O.G. nr. 2/2001, art. 21 alin. (3)
Faţă de valoarea mică a sumei nejustificate cu bonuri fiscale şi ţinând cont de faptul că nu există dovezi că societatea ar mai fi fost sancţionată pentru săvârşirea de fapte contravenţionale de aceeaşi natură, o amendă orientată spre minim corespunde scopului sancţiunilor contravenţionale, fiind suficientă pentru corectarea conduitei acesteia, aşa încât sancţiunea amenzii nu a fost individualizată potrivit criteriilor prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 şi nu este proporţională cu gravitatea faptei.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 780/R/2008,
nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. 139/1748/2007, petenta SC P.P. SRL, în contradictoriu cu intimata Garda Financiară, Comisariatul Regional Bucureşti, a solicitat anularea procesului-verbal seria F nr. 0089737 din 5 octombrie 2006, întocmit de intimată. Prin sentinţa civilă nr. 1686 din 25 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Cornetu, s-a respins plângerea contravenţională, instanţa de fond apreciind că procesul-verbal este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată corespunde gravităţii faptei. Petenta a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, considerând că sentinţa nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină, instanţa nu a ţinut cont de apărările petentei, în sensul că nu există nicio normă imperativă care să oblige angajaţii să ia banii din ziua respectivă din casa de marcat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria F nr. 0089737 din 5 octombrie 2006, întocmit de intimată, s-a aplicat recurentului o amendă de
20.000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, reţinându-se că la controlul efectuat s-a constatat că nu erau eliberate bonuri fiscale pentru toate produsele vândute, fiind găsită în casă suma de 605 lei, iar bonuri fiscale erau emise în sumă de 319,9 lei. Instanţa de fond a înlăturat în mod corect apărările contravenientei pe fondul plângerii, reţinând că aceasta nu a dovedit o situaţie de fapt contrară celei descrise în procesul-verbal, respectiv că se emiteau bonuri fiscale pentru toate bunurile comercializate. Petenta nu a dovedit că suma de 285,1 lei pentru care nu existau bonuri fiscale ar fi provenit din încasările din ziua precedentă.
Tribunalul a considerat însă că sancţiunea amenzii de 20.000 lei nu a fost individualizată potrivit criteriilor prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 şi nu este proporţională cu gravitatea faptei. Astfel, faţă de valoarea mică a sumei nejustificate cu bonuri fiscale şi ţinând cont de faptul că nu există dovezi că petenta ar mai fi fost sancţionată pentru săvârşirea de fapte contravenţionale de aceeaşi natură, tribunalul a apreciat că o amendă orientată spre minim, în sumă de 8.000 lei, corespunde scopului sancţiunilor contravenţionale, fiind suficientă pentru corectarea conduitei petentei.
Prin urmare, recursul a fost apreciat ca întemeiat şi a fost admis, modificând în parte sentinţa recurată, în sensul că a admis în parte plângerea şi a redus cuantumul amenzii de la 20.000 RON la 8.000 RON.
