Prin sentinţa nr. 1583 din 13 decembrie 2005 a Tribunalului Mureş, s-a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâta Primăria comunei Bând, respingându-se şi acţiunea reclamantei SC A. SA Târgu Mureş, pentru anularea Hotărârii nr. 25/31.07.2003 a Consiliul local al comunei Bând.Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susţinând în esenţă aceleaşi motive avute în vedere şi prin acţiunea introductivă, arătând şi faptul că sunt incidente în cauză disp. Legii nr. 15/1990 în raport de care bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale, sunt proprietatea acestora (art. 20 alin. 2); şi în aceste condiţii este realizat motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 teza I Cod procedură civilă.Examinând cauza prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea a constatat următoarele:Împotriva hotărârii nr. 25/31.07.2003 a formulat reclamaţie administrativă reclamanta SC A. SA Târgu Mureş, la data de 30.06.2004, însă acestei reclamaţii administrative nu i s-a dat curs, nefiind finalizată procedura reclamaţiei administrative.În aceste condiţii, având în vedere şi data emiterii hotărârii atacate şi a reclamaţiei administrative, curtea apreciază că incidente în materie sunt dispoziţiile Legii nr. 29/1990, în raport de care urmează a fi apreciată starea de fapt, potrivit art. 31 din Legea nr. 554/2004.Actul atacat a fost emis la data de 31 iulie 2003, astfel că în raport de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 20/1990, acţiunea în a reclamantei trebuia introdusă cel mai târziu, în termen de un an de la comunicarea acestui act atacat. Dar având în vedere, pe de altă parte, faptul că actul atacat este un act cu caracter normativ, acesta nu trebuia adus la cunoştinţa reclamantei, care trebuia să se conformeze dispoziţiilor acestuia, iar în caz contrar, adică dacă actul ar fi fost unul vătămător, după cum se susţine în cauză, reclamanta avea obligaţia să atace hotărârea atacată în termen de un an de la emiterea acestuia.
Or in prezenta cauză, reclamanta a sesizat instanţa după trecerea acestui termen, ceea ce atrage pe cale de consecinţă tardivitatea acestei cereri de chemare în judecată.In aceste condiţii, excepţia invocată de pârâta este întemeiată, atrăgând aşadar admisibilitatea acesteia, si pe cale de consecinţă, şi admiterea recursului. Acest lucru se impune prin prisma dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, pentru că admiterea acestei excepţii, chiar cu ocazia soluţionării recursului reclamantei, face inutilă cercetarea fondului cauzei.În consecinţă, potrivit art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul promovat în cauză, modificând integral hotărârea atacată, în sensul admiterii excepţiei tardivităţii, şi pe cale de consecinţă, a respins acţiunii formulare de reclamanta S.C. A. S.A.
