Cererea de despăgubire morală este o cerere accesorie petitului principal, prin care se stabileşte dacă un act administrativ sau refuzul de a se soluţiona o cerere au caracter vătămător pentru persoana care pretinde acest lucru.
Numai în situaţia în care instanţa stabileşte că actul administrativ este nelegal şi de natură a vătăma un drept recunoscut de lege reclamantului, sau dacă stabileşte că refuzul de a soluţiona o cerere este nejustificat, se poate antrena şi răspunderea pentru daunele morale.
Numai în situaţia în care instanţa stabileşte că actul administrativ este nelegal şi de natură a vătăma un drept recunoscut de lege reclamantului, sau dacă stabileşte că refuzul de a soluţiona o cerere este nejustificat, se poate antrena şi răspunderea pentru daunele morale.
Prin acţiunea formulată la Tribunalul Dolj la data de 30.05.2005, reclamantul Stanomirescu Marinică a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul Medicilor Dolj, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000.000 lei, reprezentând daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 29.08.2005, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a mai solicitat obligarea pârâtului la plata către acesta şi a sumei de 40 lei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii acţiunii, până când i se va răspunde la cererea din data de 11.02.2005.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că la data de 11.02.2005 s-a adresat pârâtului cu o cerere, solicitând să-i răspundă la o serie de întrebări legate de împrejurările în care a survenit decesul soţiei sale.
A mai arătat că s-a adresat şi Colegiului Medicilor din România, primind răspuns la solicitarea sa.
La data de 17 iunie 2005, pârâtul Colegiul Medicilor Dolj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate.
Prin sentinţa nr.295 din 9 septembrie 2005, Tribunalul Dolj a respins acţiunea reclamantului Stanomirescu Marinică.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că pârâtul i-a comunicat reclamantului, cu adresa 1196/7.06.2005 că sesizarea sa a fost transmisă Colegiului Medicilor din România şi că prin Decizia 17/10.03.2005 s-a respins contestaţia reclamantului.
Tribunalul a apreciat că reclamantul nu a contestat decizia nr.17/10.03.2005 a Colegiului Medicilor din România, nici răspunsul primit la plângerea prealabilă, ci doar acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale, precum şi penalităţi de întârziere, considerându-se dezonorat şi dispreţuit, prin faptul că nu i s-a răspuns corect la solicitările sale.
Prima instanţă a avut în vedere la pronunţarea sentinţei că în cauză nu s-a probat existenţa cumulativă a condiţiilor legale care ar putea conduce la antrenarea răspunderii civile delictuale şi în consecinţă la acordarea daunelor morale.
În ceea ce priveşte obligarea la plata penalităţilor de întârziere, s-a considerat că această cerere are caracter accesoriu, în raport de capătul principal privind daunele morale şi, întrucât s-a găsit neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, aceeaşi soartă juridică o urmează şi cererea privind acordarea penalităţilor.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Dolj s-a declarat recurs de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A precizat recurentul că a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale prevăzute de art.8 alin.1 din Legea 554/2004 şi a penalităţilor prevăzute de art.18 alin.5 din aceeaşi lege, întrucât nu i s-a răspuns la cererea pe care a adresat-o acestuia la data de 11.02.2005.
A motivat că cererea de obligare la daune morale a pârâtului se întemeiază pe faptul că acesta nu i-a răspuns în nici un mod la întrebările pe care i le-a formulat.
A mai arătat că instanţa de fond a apreciat greşit asupra prejudiciului moral care i s-a cauzat prin lipsa răspunsului şi că nu s-a analizat conţinutul cererii adresate Colegiului Medicilor.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr.554/2004, s-a reglementat obiectul acţiunii judiciare în materia contenciosului administrativ fiscal.
Astfel, în conformitate cu art.8 alin.1 din legea menţionată, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns, poate sesiza instanţa de administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei şi,eventual, reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, poate formula acţiune la instanţa de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
În speţa de faţă, reclamantul invocă nesoluţionarea unei cereri de către Colegiul Medicilor, însă nu solicită obligarea acestui pârât la soluţionarea cererii, ci numai obligarea la daune morale.
Din redactarea art.8 din Legea 554/2004, rezultă că obiectul principal al acţiunii în contencios administrativ este acela al anulării unui act administrativ sau de a obliga autoritatea să soluţioneze în termen o cerere.
Subsidiar, ca o consecinţă a admiterii cererii principale, pârâtul poate fi obligat la plata de daune materiale sau daune morale.
Acţiunea reclamantului are ca obiect plata de daune morale, motivarea cererii constând în faptul că pârâtul nu i-a răspuns la cererea sa.
Ca urmare, instanţa nu a fost sesizată cu analiza nesoluţionării cererii în termen sau cu acţiune în anularea unui act administrativ, ci numai cu un petitoriu având ca obiect obligarea la daune morale.
Din analiza dosarului de fond, se constată că reclamantul a formulat sesizări împotriva medicului care a practicat operaţia soţiei sale, în urma căreia aceasta a decedat.
Prin decizia nr.13/2004, Colegiul Medicilor, Consiliul Judeţean Dolj a apreciat că nu sunt motive pentru antrenarea răspunderii disciplinare a medicului care a efectuat operaţia.
Această decizie a fost comunicată reclamantului.
Nemulţumit de soluţia adoptată, reclamantul a formulat o nouă cerere la aceeaşi autoritate medicală.
Cu adresa nr.230/2005, Colegiul Medicilor Dolj i-a comunicat reclamantului faptul că a primit memoriul din 29.11.2004, prin care îşi exprimă nemulţumirea faţă de concluziile anchetei privind decesul soţiei sale şi că a considerat acest memoriu ca fiind contestaţie la decizia colegiului, situaţie în care a trimis dosarul la Colegiul medicilor din România pentru analiza contestaţiei.
Trebuie precizat că în finalul deciziei nr.13/16.09.2004, Colegiul Medicilor, Consiliul Judeţean Dolj a prevăzut că această hotărâre poate fi contestată la Colegiul Medicilor Dolj, contestaţie ce va fi trimisă la Colegiul Medicilor din România.
Ca urmare a aprecierii memoriului reclamantului ca fiind contestaţie, Colegiul medicilor din România s-a pronunţat prin decizia nr.17/10.03.2005, în sensul respingerii acesteia..
În cuprinsul aceleiaşi decizii s-a prevăzut şi calea de atac, şi anume acţiunea în anulare, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ.
Reclamantul nu a solicitat anularea celor două decizii.
Acesta a cerut instanţei numai obligarea la daune morale.
Aşa cum s-a analizat mai sus, cererea de despăgubire morală este o cerere accesorie petitului principal, prin care se stabileşte dacă un act administrativ sau refuzul de a se soluţiona o cerere au caracter vătămător pentru persoana care pretinde acest lucru.
Ori, în speţa de faţă, instanţa de fond nu a efectuat analiza actelor administrative sau a refuzului, pentru motivul că nu a fost sesizată cu o astfel de cerere.
Ca urmare, instanţa nici nu putea să oblige pe reclamant la daune morale, pentru că acestea sunt subsidiare acţiunii în anulare.
Dacă reclamantul ar fi urmat procedura prescrisă în chiar cuprinsul deciziei nr.17/10.03.2005, adică dacă ar fi solicitat anularea acestei decizii, instanţa de fond era în drept să analizeze şi cererea de daune morale.
Atâta vreme cât decizia nr.17/2005 nu a fost contestată, ea are putere de lucru judecat în raporturile cu părţile implicate în litigiu.
Prin decizia nr.17/2005 s-a respins contestaţia împotriva deciziei 13/2004 a Colegiului Medicilor Dolj, pe motiv că plângerea a fost formulată tardiv.
În această situaţie a rămas definitivă decizia nr.13/2004 a Colegiului Medicilor Dolj, din care rezultă că medicul care a practicat operaţia nu a avut culpă, că din foaia de observaţie nu reies incidente intraoperatorii şi că decesul acesteia a survenit pe fondul unei complicaţii tromboembolice, datorate vârstei şi terenului vascular al pacientei.
Soluţia de nevinovăţie şi motivarea dată de Colegiu nu pot fi analizate de instanţă, pentru că reclamantul nu a formulat plângere împotriva celor două decizii.
Din analiza de mai sus rezultă că actele administrative prin care i s-au soluţionat reclamantului plângerile sale sunt în vigoare, că nu s-a soluţionat anularea lor şi în consecinţă cererea de acordare a daunelor morale este neîntemeiată.
