respingerea unei solicitări ulterioare de acordare a unui împrumut, reprezintă un motiv de frustrare la nivel psihic şi social, mai ales că, pentru înlăturarea înregistrării reclamantului în evidentele amintite, a fost necesară efectuarea de demersuri repetate, urmate de iniţierea procesului de faţă.
în consecinţă, împrejurările de fapt reţinute au avut efecte negative asupra demnităţii şi imaginii personale a părţii, astfel încât, prin prisma acestui aspect, cererea sa privind acordarea daunelor morale apare ca fiind întemeiată.
Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., decizia nr. 630 din 31 martie 2008,
nepublicată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamantul I.G.V.C. a chemat în judecată pârâtele B.R.D. Groupe Societe Generale SA şi Biroul de Credit SA, solicitând instanţei obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor-prejudicii în valoare de 10.000 RON şi a unor daune morale în valoare de 5000 RON, precum şi aplicarea împotriva acestora a sancţiunii contravenţionale prevăzute de art. 32 din Legea nr. 677/2001, cu amendă maximă de 25.000 RON.
In motivarea cererii, reclamantul arată că în luna mai 2004 a contractat prin B.R.D. un credit de consum cu dobândă fixă de 28% pe o perioadă de 5 ani, dar în luna februarie 2005, prin dispoziţia B.N.R., dobânzile percepute la creditele de consum acordate au fost micşorate,
iar pentru cele la care nu se aplica reducerea se putea efectua recreditare prin altă societate bancară, la latitudinea debitorului.
In luna iulie 2005, cu toate că reclamantul a efectuat permanent plata ratelor la termen sau chiar înaintea termenului scadent, a întârziat din neglijenţă 4 zile, motiv pentru care la data efectuării plăţii ratei întârziate
a achitat în mod conştient şi penalitatea dc întârziere. Insă B.R.D., în mod abuziv şi ilegal, cu complicitatea Biroului de Credit, prin nerespectarea prevederilor legale, prin blamarea şi denigrarea morală pe care i-au provocat-o prin înscrierea în rândul rău-platnicilor, cu toate că înscrierea de rău-platnic se efectuează numai la plăţile făcute cu o întârziere mai mare de 30 zile, i-a interzis în mod ilegal dreptul de a putea contracta un nou credit de refinanţare, credit ce i-ar fi conferit plata unei dobânzi mai mici şi nici nu l-au anunţat pe reclamant despre măsura luată, spre a o contesta.
Reclamantul arată că în anul 2006 a încercat să contracteze un nou credit de consum, prin care să achite anticipat ratele la creditul contractat la B.R.D., dar a constatat că nu poate contracta un astfel de credit datorită înscrisului nelegal notat de către Biroul de Credit pentru favorizarea B.R.D.
Prin sentinţa civilă nr. 3315/15.05.2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Biroul de Credit, ca neîntemeiată şi a respins cererea formulată de reclamantul I.G.V.C., împotriva pârâţilor B.R.D. Groupe Societe Generale SA şi SC Biroul De Credit SA, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă erau incidente dispoziţiile Legii nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Astfel, instanţa a reţinut că datele privind pe reclamant, referitoare la existenta unei întârzieri de peste 30 zile la plata sumelor datorate băncii B.R.D. se încadrează în categoria datelor cu caracter personal, astfel cum sunt acestea definite în art. 3 lit. a) din Legea nr. 677/2001.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că pârâta B.R.D. şi-a încălcat obligaţia prevăzută de art. 14 din Legea nr. 677/2001. Astfel, instanţa a reţinut că în data de 27.05.2004 s-a încheiat contractul de credit nr. 3666698 între B.R.D. SA, prin sucursala Academiei, cu reclamantul
I.G.V.C., prin care banca a acordat reclamantului un credit pentru nevoi personale în sumă de 14.000.000 ROL pe o perioadă de 48 de luni, restituirea ratelor urmând a fi făcută conform graficului de rambursare anexat contractului de credit. Pe parcursul derulării raporturilor între părţi, datorită diminuării cuantumului dobânzii percepute de bancă, rata lunară pe care trebuia să o restituie reclamantul a fost modificată, rata pe luna iunie 2005 fiind de 467.621 ROL. Dat fiind faptul că în data de
24.03.2005 dobânda la crcdit s-a diminuat din nou, scăzând dc la 25% la 22%, suma lunară de plată a suferit din nou modificări, astfel încât la data de 30.06.2005 obligaţia de plată a reclamantului era de 455.016 ROL, reprezentând rata pe luna iunie 2005.
Instanţa a apreciat că în mod nelegal a făcut banca decontarea asupra comisionului de gestiune cont curent, întrucât acest comision nu era datorat de reclamant. Astfel, instanţa a reţinut că relaţiile pârâtei cu reclamantul sunt relaţii stabilite exclusiv pe raporturi contractuale, izvorâte din convenţiile încheiate între părţi, în care ambele părţi îşi exprimă consimţământul cu privire la drepturile ce le revin şi la obligaţiile pe care şi le asumă.
In speţă, pârâta nu a făcut nicio dovadă că reclamantul şi-a asumat obligaţia de achitare a comisionului de gestiune cont curent.
Astfel, instanţa a reţinut că o astfel de obligaţie nu a fost asumată prin contractul de credit încheiat între părţi şi nici prin vreun act adiţional la acest contract sau o altă convenţie semnată de reclamant, din care să rezulte că acesta şi-a asumat obligaţia de achitare a acestui comision. Mai mult, instanţa a constatat că acest comision impus de bancă, fară acordul clientului – reclamantul – nu se regăseşte nici în graficul de rambursare eliberat în data de 24.03.2005, deci ulterior datei în care banca a decis, unilateral, să perceapă comisionul de gestiune, respectiv
01.03.2005.
Prin urmare, în mod nelegal banca a procedat la impunerea, fară acordul reclamantului, a comisionului de gestiune cont curent şi nelegal a reţinut suma de 18.086 ROL, cu acest titlu, din sumele plătite lunar de către reclamant.
Prin urmare, instanţa a apreciat că, în speţă, s-a făcut dovada existenţei unei fapte ilicite, săvârşită cu vinovăţie de pârâta B.R.D., constând în împrejurarea că a comunicat Biroului de Credit date inexacte privind pe reclamant şi anume existenţa unei întârzieri mai mare de 30 de zile la restituirea ratei de credit pe luna iunie 2005.
Insă, în privinţa pârâtului Biroul de Credit, instanţa a constatat că acesta nu se face vinovat de săvârşirea aceleiaşi fapte. Astfel cum rezultă din contractul de participare încheiat între B.R.D. şi Biroul de Credit, în sistemul informatic al Biroului de Credit sunt comunicate datele din
evidenţele participanţilor la sistem, printre care şi B.R.D. Insă Biroul nu poate în niciun fel verifica, cenzura sau rectifica din proprie iniţiativă datele furnizate de un participant, el având exclusiv rolul de a înscrie informaţia furnizată de un participant în sistemul său de date şi de a o pune la dispoziţia celorlalţi participanţi la sistem. Prin urmare, răspunderea pentru exactitatea datelor furnizate Biroului revine participantului la sistem care le comunică, iar nu Biroului. Ar putea fi angajată răspunderea Biroului în ipoteza în care participantul ar fi furnizat acestuia o
informaţie exactă despre o persoană recenzată, iar Biroul ar fi înregistrat în sistem acea informaţie în mod eronat, caz în care s-ar vorbi despre o
faptă ilicită proprie a Biroului de Credit. Insă această ipoteză nu se regăseşte în speţă, motiv pentru care instanţa a constatat că în litigiul de faţă nu se poate reţine în sarcina pârâtului Biroul de Credit săvârşirea unei fapte ilicite, care să atragă răspunderea civilă delictuală a acestuia.
în privinţa pârâtei B.R.D., întrucât aşa cum s-a reţinut anterior, în speţă s-a făcut dovada îndeplinirii a două dintre condiţiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită şi vinovăţia), reclamantului îi revenea obligaţia de a face şi dovada producerii prejudiciilor materiale şi morale
şi, respectiv, a întinderii acestora. Insă instanţa a apreciat că această dovadă nu a fost făcută în speţă.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a solicitat altor două instituţii bancare acordarea unor credite de consum, respectiv Alpha Bank România SA şi Bancpost SA.
Conform situaţiei înscrierii la Biroul de Credite, aceste bănci au solicitat Biroului de Credit eliberarea unor rapoarte în privinţa reclamantului, rapoarte eliberate către Alpha Bank în data de 26.07.2006 şi Bancpost în data de 15.12.2006. Din adresele comunicate de aceste bănci la dosar, rezultă că reclamantului i-a fost respinsă cererea de credit de către Alpha Bank pe motivul existenţei unei întârzieri de categoria 1, conform raportului de credit emis de Biroul de Credit. Conform adresei emise de Bancpost, cererea de credit de nevoi personale adresată de reclamant către Bancpost nu a fost respinsă.
De asemenea, instanţa nu a acordat nici daune morale reclamantului, întrucât acesta nu a indicat şi dovedit producerea acestor daune. Astfel, instanţa a reţinut că respingerea unei cereri de credit pe motivul existenţei unei întârzieri la plata unei rate nu duce, prin natura ei, la producerea unui prejudiciu moral persoanei. Prin urmare, reclamantul trebuia să invoce şi să dovedească producerea în concret a unui prejudiciu moral.
însă, deşi instanţa i-a pus în vedere reclamantului să precizeze în ce a constat prejudiciul moral produs (la termenul din 20.02.2007 şi la termenul următor), reclamantul nu a arătat în mod concret în ce a constat prejudiciul moral şi nici nu a dovedit că s-ar fi produs un astfel de
prejudiciu. In plus, instanţa a reţinut că reclamantul a invocat împrejurarea că este o persoană publică, însă nu a făcut nicio dovadă în sensul că informaţia privind întârzierea la plată a ajuns la cunoştinţa unor terţi şi că acest lucru i-ar fi afectat reclamantului imaginea publică.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul I.G.V.C., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, la data de 13.06.2007, solicitând admiterea recursului, casarea şi modificarea în tot a sentinţei atacate.
Prin dccizia civilă nr. 630/31.03.2008, Tribunalul Bucureşti a admis recursul declarat de apelantul-reclamant, a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că: a admis în parte acţiunea reclamantului, a obligat pârâta B.R.D. Groupe Societe Generale SA să plătească reclamantului suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
în motivarea deciziei, s-a reţinut ca fiind întemeiată cererea recu-rentului-reclamant privind acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit. Contrar aprecierilor primei instanţe, s-au reţinut ca întrunite condiţiile reglementate de art. 998-999 C. civ. pentru angajarea răspunderii pârâtei B.R.D. Groupe Societe Generale SA sub acest aspect.
Astfel, ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în modalitatea reţinută de judecătorie de către intimata-pârâtă amintită, recurentul-recla-mant a fost în poziţia de a se adresa unei instituţii bancare pentru obţinerea unui împrumut, iar cererea sa a fost respinsă pentru motivul că în cadrul executării unui contract de împrumut anterior încheiat, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate convenţional, fiind considerat „un rău-platnic”.
Or, astfel cum s-a reţinut, recurentul-reclamant şi-a îndeplinit întocmai şi la termenele prevăzute în contractul de împrumut încheiat cu
B.R.D. Groupe Societe Generale SA, obligaţiile acolo asumate, ncpur-tând culpa pentru înregistrarea sa în evidenţele Biroului de Credit.
Pentru orice persoană adultă de instruire şi pregătire profesională cel puţin medie, aducerea unei acuze nefondate în sensul nerespectării obligaţiilor contractuale ce implicau plata unor sume de bani în mod periodic, soldată cu respingerea unei solicitări ulterioare de acordare a unui împrumut, reprezintă un motiv de frustrare la nivel psihic şi social, mai ales că pentru înlăturarea înregistrării recurentului-reclamant în evidenţele amintite, a fost necesară efectuarea de demersuri repetate, urmate de iniţierea procesului de faţă.
In consecinţă, tribunalul a apreciat că împrejurările de fapt reţinute au avut efecte negative asupra demnităţii şi imaginii personale a recu-rentului-reclamant, astfel încât, prin prisma acestui aspect, cererea sa privind acordarea daunelor morale apare ca fiind întemeiată.
Constatând că prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant a cuantificat prejudiciul moral suferit la suma de 5.000 lei şi apreciind că aceasta era de natură a repara paguba de natură morală pricinuită prin fapta intimatei-pârâte B.R.D. Groupe Societe Generale SA, tribunalul a admis recursul, a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată şi a obligării pârâtei menţionate la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
