Afectarea gravă a prestigiului personal şi excluderea din corpul funcţionarilor publici. Actele administrative contestate constituie, în sine, un abuz de natură a provoca suferinţe morale
Legea nr. 554/2004
1. Prin eliberarea din funcţia de conducere ca urmare a unei decizii de destituire, care este nelegală şi netemeinică, se poate angaja răspunderea patrimonială a persoanelor responsabile, datorită modului de lucru abuziv şi superficial al acestora şi culpei lor în adoptarea unor măsuri incorecte, care prejudiciază persoana atât material, cât şi moral.
Abuzurile la care a fost supus reclamantul de către conducerea Gărzii Naţionale de Mediu şi de membrii Comisiei de disciplină i-au afectat grav sănătatea, onoarea, demnitatea şi prestigiul personal şi profesional. Mai mult chiar, ca urmare a emiterii deciziei de retrogradare în funcţie, a fost privat de dreptul salarial obţinut pentru activitatea din anul precedent, mutat la o altă direcţie şi scos din birou în condiţii umilitoare.
2. La stabilirea cuantumului prejudiciului trebuie să se aibă în vedere consecinţele produse, constând în afectarea gravă a prestigiului personal în faţa subordonaţilor şi excluderea reclamantului din corpul funcţionarilor publici.
3. Actele administrative contestate (deciziile de sancţionare disciplinară cu retrogradare în funcţia publică pe o perioadă de 1 an şi destituirea din funcţia publică) constituie, în sine, un abuz de natură a-i provoca reclamantului suferinţe morale.
I.C.C.J., s. de cont. adm. şi fisc., decizia nr. 2061 din 7 aprilie 2009,
Prin decizia nr. 205/3.07.2007, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu a dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu al lui T.L.C., director al Direcţiei management resurse umane şi administrativ, conform prevederilor art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
Prin dccizia nr. 269/20.09.2007, a dispus sancţionarea disciplinară a acestuia cu retrogradare în funcţia publică pe o perioadă de 1 an, începând cu data comunicării actului, conform art. 77 alin. (3) lit. d) din lege, urmând a îndeplini funcţia de consilier clasa I gradul profesional principal, treapta 2 şi a fi salarizat cu un salariu de 1070 lei şi un spor de vechime de 15%.
In sfârşit, prin decizia nr. 306/13.11.2007, aceeaşi autoritate publică l-a sancţionat disciplinar pe T.L.C. cu destituirea din funcţia publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 77 alin. (3) lit. e) din lege, începând cu data comunicării deciziei.
Legalitatea tuturor acestor acte administrative unilaterale a fost contestată de T.L.C.
Prin acţiunea introdusă la data de 22 octombrie 2007 în contradictoriu cu Garda Naţională de Mediu, P.O.M. – comisarul general, P.V., M.D.C., B.I., T.M. şi D.B., toţi membri ai Comisiei de disciplină, reclamantul a solicitat anularea primelor două decizii sus-menţionate, obligarea în solidar a pârâţilor la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, precum şi a celorlalte drepturi corespunzătoare funcţiei de director al Direcţiei management, resurse umane şi administrativ, a orelor suplimentare şi a stimulentelor lunare pe durata suspendării, respectiv 4 iulie-24 septembrie 2007.
în fine, reclamantul a mai solicitat plata integrală a celor 8 ore de muncă din zilele de 21 şi 22 iunie 2007, precum şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata unor daune morale.
La data de 21 decembrie 2007, T.L.C. şi-a modificat şi completat acţiunea în sensul că a chemat în judecată şi pe alţi doi membri ai Comisiei de disciplină, respectiv pe G.F. şi G.C., solicitând: anularea deciziei nr. 306/13.11.2007 ca nelegală şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata unor daune morale în valoare de 500.000 RON.
în motivarea acţiunii completate şi precizate ulterior, reclamantul a invocat existenţa unor neregularităţi procedurale săvârşite de funcţionarii pârâtei înainte de emiterea deciziei de destituire din funcţia publică de conducere, referitoare la modul de sesizare a Comisiei de disciplină, alcătuirea acesteia, procedura de citare şi la modul de desfăşurare a şedinţelor.
In legătură cu pretinsele abateri disciplinare reţinute în sarcina sa, reclamantul a arătat că în realitate, nu a exercitat nicio presiune asupra altei persoanei din instituţie pentru a obţine numere de înregistrare la cabinetul comisarului general, nu a intimidat personalul din subordine şi nu a proferat insulte la adresa noii conduceri a Gărzii Naţionale de Mediu.
Prin sentinţa civilă nr. 1384/6.05.2008, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiu
nea modificată şi complotată, anulând toate cele trei decizii supuse controlului jurisdicţional, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, a fost obligată pârâta Garda Naţională de Mediu să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare funcţiei de director al Direcţiei management, resurse umane şi administrativ pentru perioada de suspendare (4 iulie – 24 septembrie 2007).
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere sus-menţionată şi obligarea pârâtei Garda Naţională de Mediu la plata drepturilor băneşti cuvenite acestuia de la data destituirii şi până la data reintegrării efective.
Celelalte capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate.
In esenţă, instanţa a reţinut că faptele puse în sarcina lui T.L.C. nu pot fi calificate ca abateri disciplinare, în sensul legii, pentru a justifica măsurile succesive luate de suspendare, retrogradare şi destituire din funcţia publică de conducere în care acesta fusese numit.
O parte din pretinsele abateri nu au fost dovedite (solicitarea adresată R.P., neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor, crearea şi menţinerea unei atmosfere tensionate în colectiv, acte de intimidare sau presiune asupra unor persoane subordonate ierarhic).
Pe de altă parte, s-a considerat că măsura retrogradării în funcţie, dispusă prin decizia nr. 269/20.09.2007, nu putea constitui un criteriu de apreciere în stabilirea sancţiunii disciplinare ulteriore, din moment ce actul administrativ menţionat a fost contestat în justiţie de către reclamant.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu având ca obiect plata daunelor morale, Curtea de Apel a stabilit că este neîntemeiat, întrucât reclamantul nu a precizat în ce anume constă prejudiciul moral şi oricum, actele juridice contestate din punct de vedere formal, nu constituie în sine un abuz al pârâţilor de natură a-i provoca acestuia suferinţe morale.
împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantul T.L.C. şi pârâta Garda Naţională de Mediu.
Recurentul-reclamant a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a obligat la plata drepturilor salariale doar pe pârâta Garda Naţională de Mediu, omiţând să se pronunţe cu privire la responsabilitatea care revine celorlalţi pârâţi persoane fizice pentru prejudiciile cauzate prin emiterea actelor administrative nelegale.
Referitor la capătul cerere având ca obiect plata daunelor morale, soluţia recurată este criticabilă, deoarece în notele scrise anexate în dosar, reclamantul a arătat în ce a constat prejudiciul moral suferit, iar afirmaţiile respective au suport probator în înscrisurile prezentate.
Recurentul a precizat că abuzurile la care a fost supus de către conducerea Gărzii Naţionale de Mediu şi de membrii Comisiei de disciplină chemaţi în judecată i-au afectat grav sănătatea, onoarea, demnitatea şi
prestigiul personal şi profesional. Mai mult chiar, urmare a emiterii deciziei de retrogradare în funcţie, a fost privat de dreptul salarial obţinut pentru activitatea din anul precedent, mutat la o altă direcţie şi scos din birou în condiţii umilitoare.
Ca efect al emiterii deciziei de destituire a fost exclus din categoria şi nevoit să-şi caute alt loc de muncă la o societate comercială care i-a oferit un salariu foarte mic, aferent unui post ce presupune un nivel de pregătire profesională cu mult sub nivelul său.
Criticile sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.
Prin sentinţă, Curtea de Apel a admis în parte acţiunea: a anulat actele administrative contestate, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere deţinută anterior şi a obligat-o pe pârâta Garda Naţională de Mediu să-i plătească drepturile salariale cuvenite, atât pe durata suspendării din funcţie, cât şi pe perioada care a început la data destituirii, până la data reintegrării efective.
Despre răspunderea patrimonială a celorlalţi pârâţi, persoane fizice, instanţa de judecată nu face nicio menţiune în considerentele hotărârii, deşi această obligaţie îi revenea conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Sub aspectul analizat, hotărârea recurată rămâne nemotivată şi face aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 7 din acelaşi cod.
O concluzie similară se desprinde în privinţa capătului de cerere accesoriu având ca obiect plata daunelor morale estimate de T.L.C. la cuantumul de 500.000 lei.
Contrar celor reţinute în sentinţă, în motivele scrise, reclamantul a invocat o serie de nereguli şi vicii de procedură săvârşite de către membrii Comisiei de disciplină, modul de lucru abuziv şi superficial al acestora şi culpa lor în adoptarea unor măsuri incorecte, care l-au prejudiciat atât material, cât şi moral.
Totodată, s-a referit la afectarea gravă a prestigiului personal în faţa subordonaţilor şi la excluderea lui din corpul funcţionarilor publici.
In condiţiile date, în mod greşit şi nemotivat prima instanţă a respins capătul de cerere accesoriu, pentru considerentul că reclamantul n-ar fi precizat în ce constă prejudiciul moral şi că oricum, din punct de vedere formal, actele administrative contestate nu constituie, în sine, un abuz de natură a-i provoca acestuia suferinţe morale.
Ca atare, pentru corecta soluţionare a litigiului s-a admis recursul şi s-a casat sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, în ce priveşte capetele de cerere accesorii având ca obiect obligarea solidară a pârâţilor la plata daunelor materiale şi morale solicitate de reclamant. Celelalte dispoziţii ale hotărârii au fost menţinute.
