O.G. nr. 2/2001, art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3)
Lipsa unei urmări concrete a faptei nu reprezintă un argument pentru aplicarea avertismentului, fapta prezentând gravitate prin săvârşirea ei, chiar în lipsa unei urmări concrete, fiind necesară protejarea intereselor persoanelor care apelează la transportul în regim de taxi, dar şi ale celorlalţi conducători auto ce prestează un astfel de serviciu şi care plătesc taxe pentru a desfăşura o astfel de activitate, contravenientul făcând concurentă neloială acestora. în acest context, nu poate fi admisă plângerea contravenţională şi înlocuită pedeapsa amenzii cu avertismentul.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 982/R/2008,
nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 4895/301/2007, petenta SC P.G.I. SRL, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bucureşti, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 16230 din 13 martie 2007, întocmit de intimată, în motivarea plângerii, petenta a arătat că s-au interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 38/2003, respectiv sintagma „de regulă”, care lasă posibilitatea operatorului de să opteze între a efectua sau nu transportul în regim de taxi doar în interiorul unei localităţi sau şi în afara acesteia. Prin sentinţa civilă nr. 10806 din 10 decembrie 2007, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a admis plângerea contravenţională în parte şi a fost înlocuită amenda cu avertismentul, cu motivarea că fapta săvârşită are o gravitate redusă, salariatul petentei nefiind găsit executând efectiv transport în regim de taxi, ci doar staţiona în timp ce se afla singur în vehicul. Intimata a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că pentru fapta comisă se impunea aplicarca unei amenzi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal nr. 16230 din 13 martie 2007, s-a aplicat intimatei o amendă de 10.000 Ici pentru încălcarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 38/2003, reţinându-se în sarcina sa că efectua activitate de transport persoane în regim de taxi fară autorizaţie valabilă emisă de autoritatea publică locală pc raza cărcia efectua activitatea. Cu
privire la reţinerea faptei, intimata nu a administrat probe de natură să combată prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul-verbal şi, de altfel, nici în recurs, probe din care să rezulte că nu a săvârşit fapta carc i se imputa, recunoscând fapta. Instanţa de fond a apreciat în mod legal că au fost încălcate de către petentă dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 38/2003. Petenta interpretează greşit sintagma „de regulă” din Legea nr. 38/2003, cazurile de excepţiei fiind expres reglementate, respectiv transport ocazional la comanda clientului, prin aceasta înţelegându-se că locul de începere a cursei în care se primeşte comanda clientului trebuie să fie pe raza teritorială a localităţii pentru care deţine autorizaţie, iar destinaţia cursei poate fi şi într-o altă loca-
litate. In schimb, nu se poate începe o cursă în altă localitate sau petentul să accepte comenzi primite prin dispecerat pentru o altă localitate decât cea pentru care este autorizat.
Instanţa de fond a apreciat însă în mod eronat că sancţiunea aplicată nu corespunde gradului de pericol social al faptei. Tribunalul a considerat că pentru corectarea conduitei contravenţionale a intimatei este necesară menţinerea amenzii aplicate prin procesul-verbal. Lipsa unei urmări concrete a faptei nu reprezintă argumente pentru aplicarca avertismentului, fapta prezentând gravitate prin săvârşirea ei, chiar în lipsa unei urmări concrete, fiind necesară protejarea intereselor persoanelor carc apelează la transportul în regim de taxi, dar şi ale celorlalţi conducători auto ce prestează un astfel de serviciu şi care plătesc taxe pentru a desfăşură o astfel de activitate, petenta făcând concurenţă neloială acestora. Dc altfel, chiar instanţa de fond a arătat că existau toate premisele desfăşurării activităţii comerciale de taximetrie, având în vedere locul în care se afla autovehiculul în momentul controlului, fiind evident că angajatul contravenientei aştepta eventuali clienţi pe raza teritorială a municipiului Bucureşti, unde nu era autorizat.
Astfel, tribunalul a constatat că recursul este întemeiat, l-a admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că a respins plângerea ca neîntemeiată.
